149 matches
-
zâmbesc tâmp la ecranul laptopului. E ca un fel de terapie înainte de examenul criminal de mâine. Mulțam! B, atât de naiv, de simplu, de curat, de parcă a fost făcut de un copil. În amalgamul asta de ură și încrâncenare, în clisa asta isterica... 16 minute de naivitate înseamnă enorm. Am zâmbit de fiecare dată când l-am văzut și așa au făcut toți cărora le-am pus scurt-metrajul asta în față. Cu plăcere... Este bine că mai există câte ceva ce te
Pofta vine râzând by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82770_a_84095]
-
de microbuz măsliniu și rablagit)/ într-o poiană din marginea satului, în iarbă./ Ieșeau pe rînd, grăbiți de parcă ar merge la gară/ (mai întîi Jenariu, Poravu, Boambă, Camgeț, iar în urma lor/ Neațu, Chirca, Năzarcea, Gașpăr, Moilă și Gornicu)/ cărînd precipitați clisa, cîrnații, pîinea, muștarul.,/ navetele cu sticle, ștergarele, o masă rabatabilă,/ cîteva scaune, cîteva cărămizi.// Se-ntorceau de la înmormîntare și puneau de-o gustare./ - Azi bem ca lunea, spuse Gornicu, asta însemnînd că toată lumea/ stăruie mai întîi pe bere, vreo șapte-opt
Poetul ex-centric by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15552_a_16877]
-
Delavrancea, care puncta cu tunete și fulgere discursul lui Ștefan cel Mare în Apus de soare, și metoda lui Constantin Popescu nu e nici o diferență. Și aici natura simpatizează cu drama personajelor: „E frig și noaptea se întinde ca o clisă peste tăcerea strânsă, adulmecând rosturile, răutățile și neîmplinirile zgârcite.”, „Vântul bate parcă mai încet...”, „E o noapte rece și vorbele parcă încep a îngheța.” De fapt, aceasta e și marea problemă a romanului. Mesteci și respiri... se vrea un roman
Proză cu ph-ul scăzut by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13336_a_14661]
-
Presimt o furtună... Pe o foaie de hârtie, sfâșiată, putrezită, dactilografiată pe șest de El. A (Neli Arsenescu) de la Gazeta literară, dau, surpriză, de o poezie personală, în stil parnasian, livresc, vai! Iat-o: Sonet Lui Karin Săpând adânc primordiale clise Marea în zori un os pe țărm zvârlise Un os rotund de monstru vechi marin, Alb de talazuri spălat mereu lin. O, cât prin ape tainic rătăcise Ritmic bătut de dalta verde fin, Câte valuri leneș biruise Săltând mai pur
Ființa care spune nu by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11458_a_12783]
-
Emil Brumaru Ce-i clatini peste viața-mi piuită De măcăleandri, toarsă-n flocul lînii Din caiere de vis, fiartă pe plită. Ca la ciuperci picioru-mi este umed De dragoste înfiptă-n clisa groasă. Sînt șoldurilor tale prins în plasă Cum musca în dulceața ce mă-ncumet S-o gust chiar unde nimeni nu cutează. Dă-mi farfurii adînci, linguri de umbră, Să-ți sorb sufletu-n pripă și-ntr-o rază Să
Temeinicia rugii mele-s sînii by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/9180_a_10505]
-
într-o eternitate de tandrețuri. Închise ochii. Întunericul cobora înmiresmat de dîra putreziciunii - dulceagă și obosită ca o iubire neterminată. Apoi se așternu molcom pe cea mai înaltă stîncă. Și se lăsă o lungă vreme sub gymnopediile lui Satie. O clisă perfectă în care se afunda uitînd orice; uitînd. Și fiecare bătaie a pianului erea o mîngîiere apăsată-n trupul lui. Și fiecare pauză-ntre sunete - o pauză respiraței lui erea. Un desfrîu static, definitiv, lipsit de obiect, lipsit de regret
Capitis Deminutio by Angela Marinescu () [Corola-journal/Imaginative/13799_a_15124]
