168 matches
-
un aer de plăcută oboseală lirică. Ori, mai degrabă, ritmul rapsodiilor coșbuciene ori topîrceniene. Până și culorile amuțesc în tristă resemnare. Brodat în fulgi - anotimpul devine „Alb al albului solie, lacrimă neîntinată” (Început de iarnă). Un cântec nostalgic îngânat de clavir, un refren colbuit din nestinsele anotimpuri, acorduri line, eufonii fără cusur, lied, baladă sau doină transpuse modern, dezmierdare, alint, în versuri suave care te ating și te mângâie. Seamănă cu „vraja visului de-o noapte” - cum recunoaște autoarea, sau poate
FLOAREA TINEREŢII (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 848 din 27 aprilie 2013 by http://confluente.ro/Recenzie_carte_vera_craciun_cezarina_adamescu_1367094398.html [Corola-blog/BlogPost/366048_a_367377]
-
frunze tomnatice”. Ana Urma - poeta miniaturilor nipone - sosește în Antologie cu sufletul la vedere, și ne oferă cu dezinvoltură și generozitate să gustăm fărâme din el ca și cum ne-am cumineca din pâinea și vinul mântuirii. De data aceasta este poeta clavirului, a nostalgiilor autumnale care bucură și întristează ochiul în aceeași măsură, pentru că prevestesc murirea naturii, goliciunea, pustiul, dar și puritatea omătului imminent care șterge orice imperfecțiune și orice prihană. Universul ei este alcătuit din ninsori molcome, “bucurii deslușite pe firul
O SELECŢIE DE CRISTINA ŞTEFAN, EDITURA ARTBOOK, BACĂU, 2012 (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 502 din 16 mai 2012 by http://confluente.ro/Un_florilegiu_liric_de_exceptie_antolo_cezarina_adamescu_1337168066.html [Corola-blog/BlogPost/358431_a_359760]
-
speranței ce i-a mai rămas. Poezia Marianei Cristescu este o poezie sintetică, dar și una metalingvistică: „Cu moartea pre moarte călcând,/ am zămislit/ după chip și-asemănare -/ lut cântător/ și-aripă de-oțel/ în vibrare,/ în dulce sunet de clavir. („În dulce sunet de clavir ”) și, mai ales, „Aleluia!/ De la facerea lumii te-am iubit./ Sub mărul acela albastru,/ florile lui ne-au cuminecat și miruit “. („Rhapsody in blue”). Versurile din acest volum pornesc dinspre lume spre lume, trecând prin
MARIANA CRISTESCU SAU VIZUALIZAREA ÎN INTERIORUL CUVÂNTULUI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1788 din 23 noiembrie 2015 by http://confluente.ro/al_florin_tene_1448272926.html [Corola-blog/BlogPost/342881_a_344210]
-
rămas. Poezia Marianei Cristescu este o poezie sintetică, dar și una metalingvistică: „Cu moartea pre moarte călcând,/ am zămislit/ după chip și-asemănare -/ lut cântător/ și-aripă de-oțel/ în vibrare,/ în dulce sunet de clavir. („În dulce sunet de clavir ”) și, mai ales, „Aleluia!/ De la facerea lumii te-am iubit./ Sub mărul acela albastru,/ florile lui ne-au cuminecat și miruit “. („Rhapsody in blue”). Versurile din acest volum pornesc dinspre lume spre lume, trecând prin sufletul poetei vibrând a rapsodie
MARIANA CRISTESCU SAU VIZUALIZAREA ÎN INTERIORUL CUVÂNTULUI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1788 din 23 noiembrie 2015 by http://confluente.ro/al_florin_tene_1448272926.html [Corola-blog/BlogPost/342881_a_344210]
-
se afla în faza ecranizării celui de-al treilea roman al prietenului său, preotul și scriitorul Eginald Schlattner. După succesul reputat cu filmele „Cocoșul decapitat” și „Mănușile roșii”, având la bază romanele cu același nume, Radu Gabrea lucra la filmul „Clavir în ceață”, după cartea cea mai dragă inimii prietenului său, roman ce zugrăvește marea dragoste dintre un tânăr sas, speriat și stângaci, și o româncă focoasă, pe deasupra și ortodoxă. Două personaje aparent distincte, dar deopotrivă victime ale dictaturii comuniste... Rămâne
