37 matches
-
cunosc de mult... Din vremea/ Neasemănatelor medalii:/ și chipul tău oval și fin/ și brațele-ți de albe dalii/ Sunt încrustate pe vecie,/ Pe-aceiași sfântă efegie/ Cu împăratul Constantin.// Eu te cunosc de mult... În parcul/ Cu-alei de clematite pale,/ Ce mor în tonuri indecise - / În parcul de'ntâlniri fatale - / ți-ai distilat în flori privirea,/ În clipa când plângeŕ iubirea/ Pe-aripa searbădelor vise.// Eu te cunosc de mult... Parfumul/ Evaporat în nopți cu stele,/ Când îți desfac
Floare rară by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6896_a_8221]
-
întâmplat toate cum zice la carte sau nu, nici măcar autorul nu poate preciza. Cât despre viitor, situația lui nu diferă substanțial. Ultimul poem al volumului e un portret de grup atemporal: Pe zidul dinspre curte urca aristolochia/ (un soi de clematită: curcubețea sau remf);/ se auzea, la radio, din casă, Wilhelm Kemff, -/ când a intrat pe poarta de fier forjat, în rochia// de organdi, subțire ca roșul abajur/ din hol și foarte aspră la pipăit (mai caldă/ decât mătasea, însă); și
Fraza cea frumos curgătoare by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6687_a_8012]
-
Maya Belciu Părăsesc Geneva așa cum părăsesc mereu tot ce iubesc. Vevey, terase cu vii peste tot. De pe ziduri, din balcoane curg inflorescențe bogate în culori calde, glicine și clematite, azalee roz, lila, mov, sfidând cerul cenușiu. Dincolo de câmpurile galbene de kholza, vacile șvițoaze indigo pleznesc de atâta bien ętre. "Fir ar!", mă trezesc eu bombănind. Noroc că la Montreux compartimentul e invadat de niște englezi gălăgioși, dar nu agresivi
Fata de la Triest by Maya Belciu () [Corola-journal/Imaginative/10623_a_11948]
-
târzie). Iarna ( „Anotimpul alb”, „Viscol turbat”, „Furat de iarnă”) , este anotimpul auster, în care statul în casă, lipsa florilor a cântecului păsărilor, aduce un soi de tristețe și de nerăbdare dar are și ea frumusețe și farmec. Toate florile,trandafirul, clematita, irișii, crinii, bujorii, begoniile, petuniile , au câte un vers, o rimă, o mângâiere, un zâmbet. Ele înfloresc și pentru a fi bucurie iubitului „Cu miresme aruncate-n zare/ mă hrănesc zi de zi/ Te aștept să miroși o floare/ când
PE O PUNTE DE GÂNDURI, GINGAȘĂ TRECEA POEZIA… “PUNȚI ÎNTRE GÂNDURI” DE ELISABETA LUȘCAN [Corola-blog/BlogPost/346115_a_347444]
-
de India, care resping insectele dacă le așezați lângă fasole, varză și morcovi. Cât despre filimică, aceasta se asociază bine cu morcovii și, în general, cu toate rădăcinoasele. Dacă aveți suporturi adecvate (o îngrăditură, de exemplu), puteți planta glicine, caprifoi, clematite și chiar trandafiri agățători. Condurul-doamnei reprezintă un caz aparte: este o efectiv floare cu două tăișuri, pentru că are meritul de a înlătura muștele albe și furnicile, dar este deopotrivă foarte atrăgătoare în ochii păduchilor-de-frunze, pe care îi atrage în mod
Grădina de legume ecologice. Ghid practic by Agnes Gedda () [Corola-publishinghouse/Science/2318_a_3643]
-
dedice lucrurilor mai înalte ! Apărându-l... Păstrându-și ochelarii pe nas și șnurul lor tras după ureche, Profesorul își destinde în scaun trupul uscățiv, lăsând privirea îmblânzită să îi alunece prin ferestrele limpezi și mari ce dau spre terasa cu clematite. Un cer prea curat, prea intens albastru ca să fie al toamnei, o lumină mierie și moale în care, din când în când, scânteiază metalic coroanele aurii ale pomilor din grădină. Căldura perversă a unei veri întârziate i-a făcut pe
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
de apă. Între aleile cu pietriș auriu, pe straturile impecabile cu trandafiri ai Sophiei, se deschid din loc în loc corole înșelătoare galben-pai, desigur, fără parfum și cu catifeaua petalei asprită de bruma toamnei. Din bolta compactă de iederă, glicină și clematite s-a desprins o creangă și atârnă, atrăgând toate privirile spre frunzele ei de un roșu copt și luciu. — Domnul Profesor îmi va ierta de această dată lipsa de modestie, începe șovăitor tânărul, întrucât, până în secunda de față, nu prea
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
ia de la Școală). De-ar avea pe suflet atâtea păcate câte are Sophie, s-ar duce tocmai într-un schit, la sihăstrie... Și ce-i mai îngrozitor, ce-i mai teribil și mai palpitant este că ușa dinspre terasa cu clematite este deschisă... — O zi teribil de caldă a fost astăzi, nu ? Și nu vi se par spiritele mai agitate ca totdeauna ? întrebă Titi Ialomițeanu. Titi Ialomițeanu O zi teribil de caldă a fost astăzi, motiv în plus ca spiritele să
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
