59 matches
-
profetică; Mulți laici, puțini aleși; Nevoia dialogului; Miniștri sau călugări?; O veste bună?; Un Papă particular; Cruciatul teuton; Doliul Bisericii Ortodoxe Ruse; Pofta de sânge; Taxa pe ecumenism; Ortodoxia românească: deficitul comunicării și inflația retorică; Despre bun-simț, discernământ și civilizație; Clericalism, laicitate și sacerdoțiul universal, p. 175-241), punctează construcții ale mentalului și comunicaționalului din aria Ortodoxiei, identificând și propunând spre reflexie o serie de probleme ale vieții socio-pastorale contemporane. Incitante și curajos propuse, acestea consumă multe din dilemele rostite anost de
MIHAIL NEAMŢU... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 285 din 12 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Recenzie_mihail_neamtu_.html [Corola-blog/BlogPost/355463_a_356792]
-
știe totul despre Mântuitorul nostru, sfătuindu-l să-L urmeze și să-L imite... Eseul debutează cu o splendidă observație, nu numai realistă, dar și deosebit de actuală: „Foarte adeseori, se săvârșește o mare și regretabilă greșeală: se confundă creștinismul cu clericalismul. Se uită că aceste două noțiuni nu sunt identice, ci numai concordante. Din această confuzie, decurge eroarea mai sus semnalată. Foarte mulți, profund impresionați de abaterile și cusururile clerului, sfârșesc prin a contracta o aversiune teribilă împotriva creștinismului. Profundă eroare
AM AVUT NOROCUL SĂ-L CUNOSC PE CEL MAI MARE CRISTOLOG ROMÂN: STERIE DIAMANDI de CRISTIAN PETRU BĂLAN în ediţia nr. 2116 din 16 octombrie 2016 by http://confluente.ro/cristian_petru_balan_1476604635.html [Corola-blog/BlogPost/364758_a_366087]
-
pe nedrept de omor în locul unui făptaș de la o școală creștină, în timp ce clerul este forța motrice a acuzării, falsifică dovezile și influențează justiția. Cartea este concepută în contextul punerii în discuție a legii separării Bisericii de Stat. Este descrierea unui clericalism care, împotriva a tot și a toate, încearcă să își conserve cu orice preț controlul asupra societății civile. Volumul, apărut în martie 1903, după moartea autorului, la editura lui Georges Charpentier, poartă o panglică neagră ca semn de doliu. Critica
Émile Zola () [Corola-website/Science/299808_a_301137]
-
A fost un apărător ferm al puterilor temporale papale din Italia și al ultramontanismului. A fost acuzată de eșecul intervenției franceze în Mexic și în cele din urmă de moartea împăratului Maximilian I al Mexicului. Cu toate acestea, afirmația de clericalism și influența pe partea conservatorismului ei este adesea contracarată de către alți autori. În 1868, împărăteasa Eugénie a vizitat Palatul Dolmabahçe din Constantinopole, casa sultanei Pertevniyal, mama sultanului Abdülaziz, al 32-lea sultan al Imperiului Otoma. Pertevniyal s-a indignat de
Eugénie de Montijo () [Corola-website/Science/310240_a_311569]
-
Φ MULTICULTURALISM Înglobarea contrariului (principiul Î)tc "Înglobarea contrariului (principiul ~)" Φ DREPT ȘI CULTURĂ Ltc "L" Laicitatetc "Laicitate" În centrul conflictelor ideologice ce apar În domeniul social contemporan, există o serie de termeni care evocă vechile dispute religioase: laicitate, neutralitate, clericalism sunt câțiva dintre ei. De Îndată ce Îi pronunțăm, suntem bănuiți că am aparține uneia dintre cele două categorii În conflict: anticlericalilor sau partizanilor unei Întoarceri la teocrație. Din fericire, realitatea este mai puțin maniheistă. ν Pe lângă laicismul combatant și integrismul multiform
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
laicitate, deoarece implică dispariția oricărei diferențe dintre puterea civilă și puterea religioasă. În măsura În care modelul afirmă unicitatea unei credințe pe un teritoriu dat, puterea civilă capătă legitimitate și forță morală de la religia pe care, În schimb, o apără. În acest caz, clericalismul radical duce la un regim teocratic. Sub forme și În grade diferite, astfel de state impun adagiul susținut de Bossuet: Unus Regio, cujus Religio, care s-ar putea traduce prin „Un stat, o religie”. Al doilea model este cel al
