67 matches
-
care își schimbă numele: Pantazi. Și totuși Pașadia păstrează portretul acesta balcanic cu venerație, singură amintire pe care nu vrea să o ardă în foc. Gesturi simultane, profund contradictorii. E, dintre toate, definiția cea mai "reușită" a Balcanilor, scăpată de clișeizare, deși Europa a folosit-o de la bun început: balcanicii, întotdeauna contradictorii. Rămîne Pașadia apuseanul demn în port și vorbire? Cu siguranță, da. Confruntarea textului cu textul ne-a adus de unde am pornit. între un balcanism blamat, dar savurat, și un
Mateiu Caragiale la Curtea-Veche - PRIVIREA POVESTITORULUI by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14752_a_16077]
-
cu bună ziua și ziua bună. De fapt, rolul reînnoirii e întotdeauna cel de a remotiva salutul, actualizînd conținutul său semantic și pragmatic originar, de urare. Remotivarea sporește nu numai expresivitatea, ci și valorea socială a formulelor: în interiorul codului politeții, de-clișeizarea funcționează ca marcă de respect individual. În bună ziua - formulă bazată totuși pe o elipsă - urarea, desigur, nu se mai percepe. O zi bună inovează păstrînd continuitatea cu formula prototipică („bună să-ți fie ziua” / „să ai o zi bună”) - ceea ce
Saluturi noi by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13550_a_14875]
-
ție. O zi bună tuturor), verbul performativ, sau/și subiectul (Vă urez și eu o zi bună). Unele dezvoltări - multiplicarea adjectivelor - păstrează imprevizibilitatea combinării (O zi bună și binecuvîntată!), în vreme ce asocierea cu alte formule de salut marchează, dimpotrivă, tendința de clișeizare: O zi bună și numai bine. Din toate variantele existente, interesantă - și de un succes promițător - mi se pare O zi bună în continuare. Deja foarte frecventă, formula are o justificare serioasă, reflectînd tensiunea dintre caracterul motivat, semantic actualizat, al
Saluturi noi by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13550_a_14875]
-
respectiv într-un „dușman al poporului”. Instaurarea cu entuziasm bezmetic a principiului inteligibilității a dus la o epurare pe scară largă a tot ceea ce ținea de chiar substanța literaturii autentice și la intrarea într-o fundătură a completei uniformizări și clișeizări. Or, spune Eugen Negrici, „nu acesta era rolul acordat de partid poeziei și Lenin însuși a vorbit de «sarcina grea a popularizării ideilor într-un limbaj care să nu fie plictisitor». Ca să creezi ce dorea partidul (...) era nevoie nu numai
Psalmii carnetului roșu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13208_a_14533]
-
ci înspre cultura română. Din 1999 încoace m-am sălășluit oarecare vreme în străinătate, având un contact mai direct cu două culturi: cea americană și cea franceză. Pe amândouă le-am perceput a fi parțial sterile și clișeizate. Recunosc, însă, clișeizarea americană mi s-a părut mai permeabilă în a risca (simțindu-se aici faptul că Statele Unite sunt un Turn Babel de emigranți) decât cea franceză. Ca toate culturile, și acestea două au diferite virtuți și vicii, defectul american strident fiind
AIUD LA VENEȚIA by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/16685_a_18010]
-
sînt, mai degrabă, teoretici și abstracți. Compararea lor este și ea teoretică, pentru simplul motiv că nu se poate stabili o imagine a ceea ce am numit . Cînd încercăm să dăm contur unei astfel de imagini, apelăm inevitabil la aproximări, uniformizări, clișeizări. Rezultatul nu poate fi decît o altă ipostază a ." Femeia evreică e un adevărat magnet pentru prejudecăți, de data asta mai degrabă pozitive. Ovreicuța pare să fie în mentalul popular întotdeauna o femeie frumoasă, dorită pentru erotismul ei accentuat și
