23 matches
-
strălucind cu o lumină lată fosforescentă. Uitați-vă la urma pe care o lasă vaporul pe ape, aceasta este o dâră largă și luminoasă, al cărei capăt se pierde treptat în întunericul din spatele nostru ... , iar în acest șuvoi luminos vedeți clipocirea a mii de alte puncte strălucitoare asemenea stelelor îndepărtate. De jur-împrejur este întuneric, cerul este posomorât și doar lângă insulița noastră plutitoare vezi ici acolo câte un pumn de lumină care ba apare, ba dispare dintr-odată. Iar fâșia de
ANATOLIE TIHAI, UN MISIONAR BASARABEAN ÎN JAPONIA (1) de VLAD CUBREACOV în ediţia nr. 153 din 02 iunie 2011 by http://confluente.ro/Anatolie_tihai_un_misionar_basarabean_in_japonia_1_.html [Corola-blog/BlogPost/367272_a_368601]
-
lumini de fulger, mătănii de pustnic, cai de Feți Frumoși, cosițe de Ilene Cosânzene, nostalgii de copilărie, vorbe de încurajare, răni de iubire, daruri de la Moș Nicolae, doruri de locuri natale, zile de naștere, foșnete de frunze veștede, sărbători naționale, clipociri de izvoare reci, mustrări de duhovnic, ciripituri de păsărele, plânsete de copii avortați, mugete de cerbi, răgete de lei, copite de inorogi, scrisori către Moș Crăciun, suflete de oameni de zăpadă, tratate de pace, urme de pași de Dumnezeu, tresăriri
PIESE DE COLECŢIE de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 2118 din 18 octombrie 2016 by http://confluente.ro/florin_t_roman_1476782067.html [Corola-blog/BlogPost/379126_a_380455]
-
cu curcubee de frunze. Discutam fără noimă, discutam orice, pentru că fiecare, pe dinlăuntrul său, se gândea ce va simți când va păși pe acel petec de pământ ce colcăie de istorie. O barcă, cu veșnicul nea Grigore la vâslă, câteva clipociri de apă și iată-ne pășind dintr-o lume în alta, dintr-o istorie prezentă într-una ce-și așteaptă prezentul... Așa am fost tras într-o aventură pe care n-am s-o pot uita niciodată și care, pentru
Uniunea Ziariştilor Profesionişti by http://uzp.org.ro/imperiul-de-la-gura-borcei-2/ [Corola-blog/BlogPost/94288_a_95580]
-
faptul că o sărut, de fapt, indirect. Și asta pentru că a băut puțin și Ana Diafana, și ochii i-au sclipt. S-au recitat versuri, cineva a cântat frumos, de jale, iar eu nici nu eram acolo, eu pluteam peste clipocirile luminilor orașului încețoșat, învăluit într-o auroră boreală. Cântecul trist se ducea în întunericul Dealului și-al Clujului întreg, iar sufletul meu era atât de mișcat de vibrația luminilor, din ceața aceea de poveste. Pluteam prin auroră și-odată cu ea
AURORA BOREALĂ, ÎNTR-O SEARĂ LA CLUJ de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 2266 din 15 martie 2017 by http://confluente.ro/roni_caciularu_1489574197.html [Corola-blog/BlogPost/367711_a_369040]
-
cu curcubee de frunze. Discutam fără noimă, discutam orice, pentru că fiecare, pe dinlăuntrul său, se gândea ce va simți când va păși pe acel petec de pământ ce colcăie de istorie. O barcă, cu veșnicul nea Grigore la vâslă, câteva clipociri de apă și iată-ne pășind dintr-o lume în alta, dintr-o istorie prezentă într-una ce-și așteaptă prezentul... Așa am fost tras într-o aventură pe care n-am s-o pot uita niciodată și care, pentru
Uniunea Ziariştilor Profesionişti by http://uzp.org.ro/imperiul-de-la-gura-borcei/ [Corola-blog/BlogPost/93752_a_95044]
-
Verificând perechile salvate... Eu, Îl urmam către liman pe Sfântul. Poate-mi vorbea, dar nu Îl auzeam Că se-ntețise dinspre mare vântul; Eram bătrân de griji și îmi doream Să-mi dea puterea să salvez pământul. Simțeam prin ceață clipociri de stânci, Cântau pe valuri cuiele de lemn... Cu ochii minții L-am zărit, atunci, Pe mal, pe Dumnezeu, făcându-mi semn. M-a luminat semnul făcut de El Și m-am învrednicit în consecință: I-am dat de veste
POTOPUL de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 2025 din 17 iulie 2016 by http://confluente.ro/nicolaie_dinca_1468749222.html [Corola-blog/BlogPost/380144_a_381473]
-
cu solzi aurii, sclipitori, cu o pelerină bleumarin și un șal alb, apăru dintre valuri, precum Afrodita din spuma mării, ținând în dinți un fir de trandafir de un roșu aprins. Fața îi era ascunsă de o voaletă neagră. În clipocirea valurilor, din dreptul stâncilor, răzbătea o melodie magică a unui tangou ritmat și misterios. Irina înaintă spre separeu, dansând în pași cadențați, pasionali, cu frângeri de trunchi senzuale. Cei din separeu au tresărit speriați și uluiți, mai puțin Scârțoi, care
TRANDAFIRUL SIRENEI-11 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1788 din 23 noiembrie 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1448298328.html [Corola-blog/BlogPost/342875_a_344204]
-