RĂMAS BUN LA ROŞIA de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 2248 din 25 februarie 2017 by http://confluente.ro/gabriela_calutiu_sonnenberg_1487982206.html [Corola-blog/BlogPost/375302_a_376631]
-
tristețea miriștii. Poate că e același decor, numai eu sunt altul. Am ajuns modestul citadin și măsor asfaltul. Culorile se amestecă, de la galben, la mov. Sunt cu toate la Alecsandri, Bacovia, Dimov. Tușește pe străzi și prin parcuri, cântă la clavire, se-afundă în fum de tavernă și bea în neștire, îngână știute melopei, allegro, andante, dar coardele, arcușul se rup, țipând discordante. E toamnă cât vrei, pretutindeni, o ploaie livrescă. Ci vreau în poeme să prezint o toamnă în frescă
CU TIFLA de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 379 din 14 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Cu_tifla_george_nicolae_podisor_1326526008.html [Corola-blog/BlogPost/361309_a_362638]
-
culoarea; doar sentimentele nu mor, nuanțele de disperare trec de la dragoste la dor și cad în moartea din ninsoare; amurgul iernii cade-n simțuri degeaba facem la litanii, zăpada apă fără trup cu piruiete fără șir cade pe clape de clavir; m-am rugat la miazănoapte și mai tare și în șoapte, orei cumpene să-i steie, fără lacăt, fără cheie, pleoapa luminii de sus s-a lăsat înspre apus; tot așteptând primăvara, mi s-a cam golit cămara, calul alb
IARNA ŞI-A SCHIMBAT CULOAREA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1498 din 06 februarie 2015 by http://confluente.ro/ion_ionescu_bucovu_1423223979.html [Corola-blog/BlogPost/374717_a_376046]
-
fericiri conjuncturale: "Eu nu mă mai duc azi acasă.../ Potop e-napoi și-nainte,/ Te uită cum ninge decembre,/ Nu râde.... citește-nainte". Chiar dacă atmosfera este sumbră ("Nevroză"), poetul are o sumă a plăcerilor: Afară ninge prăpădind,/ Iubita cântă la clavir./ Și târgul stă întunecat,/ De parcă ninge-n cimitir", această stare este gradată până la incitarea simțurilor: "Și plâng și eu, și tremurând/ Pe umeri pletele-i resfir.../ Afară târgul stă pustiu/ Și ninge ca-ntr-un cimitir". Acest hedonism pe care
ELEMENTE ALE HEDONISMULUI ÎN POEZIA LUI BACOVIA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 263 din 20 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Elemente_ale_hedonismului_in_poezia_lui_bacovia.html [Corola-blog/BlogPost/356270_a_357599]
-
Acasa > Impact > Scrieri > „ ... DESCHIDE CLAVIRUL ȘI CÂNTĂ-MI ... ” Autor: Aurel Conțu Publicat în: Ediția nr. 2177 din 16 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului De-atâtea nopți aud ploând / Aud materia plângâd ... ” „ ... Dormeau adânc sicriele de plumb, Și flori de plumb și funerar vestmânt - Și scârțâiau
„ … DESCHIDE CLAVIRUL ŞI CÂNTĂ-MI … ” de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2177 din 16 decembrie 2016 by http://confluente.ro/aurel_contu_1481841878.html [Corola-blog/BlogPost/362500_a_363829]
-
povara tot mai a grea a vieții, după cum nu lipsește nici liniștea aceea binefăcătoare, întotdeauna caldă și voluptoasă, pe care i-o prilejuiește întâlnirea cu femeia iubită. „ ... Iubito, și iar am venit... Dar astăzi, de-abia mă mai port - Deschide clavirul și cântă-mi Un cântec de mort. Și dacă-am să cad pe covoare În tristul, tăcutul salon, - Tu cântă nainte , iubito, Încet, monoton ... Trudit ) Referință Bibliografică: deschide clavirul și cântă-mi ... Aurel Conțu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
„ … DESCHIDE CLAVIRUL ŞI CÂNTĂ-MI … ” de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2177 din 16 decembrie 2016 by http://confluente.ro/aurel_contu_1481841878.html [Corola-blog/BlogPost/362500_a_363829]
-