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
de toleranță nu este decât o concesie indulgentă acordată de acela care se consideră deținător al adevărului și care tolerează ceea ce nu poate Împiedica să existe. Apare aici Însă, ca reacție, o manifestare clară de independență a puterii civile În raport cu clericalismul absolut din primul model. Al treilea ar putea corespunde laicizării puterii politice, ceea ce implică separarea Bisericii de stat. Consecința cea mai directă este că statul nu mai este privit drept confesional, În sensul că nu mai reprezintă nici o religie, așa cum
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
a unei anumite puteri devine din ce În ce mai violentă. Conflictul pune față În față două tabere ale căror poziții se radicalizează, ducând În final la separarea Bisericii de stat și la secularizarea tuturor domeniilor vieții publice. În ceea ce-i privește pe partizanii clericalismului, pentru ei este normal și de dorit ca membrii clerului să iasă din atribuțiile lor strict spirituale pentru a interveni În domeniul politic. Din acest punct de vedere, legile Guizot (1833) și Falloux (1850) privind Învățământul sunt adevărate victorii, la
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
victorii, la fel cum este și Înființarea Congregației, veritabilă rețea de influențe oculte, deopotrivă civilă și religioasă, a cărei acțiune a fost adesea supraestimată, ce-i drept, și care era menită să răspundă acțiunilor Lojelor masonice. O ilustrare a ascensiunii clericalismului militant: la alegerile din 1876, episcopii și-au sporit presiunile asupra credincioșilor și preoților pentru a-i vota pe candidații Ordinii morale, contribuind astfel la declanșarea unei violente reacții anticlericale. Acesta a fost clericalismul pe care Îl denunța Gambetta În
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
Lojelor masonice. O ilustrare a ascensiunii clericalismului militant: la alegerile din 1876, episcopii și-au sporit presiunile asupra credincioșilor și preoților pentru a-i vota pe candidații Ordinii morale, contribuind astfel la declanșarea unei violente reacții anticlericale. Acesta a fost clericalismul pe care Îl denunța Gambetta În 1877, În Camera deputaților: „Clericalismul, iată dușmanul!”, reluând formula percutantă a lui Napoléon Peyrat (1863). Paradoxal, și de data aceasta, promotorii cei mai radicali ai idealului laic sunt, alături de Lamennais și Montalembert, catolicii grupați
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
1876, episcopii și-au sporit presiunile asupra credincioșilor și preoților pentru a-i vota pe candidații Ordinii morale, contribuind astfel la declanșarea unei violente reacții anticlericale. Acesta a fost clericalismul pe care Îl denunța Gambetta În 1877, În Camera deputaților: „Clericalismul, iată dușmanul!”, reluând formula percutantă a lui Napoléon Peyrat (1863). Paradoxal, și de data aceasta, promotorii cei mai radicali ai idealului laic sunt, alături de Lamennais și Montalembert, catolicii grupați În jurul ziarului L’Avenir. Respingând orice control al statului asupra credințelor
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
moderne (liberalismul moral, progresul). Enciclicele Mirari vos a lui Grigore al XVI-lea, Quanta cura și Syllabus ale lui Pius al IX-lea (1864) sunt percepute de către o parte a opiniei publice ca niște manifestări ale Întoarcerii În forță a clericalismului. Afirmarea dogmei infailibilității pontificale, Întărirea centralismului Romei și extinderea puterii curiei nu fac decât să Întețească conflictul. Anticlericalismului militant Îi este ușor să-i denunțe pe catolici drept inamici din interior care dau ascultare unui șef de stat străin și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