cu solzi aurii, sclipitori, cu o pelerină bleumarin și un șal alb, apăru dintre valuri, precum Afrodita din spuma mării, ținând în dinți un fir de trandafir de un roșu aprins. Fața îi era ascunsă de o voaletă neagră. În clipocirea valurilor, din dreptul stâncilor, răzbătea o melodie magică a unui tangou ritmat și misterios. Irina înaintă spre separeu, dansând în pași cadențați, pasionali, cu frângeri de trunchi senzuale. Cei din separeu au tresărit speriați și uluiți, mai puțin Scârțoi, care
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/n%C4%83stase_marin/canal [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
cu solzi aurii, sclipitori, cu o pelerină bleumarin și un șal alb, apăru dintre valuri, precum Afrodita din spuma mării, ținând în dinți un fir de trandafir de un roșu aprins. Fața îi era ascunsă de o voaletă neagră. În clipocirea valurilor, din dreptul stâncilor, răzbătea o melodie magică a unui tangou ritmat și misterios. Irina înaintă spre separeu, dansând în pași cadențați, pasionali, cu frângeri de trunchi senzuale.Cei din separeu au tresărit speriați și uluiți, mai puțin Scârțoi, care
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/n%C4%83stase_marin/canal [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
iar voi rămâneți goi - un circ cu fițe... ...ce Răstignit? - ce Crist și ce supliciu? sugem cu toții țâța de siliciu! n-au credință - au burți vagabondez prin preajma sihăstriei - în speranța - dementă - că zoaiele sufletului se pot limpezi cu străluciri și clipociri de acoperișuri crucificate e cerul atât de senin și de-aproape - încât Îl văd pe Dumnezeu la Sfânta-i Fereastră - cu coatele sprijinite de privazul razelor: „ce mai faci?” - mă întreabă El zâmbind enigmatic... - „scriu - Preasfinte...” - răspund eu - cam posac
SCHIŢE DIN MUNŢII BUCOVINEI (VERSURI) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2073 din 03 septembrie 2016 by http://confluente.ro/adrian_botez_1472863856.html [Corola-blog/BlogPost/380570_a_381899]
-
în preajma ei. Zăpada sau frunzele, deși cel mai des era ploaia. Uneori voiam să țip, să tulbur liniștea încremenită, care în acel moment părea să fie doar a ei. Iar apoi, într-o clipită, dispărea în negura apelor. Era o clipocire sau sunetul clipocirii, urmat de tăcere. Cât de îngrozitoare erau acele secunde, păreau să dureze la nesfârșit! De parcă n-ar mai fi ieșit niciodată la suprafață. Cât de adâncă e apa?, am întrebat-o eu odată, dar ea a pretins
Marea casă by Carmen Toa () [Corola-journal/Journalistic/4697_a_6022]
-
sau frunzele, deși cel mai des era ploaia. Uneori voiam să țip, să tulbur liniștea încremenită, care în acel moment părea să fie doar a ei. Iar apoi, într-o clipită, dispărea în negura apelor. Era o clipocire sau sunetul clipocirii, urmat de tăcere. Cât de îngrozitoare erau acele secunde, păreau să dureze la nesfârșit! De parcă n-ar mai fi ieșit niciodată la suprafață. Cât de adâncă e apa?, am întrebat-o eu odată, dar ea a pretins că nu știe
Marea casă by Carmen Toa () [Corola-journal/Journalistic/4697_a_6022]
-
face cu putință manifestarea interiorului; exteriorul mort, pus în paranteza desfigurării, devine vălul transparent, diafania prin care se întrevede lumea din noi: "lumea din noi, dacă am putea să o ridicăm cu venele,/ dacă am putea, în impudoare, să resimțim clipociri și/ tonuri/ în resorbție,/ am privi cu pielea,/ ne întoarcem în materia pură, fără buze,/ cu pământ în gură și cu propoziții/ devenim una cu parola neagră,/ la începutul unei zile ce nu se mai poate naște,/ după tranzacții desfiguratoare
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
umedă. Un fluid cald trecînd în tine ca o adiere firavă, primul gînd fiind că ai în față o ființă pudică animată de candori nepotrivite vîrstei. E ceva aparte în ochii lui Vasile Morar: o emotivitate ce culminează într-o clipocire neastîmpărată, dar o emotivitate care nu e patetică, țîșnind în gesturi expansive și îndrăznețe, ci melancolică, sfîrșind în tresăriri retractile și în mișcări sfioase. Ochii îi sunt încărcați de o sineală dolorică de căprioară rănită, aruncînd în afară privirile serafice
Epoca postmorală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5809_a_7134]
-
din a cărei tensiune ia naștere masa particulelor. Să recunoaștem, e un detaliu deconcertant să afli că, la nivel subatomic, noțiunea de materie solidă e un nonsens. Acolo nu mai sînt decît fluizi, cîmpuri, vibrații și influențe, un fel de clipocire permanentă care nu are nici consistență și nici fermitate și în care, dacă intri, riști să dispari în neant. Nu e o bucurie să fii fizician și să constați cum, după ce ai fărîmițat materia pînă la treapta cea mai de