iar am venit... Dar astăzi, de-abia mă mai port - Deschide clavirul și cântă-mi Un cântec de mort. Și dacă-am să cad pe covoare În tristul, tăcutul salon, - Tu cântă nainte , iubito, Încet, monoton ... Trudit ) Referință Bibliografică: deschide clavirul și cântă-mi ... Aurel Conțu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2177, Anul VI, 16 decembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Aurel Conțu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului
„ … DESCHIDE CLAVIRUL ŞI CÂNTĂ-MI … ” de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2177 din 16 decembrie 2016 by http://confluente.ro/aurel_contu_1481841878.html [Corola-blog/BlogPost/362500_a_363829]
-
Monica Jucan analizează șapte din cele mai cunoscute poezii ale lui Bacovia („Plumb”, „Lacustră”, „Amurg violet”, „Decembre”, „Negru”, „Rar”, „Tablou de iarnă”), într-o interpretare exclusiv a volumului „Plumb”, și trei din cele mai frecvente simboluri cultivate de el (ftizia, clavirul, culoarea gri). Poemele „Plumb” și „Lacustră” sunt emblematice pentru creația bacoviană. Angela Monica Jucan se referă la Bacovia ca la un simbolist a cărui poezie poartă în sine „permanența, echilibrul, pacea... Îl preocupă pe Bacovia, indiferent cum și cât s-
O CARTE DESPRE INEDITUL POEZIEI LUI BACOVIA, SEMNATA ANGELA MONI de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 166 din 15 iunie 2011 by http://confluente.ro/_optimismul_bacovian_o_carte_despre_ineditul_poeziei_lui_bacovia_semnata_angela_moni.html [Corola-blog/BlogPost/344455_a_345784]
-
de moarte, de cadavru „coborând spre odihnă și refacere în țărână”, din „Plumb”. Existența cotidiană (de fiecare zi, obișnuită) este la Bacovia un pustiu lăuntric, care anticipeaza sfârșitul, ca de exemplu, în poemul „Gri”. Însă fie că este vorba de clavirul la care cineva interpretează o melodie „înceată și monotonă, lipsită de orice agresivitate”, fie de culoarea gri, („Griul este spiritual, spre deosebire de violetul material”) ori de optimismul din poemul „Rar” („Optimismul derivă din puncte - punctele nu de suspensie, ci de suspans
O CARTE DESPRE INEDITUL POEZIEI LUI BACOVIA, SEMNATA ANGELA MONI de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 166 din 15 iunie 2011 by http://confluente.ro/_optimismul_bacovian_o_carte_despre_ineditul_poeziei_lui_bacovia_semnata_angela_moni.html [Corola-blog/BlogPost/344455_a_345784]
-
ce-am fost!” (Salvați țara de la pieire). E destul de ciudat cum, același poet, schimbă tonul în alte poezii, într-unul plin de sensibilitate și duioșie, în pastelurile care alternează cu versurile protestatare; poeziile devin elegiace, eufonice, șoptite în „sunetul unui clavir”; „la ceasul unei seri tăcute” - rechemând amintirile plăcute. Însuși limbajul este adecvat elegiilor, romanțelor, madrigalelor, e un limbaj baladesc pe care-l foloseau în vechime, menestreii cu lira lor cântând frumoaselor domnițe, serenade sub balcon: „ceasul de vecernie”; sihăstrie, clavir
O CALE SPRE ETERNITATE-SEMNEAZA CEZARINA ADAMESCU de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 by http://confluente.ro/virgil_ciuca_1496136941.html [Corola-blog/BlogPost/380651_a_381980]
-
clavir”; „la ceasul unei seri tăcute” - rechemând amintirile plăcute. Însuși limbajul este adecvat elegiilor, romanțelor, madrigalelor, e un limbaj baladesc pe care-l foloseau în vechime, menestreii cu lira lor cântând frumoaselor domnițe, serenade sub balcon: „ceasul de vecernie”; sihăstrie, clavir, elixir, suvenir, amor, ș.a. Aceleași sentimente nostalgice se regăsesc în poeziile: „Am vizitat lumea tăcerilor”; „În prag de toamnă” ș.a. Cântările, așteptările, întrebările rămase fără răspuns, fiorul de neliniște, l-au determinat pe autor să-i adreseze lui Dumnezeu întrebările