fericire, și geamurile - toate - astupate pentru siestă. Jaluzelele trase, aleile cu pietriș auriu - pustii, pustiu și chioșcul, și întreaga grădină unde, sub umbra bătrânului nuc, stau risipite fotoliile de răchită. Nemișcate perdelele la fereastra salonului ce dă spre terasa cu clematite unde-și face corespon dența Profesorul, cât despre ușă - aceea, pe câte știi tu, nu s-a deschis niciodată. Poate chiar este bătută în cuie. Nimeni, deci. Și cum trăiești pentru părerea bună a celorlalți despre tine, îți repeți că
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
vă propun ca peste câteva ore... câteva zile, într-un timp mai liniștit... Ai ajuns chiar la ultima limită de rezistență a nervilor tăi sensibili ! De mult ochii îți fug în lături, neliniștiți, de mult te uiți înspre terasa cu clematite ce dă spre salonul Profesorului, acolo cel puțin ușa niciodată nu se deschide... Te uiți în toate părțile, numai la ea nu te uiți, și astfel n-ai cum să-i prevezi gestul ! Ooo, ce lipsă de tact ! Să-ți
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
chiar mărturisirile mele despre acel foarte vechi proiect de mariaj cu Marie Liliane i-au crescut siguranța), nu mai considera necesar să facă efortul de a afecta că vede în Marie-Liliane o rivală... în fața geamului dinspre terasa cu iederă și clematite, dintr-odată înviorat la gândul că vizitatoarea ar fi Marie-Liliane... Și de ce nu, la urma urmei, chiar dacă Sophie nu pare a ști nimic ? Marie-Liliane în mod sigur nu va apărea la soareaua noastră, cu lume prea amestecată, însă își poate
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
care o emană cel care în clipa aceea va cere carte. Neobservat de nimeni, ai să ieși chiar pe această ușă, dinadins lăsată întredeschisă, ca să iei o gură de aer, și ai să faci câțiva pași pe terasă, printre corolele clematitelor, mărite de umbra catifelată. Mirosul pământului cald încă, răbufnind dintre frunzele îngroșate ale brusturilor, dintre tufele sălbatice ale glicinului, țesute de păianjenii toamnei, și mișcarea dialectică și dizolvantă a spiritului tău ce-ți flutură prin fața minții dezavantajele fiecărei soluții. Până
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
prins creanga cu merișoare. Primul merișor era atât de acru că mi-au țâșnit lacrimile, ca atunci când cineva mă enervează, semințele lui albe mi-au plesnit între dinți și am supt un timp gustul amărui, tot privind spre terasa cu clematite. Nu m-am mirat că l-am văzut pe Ștefan pe terasă, ascuns după bolta de clematite, scotocind cu ochii aceia sfredelitori totul - curtea, strada, grădina. Dacă ar putea să-mi știe orice gest și orice gând, ah !, ce pornire
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
cineva mă enervează, semințele lui albe mi-au plesnit între dinți și am supt un timp gustul amărui, tot privind spre terasa cu clematite. Nu m-am mirat că l-am văzut pe Ștefan pe terasă, ascuns după bolta de clematite, scotocind cu ochii aceia sfredelitori totul - curtea, strada, grădina. Dacă ar putea să-mi știe orice gest și orice gând, ah !, ce pornire vampirică ! M-am mirat că a avut putere să deschidă ușa înțepenită. Ca și când nu l-aș fi
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
doua oară de furtun, pentru că am auzit trăsura. Până acum fusesem liniștită, așa cum vreau totdeauna să fiu : nu mă îngrijorasem de cum va primi dragul de Titi ce aveam să-i spun și nici când văzusem deschisă ușa de la terasa cu clematite nu mă neliniștisem că Ștefan ne-ar fi putut vedea împreună. Iar dacă, auzind trăsura, simțeam acum un nod în capul pieptului și, nodul urcând, prinzându mi ca un clește beregata, încât m-am temut că iarăși, ca mai înainte
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
de după-amiază, eventual să cobor în salonul cu șemineu de porțelan ca să aplanez situația, dacă se va ivi cazul, și, last but not least, cum spune Jorj Ioaniu, să calculez câți musafiri sunt și câte porții de înghețată. Terasa cu clematite — ...maladia mea m-a silit să mă dau la o parte de la conducerea treburilor casei și o mulțime din vechile mele atribuții au adus-o pe Sophie la epuizare, spune Profesorul Mironescu. În casa noastră lucrurile merg mai prost ca
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
musafirului are efectul unui usturător reproș. Devenit deodată stacojiu, tânărul Ialomițeanu își schimbă, militărește de repede, ținuta, prezentând doamnei o elegantă plecăciune de scuză. Cât despre Profesor, el a rămas de mai multă vreme cu ochii întorși spre terasa cu clematite. Prin geamurile limpezi, ca o apă de cristal, corolele de catifea albastră, deasupra cerul dulce - verde, roz, opalin. Și, la fel ca în primele ore ale dimineții, zgomotoasele, asurzitoarele vrăbii... Atâta oare nu ți-ar fi de ajuns ca să simți
