8 matches
-
lui de negustor, însă, cu siguranță, știindu-i tenacitatea, se va fi ilustrat strălucit și în comerț. Este unul dintre acei boieri care, dedicat și activităților comerciale, poate fi socotit printre reprezentanții protoburgheziei din veacul al XVIII-lea. Unul dintre clironomii (urmașii) lui Afendule(a) este Dumitraș (Dimitrii) Gafenco. De acest personaj se leagă un interesant episod privitor la circulația și păstrarea cărților în trecutul Moldovei. Astfel, pe o Alfavita sufletească, tipărită la Iași în 1755 , el scrie un blestem rar
Cordăreni, Botoșani () [Corola-website/Science/324490_a_325819]
-
d’Edimburg. Miezul ideilor sale despre literatură stă - în spiritul „Daciei literare” - în credința că, trăgându-și sevele din istorie, din realitatea autohtonă, din creația populară, ea cată să fie „expresia vieții unei nații”. Prețuitor al tradiției, ideea moștenirii culturale („clironomia părintească”) apare, la el, ca o consecință firească. Pe de altă parte, precursor al junimismului prin criticismul său, scriitorul anticipează, prin șarjele împotriva „imitației necugetate” și a stricătorilor de limbă, campania pe care o va desfășura Titu Maiorescu. Cerând unui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289406_a_290735]
-
făicorieilor șăi pârugarăilor: să hâie erŭtat de me[ne] șăi de Domidzău” (Nicolae Iorga, Anciens documents..., p. 267). 294. Violeta Barbu, De bono coniugali, p. 82. 295. Violeta Barbu, op. cit., p. 39. 296. „Numitul Constantin postelnicul, de o parte cu clironomia de la socrul său și de la cumnatul său, Basarab voievod, s-a îmbogățit, de altă parte, s-a mărit a lui ipolipsis, nu numai căci era Cantacuzino și ginere de Basarab, ci mai mult cu îngrădirea ce se încuscrise cu douăsprezece
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
un cimitir cu relicve, pentru Carl Schmitt, o necropolă cu vestigii. La fel pentru Mihai Sorin Rădulescu. În optica autorului, genealogia înseamnă „reînnodarea cu tradiția” (p. 83). Numai că astăzi avem înclinația de a gîndi tradiția în două feluri: drept clironomie sau drept predanie. Deosebirea stă în tipul de spirit pe care cade accentul: pe conștiința celui care își asumă trecutul, sau pe forța spirituală a predecesorilor care ți-l transmit. În primul caz, moștenirea se cuvine numai celui care are
Între herburi și zapise by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4894_a_6219]
-
doilea caz, predania cere predestinare și implicit ursită, trecutul purtîndu-te cu el indiferent că îl vrei sau nu. Ești luat pe sus de o instanță care nu stă să se întrebe dacă ai vocația de a înota în apele ei. Clironomia cere drept personal, predania cere destin colectiv. Prima tinde spre optica juridică, a doua culminează în viziunea teologică. Oricum, e un arcanum în ambele, la fel cum e în indiferența celui căruia i se pare retrograd să bată monedă pe
Între herburi și zapise by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4894_a_6219]
-
partea lui finală: "Gios iscălitul sardar Iordache Ureche, adiverez prin acest zapis de vecinica vînzare ci dau Dums. căminăresei Ralu Eminovici (născută Iurașc), precum știut să fie că avînd eu parte de moșăi, în moșia Orășănii (acum de țănut Botoșanii), clironomie di pe răps. părintele meu sulgeriu Constandin Urechi, care este aleasă și dispărțită cu pietri și brazdă pe fața pămîntului din cap în capul mășăi, precum și osăbit clin de pămînt dinspre hotarul moșăi Sarafineștii, în păduri, iarăși cu a lui
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
ei, „Umbrăreștii, la ținutul Tecuciului, cu cele de prin pregiur, adică părțile din Tămășeni, Bozieștii, Bordeile, Gerul și Gologanul”, împreună cu moșii și sate din alte ținuturi, „s-au socotit și s-au hotărât ca să fie partea dumisale cumnatei Elinco Manului, clironomie ce după sfintele pravile i se cuvine pentru săvârșitulu copil ce i-au rămas după săvârșirea soțului dumisali, Vasile Conachi”. Și din acest text se poate considera că mariajul a fost, așa cum observa Nicolae Iorga, o „manoperă a rudelor unei
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
că banii „i-au fost dat măria sa amanet lu bărbatul meu după cum arată zapisul ce este la mâna măriei sale”. Fiind somată să achite datoria soțului său, Anastasia motivează că nu are cu ce „răspunde”, și declară că se leapădă „de clironomia bărbatului” ei. În consecință, Divanul, instituit ca instanță de judecată a cazului și de la care domnitorul ceruse împlinirea datoriei bănești, hotărăște că este drept „ca din lucrurile bărbatului să să împlinească datoria măriei sale, în afară de celi ce sunt di pi zăstrea
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]