O CALE SPRE ETERNITATE-SEMNEAZA CEZARINA ADAMESCU de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 by http://confluente.ro/virgil_ciuca_1496136941.html [Corola-blog/BlogPost/380651_a_381980]
-
ca înainte, țărm de aur și cleștar, cu o dragoste fierbinte, să plecăm în lume iar. căci în buză de amurg, toate cântecele dor, toate râurile curg, spre o mare de amor. să plecăm dintre dureri, ca un cântec de clavir, să lăsăm ziua de ieri, doar bătută de zefir... nu te mai uita în urmă, ne dor rănile ce-au fost, visele ce ni se curmă, nu mai au azi nici un rost. duminică, 10 februarie 2013 Referință Bibliografică: baladă / Ion
BALADĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1557 din 06 aprilie 2015 by http://confluente.ro/ion_ionescu_bucovu_1428306519.html [Corola-blog/BlogPost/348680_a_350009]
-
dezleg de așteptare Și să te-ascund în umbră mea. Din ne-nțelesele mistere Luai fărâme de tumult, Le răsfirai în praf de stele Și-n pulbere de dor mărunt. Iubirea ne-o făceam albastră Și-n vals, pe sunet de clavir, Pe sufletul făcut fereasta Din ea îți aninam safir. Citește mai mult Doi solitari pe țărmul măriiNe transformăm în demiurgi,Țineam în palme formă zăriiși luăm culoarea unei rugi.Pe trupurile răscoliteDe faldul unor adieriPictam icoane-nvăluiteîn veșnicia altor veri. Te
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/laura_hubati/canal [Corola-blog/BlogPost/372088_a_373417]
-
gol, eu, Eva ta,Să te dezleg de așteptareși să te-ascund în umbră mea.Din ne-nțelesele mistereLuai fărâme de tumult,Le răsfirai în praf de steleși-n pulbere de dor mărunt.Iubirea ne-o făceam albastrăși-n vals, pe sunet de clavir,Pe sufletul făcut fereastăDin ea îți aninam safir.... XV. DOUĂ DORURI, de Lăură Hubati, publicat în Ediția nr. 1471 din 10 ianuarie 2015. Noi doi, pe scena vieții cu orchestrații grele Rămânem două doruri, atât, nimic mai mult, Cântând aceleași
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/laura_hubati/canal [Corola-blog/BlogPost/372088_a_373417]
-
conturează prin toate etapele unei deveniri. Eul liric suportă transformările sezoanelor care îl sugrumă și îl contopec cu notele naturii, înflorindu-i partituri pe care e forțat să-și continue nesomnul creației. “A explodat din muguri poezia/ Cu rime-mbrățișate pe clavire/ Și-a luminat în versuri galaxia/ Petalelor de fragedă iubire.// Mi-ai sidefat ingenuu simțirea/ Rostogolind cuvinte pe o harpă,/ Reinventat-ai pentru noi murirea,/ Ca-n nicio primăvară să nu-ncapă.// În trupul meu viorile se-nchină,/ Iar din
BASORELIEFUL “MĂNĂSTIRILOR DIN GÂNDURI” A LUAT FORMA ACESTEI PRIMĂVERI de TATIANA SCURTU MUNTEANU în ediţia nr. 1877 din 20 februarie 2016 by http://confluente.ro/tatiana_scurtu_munteanu_1455968852.html [Corola-blog/BlogPost/372349_a_373678]
-
de cer: Atâta cât respir, eu încă sper. Cu fiece cuvânt ce-a fost rostit, Verigă din șiragul infinit, Recuperând trecutul pas cu pas, Să facem la răspântii un popas. Secunde, ore, zile, ani înșir Într-un concert fantastic de clavir, În cupă aburită, vinul vechi, Din timpuri ireale, neperechi. Cum visele de aur nu apun, Deviză neclintită-gândul bun, Lumină peste timpul drămuit, Reverberând puternic, insolit. Referință Bibliografică: Fărâme de cer, de Adrian Simionescu / George Nicolae Podișor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
FĂRÂME DE CER, DE ADRIAN SIMIONESCU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 283 din 10 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Farame_de_cer_de_adrian_simionescu.html [Corola-blog/BlogPost/356700_a_358029]
-