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
joacă degetele subțiate la vârfuri. Dar cum ar putea detecta Profesorul, din cealaltă parte a camerei, via emoție care s-a declanșat de câteva clipe în sufletul lui, de când, plimbându-se nonșalant prin salon, a zărit ușa dinspre terasa cu clematite - deschisă ? Da, uluitor fapt, într-adevăr ! Ușa dinspre terasă, pe care obișnuiții casei o știu dintotdeauna a fi închisă, iat-o îndepărtată de o palmă ! Iar dacă este deschisă acum, tot așa deschisă a fost și acum o oră ! Și
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
se oprește asupra ta va reține. De ce însă ne uităm la frații noștri cu o asemenea ironie ? De la o asemenea zdrobitoare înălțime ? De ce atât de puțină generozitate ? Atât de puțină solidaritate și eleganță ? Afară, prin ferestrele limpezi, catifeaua albastră a clematitelor pe cerul luminos, rose-pâle, auriu. Dedesubt, hățișul stufos al glicinei, șerpuind printre nodurile bătrânului nuc. Jur-împrejur, solzii lucioși ai iederei care înveșmântează fastuos pereții, lăsând numai deasupra burlanului cu cap de leu să sticlească, impudică, goliciunea albă a zidului. Jos
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
ar răni prea tare, însă adevărul... Divaghează, divaghează, iar tânărului iarăși îi trece prin minte că atunci când, atât de prost inspirată, Sophie s-a aplecat să îl șteargă cu batistuța, Profesorul (poate !) îl privea ascuns sub bolta de iederă și clematite de pe această terasă spre care dă ușa întredeschisă ! Și acum dinadins bate câmpii, așteptând... Ce ? Evident, clipa când are să-i vină cel mai la îndemână ca să declanșeze un scandal public ce îi va briza și viitor, și carieră, și intrare
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
și, cum totdeauna șocul primei bănuieli i se spulberă foarte repede, chiar în această clipă, el nu mai știe dacă ce a văzut era adevărat ori se află sub delirul minții sale - neurastenice, suspicioase. Privind neatent afară, spre terasa cu clematite, Profesorul Mironescu clipește repede din ochii obosiți : sub axa senină a după-amiezii târzii, umbre neclare, sporite, îi pare că trec fără să atingă pământul. Inutil i-ai făcut nesuferitului de Titi acel discret semn să încheie cu balivernele, el îi
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
pași pe terasă, își încrucișează din nou brațele pe balustradă. Miroase amețitor a iarbă, a fân, a pământ, a copilărie îndepărtată, și el simte că e vară. E vară - e vară - e vară... Aerul încețoșat de albastru, umbra catifelată a clematitelor, mirosul de regina-nopții și de petunii. Straturile de trandafiri ai Sophiei, luminoși în penumbră, dincolo de ele, în grădină, două scaune de răchită, alăturate. Neliniștitoare alăturarea celor două scaune goale, păstrând ca un schelet o posibilă conversație dusă în șoaptă. Dar
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
l-am avut în clipa marilor nenorociri, când am înțeles deodată că acesta este adevărul din tot ceea ce trăim ! Era spre seară, trecut de cinci, când m-am coborât, năucit, din trăsură : am auzit uși, strigăte și, pe terasa cu clematite, printre frunzele admirabil colorate, roșu și verde, de iederă, am zărit chipul Sophiei, luminându-se. Elle bondit de joie, comme un enfant. Știau că orașul fusese crud bombardat ; de două ore casa era în alertă și ea mă așteptase pe
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
statutul lui poate fi doar întrezărit printre echivocurile erotice dintre Sophie și Titi Ialomițeanu. Doi ani mai târziu, după ce în „După-amiază în grădina cu trandafiri“ perspectiva s-a deplasat cu totul de la un ego la altul, iar în „Terasa cu clematite“, grupul de personaje s-a reunit iarăși conversațional, decăderea Profesorului în ochii sticlind de complicitate ai amanților este evidentă. Personajul va crește, de acum încolo, din propria interioritate avidă, acceptând absolut totul, pentru a avea ce procesa. Idealism, dar și
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
un dormitor uriaș ce dă spre spatele casei. De sus, parcelele cu legume arată ca o cuvertură din petice regulate ce se întinde până departe spre pajiștea verde. Dedesubt se vede o mică terasă și o grădiniță de flori, cu clematite și trandafiri agățători. — E un loc frumos, spun, aplecându-mă pe marginea ferestrei. Îmi place. Cum stau așa și mă uit la priveliștea din fața mea, Londra mi se pare că e pe o altă planetă. Și, brusc, Arnold și Carter
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]