Particula lui Dumnezeu by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5038_a_6363]
-
de nimic să nu-mi pese, - Să vezi în asta semnul menirii tale, barde, Și să mai dau cu tifla cuvintelor alese, Pierdut prin cartiere, trecând pe bulevarde? Și așa, chinuit de înfiorări citadine, Ajuns pe chei, văd Mureșul, aud clipociri de golgoane, Și parcă Râpa Morii se-nclină peste mine Și Radu Vodă însuși mă-ntoarce la icoane, Mă ține între dealuri, mă leagă de pământuri întinse, rourate, Și-ajung pe străzi, și caut, năuc, parcă pe drumul țării Cu
Poezie by Ion Horea () [Corola-journal/Imaginative/4141_a_5466]
-
scară mică, noțiunea de individ e oțioasă, cazul singular fiind înlocuit cu statistica. Unde merge mia nu mai merge unul, monografia (în sens de descriere individuală) capitulînd în favoarea pangrafiei: ori descrii tot procesul, ori te lași păgubaș. E ca o clipocire ubicuitară care face ca o particulă să nu se mai deosebească de alta, fizicianul mulțumindu-se cu clipoceala și întorcînd spatele particulei. A doua restricție privește neputința omului de a folosi limba atunci cînd simțurile nu-l mai ajută. Și
Patru constrîngeri by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2854_a_4179]
-
de gen internaționale ori în cataloagele unor importante edituri europene. Atlantica reprezintă tipul de "water-music" prin care autorul acroșează cu virtuozitate câțiva intermediari acvatici specifici, apți de a fi simulați sonor (și care totodată definesc stilul simularii): fluiditatea, involburarea, susurul, clipocirea, înghețul, oglindirea, torentul. Michael Alcorn (n. 1962) s-a format la University of Ulster și la Unviersity of Durham, desăvârșin-- du-și pregătirea la Queen^s University și Scholl of Mu-sic din Belfast. Crossing the Threshold apelează la două surse
Music from Ireland by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9926_a_11251]
-
Cititorul 152 inteligent va năzui mereu către puritatea izvoarelor, dar nu va putea renunța nici la plăcerea navigării pe întinderea liniștită, „atotcolectoare” a apelor de șes. Nu am albia mea personală pe cine știe ce văioagă ascunsă, dar exist și eu în clipocirea valului din fluviul ce se pierde în marea cea mare. Valul nu are identitate, pe când curgerea este realitate absolută. Se pare că în istoria culturii nu există nici o mare idee cu paternitate certă. Spunea francezul Buffon că „Stilul este omul
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
Cititorul 152 inteligent va năzui mereu către puritatea izvoarelor, dar nu va putea renunța nici la plăcerea navigării pe întinderea liniștită, „atotcolectoare” a apelor de șes. Nu am albia mea personală pe cine știe ce văioagă ascunsă, dar exist și eu în clipocirea valului din fluviul ce se pierde în marea cea mare. Valul nu are identitate, pe când curgerea este realitate absolută. Se pare că în istoria culturii nu există nici o mare idee cu paternitate certă. Spunea francezul Buffon că „Stilul este omul
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
În brațele celuilalt, Îmi voi juca Încă o dată fecioria pînă la capăt, Îmi voi șterge de pe gură dîra de sînge cîinesc, mă voi juca pe parchetul lucios, cu oasele scapulare ale preafericitului tată. Carnavalul se anunță Întotdeauna cu o clipocire la tîmplele mele..., și atunci, cu siguranță, știu că trebuie să mă fardez În profet, să mai fac un nod aței rupte din palmă, să-mi pudrez fața cu varul stins al oglinzii, să cosesc, pînă nu-i prea tîrziu
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
mărilor de toamnă care iau din pământ căldura înmagazinată timp de luni întregi. Înota în ritm controlat. Bătaia picioarelor sale lăsa în urmă o fierbere de spumă, apa îi fugea de-a lungul brațelor ca să se lipească de picioare. O clipocire grea l-a anunțat că Tarrou se aruncase de sus. Rieux se întoarse pe spate și rămâne nemișcat, cu fața la cerul răsturnat, plin de lumina lunii și de stele. Răsuflă îndelung. Apoi percepe din ce în ce mai distinct un zgomot de apă lovită, straniu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
origine străveche, cu aripi lucioase, foșnitoare, semitransparente și cu abdomene mătăsoase, ca niște mâțișori. Căutările mele mă duseseră Într-un hățiș des de racemosa alb-lăptos și de arini negri, chiar la marginea râului rece și albastru, când am auzit deodată clipociri și țipete și din spatele unui tufiș Înmiresmat s-au ivit În fața ochilor mei Polenka și alți trei, patru copii În pielea goală care se scăldau la câțiva metri mai Încolo, printre ruinele unui vechi corp de cabine pentru baie. Udă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]