30 octombrie, art. 17): „În școlile publice de toate gradele, activitatea de Învățământ este desfășurată În exclusivitate cu ajutorul unui personal laic”. Nu trebuie să ne Închipuim Însă că lupta În jurul laicității s-a sfârșit o dată cu adoptarea acestor legi fundamentale. Partizanii clericalismului au Încercat de-a lungul Întregului secol XX să-și recâștige locul și influența În cadrul puterii politice. Între 1940 și 1944, cvasi-totalitatea episcopatului francez a sprijinit regimul mareșalului Pétain, obținând câteva victorii În domeniul școlar care s-au dovedit Însă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
obținând câteva victorii În domeniul școlar care s-au dovedit Însă efemere imediat după Eliberare. În timpul celei de-a IV-a Republici, votul MRP s-a orientat, ca grup de influență catolică, Înspre sprijinirea sistematică a „școlilor libere”. Pe lângă acest clericalism de dreapta, s-a dezvoltat, În urma conciliului Vatican II, un clericalism de stânga, care nu mai caută să controleze direct statul, ci să influențeze lucrurile indirect, prin intermediul sindicatelor și al asociațiilor. Astăzi avem dreptul să punem sub semnul Întrebării neutralitatea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
efemere imediat după Eliberare. În timpul celei de-a IV-a Republici, votul MRP s-a orientat, ca grup de influență catolică, Înspre sprijinirea sistematică a „școlilor libere”. Pe lângă acest clericalism de dreapta, s-a dezvoltat, În urma conciliului Vatican II, un clericalism de stânga, care nu mai caută să controleze direct statul, ci să influențeze lucrurile indirect, prin intermediul sindicatelor și al asociațiilor. Astăzi avem dreptul să punem sub semnul Întrebării neutralitatea acțiunii anumitor mișcări de caritate sau regionaliste. Islamul este departe de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
și Sonderbund În Elveția au fost mișcări marcate depreocuparea pentru o neutralitate laică. Modelul iacobin francez a influențat Însă mai mult țările latine. Republica spaniolă (1868-1876), Portugalia (1908-1917) și Mexicul au cunoscut puternice manifestări de laicitate antireligioasă, ca reacție la clericalismul creștin triumfător. În domeniul școlar, intenția laică s-a afirmat la nivel internațional cel mai rapid și cu cea mai multă suplețe. Încă din 1806, Olanda adoptă În parte principiul școlii neutre. Învățământul religios dogmatic se desfășoară În afara orelor de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
puternică pentru a munci din greu. Pe măsură ce s-a maturizat, în iudaism s-a pus un accent tot mai mare pe muncă"335. Autorul citat observă, de asemenea, în mod corect, că perioadele în care în istoria unei societăți umane, clericalismul are tendința să dea înapoi, acestea sunt și perioade de avânt economic. Tot așa s-a întâmplat și cu lumea iudaică în timpul secolului II d.Hr. Modificările survenite în interiorul religiei mozaice prin dispariția clericilor și apariția unei clase de rabini
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
cele mai grele rătăciri". Roman Ciorogariu (1852-1936), profesor la Institutul teologic-pedagogic din Arad (1881-1889 și 1892-1917) și director al acestuia (1901-1917); primul episcop ortodox de Oradea, din 1920 până la moartea sa. Ziarist și luptător pe tărâm național. 9 Nae Ionescu, Clericalism românesc?, în "Cuvântul", an IV, nr. 1928, p. 1; în Nae Ionescu. Teologia. Integrala publicisticii religioase, p. 373: "Cuprinsul moțiunii trădează spiritul în care s-a ținut adunarea: o iresponsabilă excitare a poftelor înspre drepturi pe care preoții nu le
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