Evreul real și evreul imaginar by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16030_a_17355]
-
și minimalizatoare. Din păcate, DEX-ul nu conține nici o referire la respectivul uz metaforic al cuvîntului salbă (e înregistrată totuși, cu valori opuse, expresia salba dracului). în DLR (tomul X, partea 1, 1986) se găsesc, în schimb, destule dovezi ale clișeizării termenului: de la scriitorii secolului al XIX-lea - "cea întîi verigă a acestei prețioase salbe de bucăți teatrale" (C. Negruzzi), "o frumoasă salbă de versuri armonioase" (Al. Odobescu) - trecînd prin "salba de căsuțe albe" (O. Goga), "salba de lumini" (G. Galaction
Salba de rime by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15628_a_16953]
-
o neîmplinire. Omul fără umbră este deja mort, în timp ce umbra fără om este o iluzie. Această dependență reciprocă impune niște reguli, un anumit respect pe care omul îl datorează umbrei, dar și o fatalitate indestructibilă privind perpetuarea gesturilor și, implicit, clișeizarea lor, eșuarea în ridicol. Totuși omul lipsește din umbra lui, nu este niciodată prezent acolo. Numărul 2 face trimiteri la tot ce ține de dublu, narcisism, bovarism. Cât privește umbra, aceasta are semnificații ce țin deja de gravitație, împrumută din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
cu un limbaj sentimental, metaforizant, încărcat de lirism clișeizat: "sublimă muzică... mă liniștește, îmi încarcă bateriile și-mi întețește focul speranței"; "mă retrag, uneori, să visez și să-mi încarc bateriile, pe acest tărâm magic...!". S-a ajuns chiar la clișeizarea unei asocieri de gust dubios - "bateriile sufletului": "merg să îmi încarc bateriile sufletului lângă cei dragi" (italiaromania.com); "am nevoie să încarc bateriile sufletului cu încrederea în oameni" (observatorul.com); "melodiile interpretate de profesorul Daniel Avram, pe versurile scriitorului Pavel
Omul-mașinărie și "bateriile sufletului" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9104_a_10429]
-
target) nu e deci impusă de rigoarea științifică a domeniului, ci e mai curînd un simplu semn de recunoaștere, element al unui cod care îi diferențiază pe cunoscători de ceilalți. În plus, acest limbaj e foarte previzibil, clișeizat. Nu orice clișeizare e la fel de supărătoare: un limbaj științific abundă în termeni obscuri pentru nespecialiști și care se repetă insistent. Impresia iritantă de clișeizare provine aici, ca și în cazul limbii de lemn, din tratarea ideologică a realității: constînd din valori obligatorii, nepuse
"Limbaj corporatist" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8169_a_9494]
-
unui cod care îi diferențiază pe cunoscători de ceilalți. În plus, acest limbaj e foarte previzibil, clișeizat. Nu orice clișeizare e la fel de supărătoare: un limbaj științific abundă în termeni obscuri pentru nespecialiști și care se repetă insistent. Impresia iritantă de clișeizare provine aici, ca și în cazul limbii de lemn, din tratarea ideologică a realității: constînd din valori obligatorii, nepuse în discuție: atitudine pozitivă, "dedicație", dinamism, flexibilitate, capacități de comunicare, spirit de echipă, capacitate de a gestiona situații de criză etc.