de “ damnat“, incapabil, de foarte multe ori, de a iubi fără sarcasm și conștiința morții iminente, dar fără lamentație. Universul eroticii lui Emil Botta diferă fundamental de spațiul închis al lui Bacovia, de “odăița “ acestuia, unde iubita cântă despletită la clavir, pentru a se prăbuși epuizată pe covor, face lecturi “de la Poluri “ și își tamponează din când în când cu apă de colonie buzele ca să șteargă posibilele urmări nefaste ale sărutului iubitului ftizic, în timp ce afară ninge fără întrerupere. Spre deosebire de poetul băcăuan
POEZIA LUI EMIL BOTTA NAVIGÂND ÎNTRE EROS ŞI THANATOS de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 651 din 12 octombrie 2012 by http://confluente.ro/Poezia_lui_emil_botta_navigand_intre_e_al_florin_tene_1350026032.html [Corola-blog/BlogPost/359419_a_360748]
-
împletesc,/ Apoi din ceruri îngerii coboară/ Și raiul meu la viață îl trezesc.” (Sonetul regăsirii). Sub auspiciile cuvântului, poeta aduce ofrandă propriile gânduri și simțăminte. Dar și tăcerile, durerile, rima, nevoia de lumină, de iubire, de taină. În sunete de clavir și de harfă, în arpegii de doruri, Alexandra Mihalache își declină Crezul artistic în „Sonetul unui vis pe clape...”: „Se-aude un pian în înserare/ Și-n plânsetu-i amurgul se răsfrânge,/ Un pianist tăcut, cu-obraji de sânge,/ A înnoptat
METAFORA IUBIRII NESFÂRŞITE de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1963 din 16 mai 2016 by http://confluente.ro/cezarina_adamescu_1463420086.html [Corola-blog/BlogPost/366123_a_367452]
-
nevinovate, căldura iubirii, „o formă a perfecțiunii”; „leacul într-un sărut”; „țărmul făgăduinței”, unde „se va odihni iubirea”, „pe aripi de biruință”. O oarecare undă de mister plutește peste toate acestea învăluită în acorduri de vioară și sunete suave de clavir care te pot purta pe aripi până la țărmul visării. Toate acestea fac din Alexandra Mihalache o voce distinctă în poezie, încă de la primele sonete. Ceea ce nu e puțin, dimpotrivă. ---------------------------------- Cezarina ADAMESCU Galați, 9 aprilie 2016 Referință Bibliografică: Cezarina ADAMESCU - METAFORA
METAFORA IUBIRII NESFÂRŞITE de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1963 din 16 mai 2016 by http://confluente.ro/cezarina_adamescu_1463420086.html [Corola-blog/BlogPost/366123_a_367452]
-
iunie 2015 Toate Articolele Autorului finalul ca o cădere de balet în haos trece pe sus o nepereche albastră de aripi luna vindecătoare se lasă pe umărul meu o stea mă-ndreaptă spre altă frumoasă naștere în singurătăți vărsate-n clavire prin plăsmuiri de ceață coapse dulci cu sonuri de alăute zac pe craniul nopții spre steaua polară ce aer moale se varsă -n fântâni andaluze acum în amurg se-ngroapă iubirea-n uitare îndulcind otrăvuri băute prin nopți de nesomn
FINALUL CA O CĂDERE DE BALET ÎN HAOS de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1639 din 27 iunie 2015 by http://confluente.ro/ion_ionescu_bucovu_1435381204.html [Corola-blog/BlogPost/352995_a_354324]
-
dezleg de așteptare Și să te-ascund în umbră mea. Din ne-nțelesele mistere Luai fărâme de tumult, Le răsfirai în praf de stele Și-n pulbere de dor mărunt. Iubirea ne-o făceam albastră Și-n vals, pe sunet de clavir, Pe sufletul făcut fereasta Din ea îți aninam safir. Referință Bibliografica: Dor mărunt / Lăură Hubati : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1485, Anul V, 24 ianuarie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Lăură Hubati : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
DOR MĂRUNT de LAURA HUBATI în ediţia nr. 1485 din 24 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/laura_hubati_1422095042.html [Corola-blog/BlogPost/372079_a_373408]