lori pe care s-a clădit întreaga civilizație actuală, ci doar o încercare de depășire a limitelor sale. Este vorba despre ceea ce Kelvin Knight numea "un nou aristotelism sau neotomism revoluționar"42. Nu este vorba aici de a stigmatiza un clericalism politic în numele altuia, ci de depășirea gîndirii canonice în general. În același spirit, John Gray respinge "atavismele doctrinei liberale", considerînd-o "prost echipată în fața dilemelor perioadei postmoderne". Născută odată cu iluminismul, cu umanismul, aceasta ar perpetua o scamă din iluziile secolelor al
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
eternă a propriei funcții instituționale - că burghezia reprezenta un nou spirit care nu avea nimic de-a face cu cel fascist: un spirit nou, ce avea să se manifeste mai întâi în competiție cu cel religios (salvând din acesta doar clericalismul), pentru ca mai apoi să îi ia locul prin faptul că le oferea oamenilor o viziune totală și unică asupra vieții (nemaiavând nevoie așadar de clericalism, ca instrument al puterii). E adevărat: după cum spuneam, lamentărilor patetice ale jurnalistului de la Osservatore romano
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
avea să se manifeste mai întâi în competiție cu cel religios (salvând din acesta doar clericalismul), pentru ca mai apoi să îi ia locul prin faptul că le oferea oamenilor o viziune totală și unică asupra vieții (nemaiavând nevoie așadar de clericalism, ca instrument al puterii). E adevărat: după cum spuneam, lamentărilor patetice ale jurnalistului de la Osservatore romano li se adaugă imediat - în cazurile de opoziție „clasică” - acțiunea magistraturii și a poliției. Dar este un caz de supraviețuire. Vaticanul încă mai găsește în
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
atât de cinic, atât de agil - o poartă în spate, incapabil să se elibereze, face să fie cât se poate de logică și de semnificativă prezența unor oameni de putere cum ar fi Fanfani, de exemplu. În el, vechiul (legalitarismul, clericalismul și sforăriile) poate conviețui în mod pașnic cu noul (producție a inutilului, hedonism, dezvoltare cinică și nediscriminată); și aceasta pentru că o astfel de conviețuire este un dat obiectiv al națiunii italiene. Continuitatea dintre cei douăzeci de ani de regim fascist
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
apare mai degrabă ca un tot (industrializare totală), ba chiar ca un tot non-italian (transnațional). Mai cunosc - pentru că le trăiesc și le văd - câteva caracteristici ale acestei noi Puteri încă fără chip; de exemplu, refuzul vechiului conservatorism și al vechiului clericalism, decizia de a părăsi Biserica, hotărârea sa (încununată de succes) de a-i transforma pe țărani și pe lumpenproletari în mic-burghezi și, mai ales, obsesia sa - cosmică, aș putea spune - de a duce până la capăt „Dezvoltarea”: a produce și a
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
grave greșeli în analiza situației reale a poporului italian. Tăcere absolută asupra golului lăsat de lumea rurală, cu valorile sale pozitive și negative. Tăcere absolută asupra noilor valori adoptate în viața cotidiană de către păturile medii, cu consecința depășirii efective a clericalismului și a paleofascimului. Tăcere absolută asupra caracterului „scandalos” al noului fascism, ce anulează antifascismul clasic. Tăcere absolută asupra raporturilor rasiste cu fasciștii tineri și adolescenți. Răspunsul lui Ferrara constă în: a) simpla afirmație retorică a prezenței PCI (pe care n-
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
un instrument al culturii de masă aparținând acelei noi puteri care „nu mai știe ce să facă cu Biserica”? Oare nu ar trebui s-o atace violent, cu furie paolină tocmai din cauza realei sale ireligiozități, cinic corectate de lipsa de clericalism? Evident, se anunță în schimb un mare exploit televiziv tocmai pentru inaugurarea Anului Sfânt. Ei bine, să fie clar pentru credincioși că aceste manifestări transmise pe ecrane cu mare vâlvă nu vor fi decât niște mari și goale manifestări folclorice
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]