"Limbaj corporatist" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8169_a_9494]
-
Rodica Zafiu Există, în discursul politic actual, mai multe categorii de metafore, diferite în funcție de gradul lor de clișeizare, de specificitate politică, în funcție de registrul stilistic căruia îi aparțin. Cele mai interesante sînt, desigur, cele prin care se poate identifica un sistem conceptual, ideologic, o anume viziune asupra realității politice. E, de pildă, semnificativă ideologic asocierea libertății cu metafore ale
Metafore și rime parlamentare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9657_a_10982]
-
de convingători. Dacă nu cumva greșesc, G. Călinescu nu se află astăzi printre referințele criticilor tineri. Ei continuă o simptomatică atitudine de repudiere a modelului călinescian, persistentă de vreo trei decenii, din mai multe pricini declarate, alcătuind un adevărat rechizitoriu: clișeizarea unor formule critice transmise pe cale didactică până la sațietate, absolutizarea criticii estetice într-un moment de expansiune a culturalului postmodern și a relativismului, prea marea libertate de expresie a criticului ce duce interpretarea spre o literaturizare excesivă, în dauna conceptualizării și
Modelul călinescian by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9726_a_11051]
-
insistent la formula cu subiect și predicat. Sintagma are valoare apreciativă, nu lipsită de o anume ironie colocvială, provenind din reducerea complexității unui enunț la categoriile gramaticale de bază. Ironia s-a pierdut însă, în mare măsură, prin frecvență și clișeizare. Consecințele principale ale clișeizării sunt lărgirea semantică și posibilitatea de apariție a formulei în contexte tot mai largi și nespecializate. În general, folosirea formulei oscilează între două valori apreciative înrudite. Simplitatea logicogramaticală (indicată de referirea la nucleul propoziției) e asociată
„Cu subiect și predicat“ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/4530_a_5855]
-
subiect și predicat. Sintagma are valoare apreciativă, nu lipsită de o anume ironie colocvială, provenind din reducerea complexității unui enunț la categoriile gramaticale de bază. Ironia s-a pierdut însă, în mare măsură, prin frecvență și clișeizare. Consecințele principale ale clișeizării sunt lărgirea semantică și posibilitatea de apariție a formulei în contexte tot mai largi și nespecializate. În general, folosirea formulei oscilează între două valori apreciative înrudite. Simplitatea logicogramaticală (indicată de referirea la nucleul propoziției) e asociată în primul rând cu
„Cu subiect și predicat“ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/4530_a_5855]
-
în consumatori de cărți și spectacole, în punți de legătură între culturi. O situație supărătoare e și absența unor instrumente moderne de învățare a limbii. Manualele mai vechi, foarte corecte din punctul de vedere al conținutului gramatical, erau marcate de clișeizarea ideologică a textelor (frumusețile României, luminoase apartamente de bloc, optimiste conversații la cantină etc.); în plus, ele vizau un anume tip - intensiv - de ore și studenți. Oricum, tendințele actuale în învățarea limbilor străine impun conversații, situații cît mai autentice, dezvoltarea
Limba română în lume by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11140_a_12465]
-
se bea, așadar, și în poemele lui Dan Sociu, sexualitatea apare mizeră, agresivul și vulgarul se deghizează în atitudine existențială. Nu-s greu de depistat modelele lui Dan Sociu care, din fericire, nu exagerează. Spun din fericire pentru că prevăd o clișeizare puternică și a acestei poezii cu discursul ei coborât, măcar aparent firesc, dezinhibat în zonele joase, să zicem, viscerale, de secreție. Amenințate de supralicitare, și sperma și voma se vor clișeiza precum lacrima sau roua. Se vede oricum că Dan
LECTURI LA ZI by Marius Chivu () [Corola-journal/Imaginative/13680_a_15005]
-
luna, grâul, iubita, revolta față de asupritori, singurătatea), integrate în contexte artistice eterogene, variind de la idilism pastoral și romantism până la simbolism, poezie socială și religioasă. În tot acest amalgam se observă atât naivitatea exprimării, cât și incapacitatea de a scăpa de clișeizarea imaginilor, mai cu seamă în versurile despre natură și dragoste. De cealaltă parte, în poeziile care exprimă revolta (Împilatorilor, Flămând, Petrarul) sau prin care se încearcă transmiterea fiorului mistic (Cristos a înviat, Cruce, Rugăciunea păstorului, Potop), stângăciile determină efecte contrare
FABIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286927_a_288256]
-
publicația începe să piardă însă unii colaboratorii importanți. Dovadă a diminuării prestigiului revistei și a faptului că paginile sale scad în consistență sunt și temele abordate. Condiționările de sorginte ideologică sunt tot mai vizibile, dublate de un limbaj a cărui clișeizare treptată dă seamă de cenzura tot mai agresivă ce se aplica în epocă. Textele epice dispar aproape cu desăvârșire, iar poezia este din ce în ce mai înregimentată (ca tematică, modalități discursive și finalitate) propagandei oficiale. Scurta epocă de parțială și aparentă liberalizare culturală
TOMIS-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290219_a_291548]
-
pe umeri/ Tu ai să porți un ponchi inutil peste rochia ta de argilă/ ea stătea înfrunzea avea o pasăre pe umeri creștea acolo nu se putea clinti”. Volumul Partea cealaltă (1980) denotă o oarecare oboseală, vădită prin repetiții și clișeizarea vechilor tehnici: „FIINȚA CU DOUĂ ARIPI/ CEARA GUMA VOPSEAUA/ Ca vestitoare a comuniunilor extatice ea are deja în urma/ ei un lung trecut și-un șir lung de însoțitori inalterabili și făcuți”. Mai proaspătă este proza poetică din Zenobia (1985), al
NAUM-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288373_a_289702]
-
cititor-copil, căruia par să i se adreseze unele texte (Hoții au furat zăpada). Versul e vag înrudit cu naivitățile argheziene, însă nu are și stângăcia regizată a acelora. Existența poetului mărturisește un moment de vacuitate poetică, de inerție și de clișeizare, cu excepția câtorva insule de inspirație, în care se simte cum „crește mormântul/ În acest celest cimitir care este biblioteca”, în vreme ce Vara pierdută adună multe dintre textele anterioare, fără a aduce un reviriment al lirismului, dimpotrivă, uzând mai mult formule deja
NICOARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288432_a_289761]
-
printre altele și își pierde reprezentativitatea; devine un detaliu neglijabil, pus în slujba acelor trecuturi care se transformă treptat în noțiuni, cifre, cuvinte-cheie. Cum școala este, prin excelență, un instrument de clasificare, înseși istoriile sale se supun acestui proces de clișeizare. Desigur, un manual nu poate găzdui amintirile tuturor, rostul său fiind tocmai acela de a selecta și unifica informațiile, de a le omologa prin depersonalizare, prin anularea subiectivității declarate a emițătorilor. În competiția pentru plauzibilitate, mărturiile unor copii au și
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
narative, am schițat o sumară comparație cu felul în care a fost prezentat comunismul în alte țări, identificând tonul dominant, dar și rememorările divergente ale acestei perioade. Rezultatele au confirmat diversitatea raportărilor colective la istoria recentă, dar și formele de clișeizare preferate în Estul postcomunist și nu numai. Încă o dată, cercetarea atentă, dincolo de axiomele discursului oficial, ne-a condus spre aceeași observație: conștiința istorică nu are o structură monolitică, căci diferitele medii culturale, politice ori sociale susțin în mod diferit nevoia
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
altul pentru acțiune. Cu atât mai nelalocul lui ar fi cine s-ar apuca să amestece toate soiurile acestea de versuri, ca Hairemon"103. Acel nelalocul lui atât de condamnat de Aristotel, care desemna de fapt spargerea ordinii instituite, de-clișeizarea, a provocat aprige dispute atunci când s-a erijat în modalitatea capitală de compoziție a unor scrieri precum Apokolokyntosis, în care Seneca îi alătură metrului eroic, epopeic, substanța unei ridiculizări semantice fără precedent. Iată confirmate aici spusele de mai târziu ale
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
Labiș", am spune chiar "dogma Labiș""; rafinatul critic sublinia că poetul fusese, practic, "unul între alții", iar reînnoirea climatului liric se datora mai multora (Scriitori români Dicționar, 1978). Nu vreo noutate prozodică adusese Labiș ci o dicțiune proaspătă, cuceritoare, opusă clișeizării din epocă. Un text de sorginte folclorică, Începutul, trimițând la doine și "danț", avea concomitent rădăcini naturiste: "Am strâns sănătate din cremenea neagră, / Din vâna de apă țâșnind încordat". Contacte cu Eminescu, întâlniri cu transilvănenii Coșbuc și Goga, dar și
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]