-
luând instantaneu drumul găleții de gunoi. De ce m-am chinuit? Nu reușeam să fac coca aia să nu mai fie înfiorător de megaultrasuperlipicioasă. De ce a fost dezastruos rezultatul? Fiindcă, odată fierte, găluștele aveau un gust oribil și arătau ca o clisă necomestibilă, beah... Motivul pentru care s-au întâmplat toate astea? Am lucrat cu făină integrală, în loc de făină albă. Asta cred eu, dacă nu e așa, rog experții să mă contrazică. Iată și imagini extrem de sugestive de la locul și momentul dezastrului
Cum n-am făcut găluşte cu prune by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21236_a_22561]
-
facă om, ținându-l pe la școlile popești din Craiova... Și cuprins de furie, băgă palma în țărână și cu ea plină, îndesată de pământul udat de ploaia din ajun, îngenunchie lângă cel doborât, și venindu-i cu pumnul care ținea clisa până în dreptul bărbiei, îi căscă cu cealaltă mână dinții, și aruncă tot boțul de pământ în gura încă înecată de sânge, după care așteptă cu palma îndesată ca un oblon, pe gura închisă cu sila, să-și dea ochii peste
Un autor remarcat de E. Lovinescu la "Sburătorul" - Dan Faur () [Corola-journal/Imaginative/10258_a_11583]
-
-i identifica pe buni și răi, pe lacomi și generoși, pe canalii și pe oamenii cinstiți! Să fie clar: cine se înhămează la guvernarea României în acest moment trebuie să fie conștient că se va afunda până-n gât în gloduri, clise, putreziciuni, respingătoare cangrene sociale și scabroase descompuneri morale. Am mari dubii că spilcuiții funcționari cu cotiere Armani și abacuri Versace ai d-lui Isărescu vor fi dispuși să-și pună la bătaie superbele costume pariziene luându-se la trântă cu
Cotiere Armani, abacuri Versace by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17386_a_18711]
-
schimbul. Se așteaptă de la el ceea ce sperăm să spună, dar îi suntem recunoscători pentru coerentă. Ba chiar îl admirăm că știe tot ceea ce știm și noi. Materia lui, din păcate, se mișcă asemenea nisipurilor a și înghite. Rămas bust, din clisa ce-l suge, mai are puterea să afirme că urma va alege: reflexe din copilărie! Fericiți cei la care n-ajung sondajele, mântuiți cei pe care nu-i consulta nimeni. Înțelepți cei cu hotărârea înceată. Ei profita de un răgaz
Blestematul joc al alternantelor by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17566_a_18891]
-
exasperează peisajul moral și spiritual (dar și cel „fizic”, să zicem) al României, pe care-l transpune apoi în sarcasme teribile (dar îndurerate în felul lor): „cocioabe gudronate și/ cu hornuri maț de porc// oamenii salam rînced ori/ flacoane farmaceutice// clisa nesfîrșită a/ săpăturilor// surîsul ca o bubă// spațiul îngust curb/ al nopții locuite// sticlele cu două găuri/ femeile cu niciuna// o silă nesfîrșită/ de mine însumi// m-am prins furînd din/ buzunarele proprii// pe aici e un umor/ de criminali
stolul 2012 de al. cistelecan: Un fel de experimente () [Corola-journal/Journalistic/2794_a_4119]
-
Urma să le bag la cuptor, dar n-am mai apucat. Nu mai știu din ce motiv am scăpat vasul pe gresie. S-a făcut bucăți, iar conținutul s-a împrăștiat în toată bucătăria. Cioburi, amestecate cu legume și cu clisa lipicioasă de iaurt, mânjiseră tot, tot, tot... Am clacat psihic și m-am pus pe plâns. Ștergeam și hohoteam, adunam și suspinam. Lacrimile picurau printre dovlecei, spălau cioburile și sărau iaurtul. A fost o tragedie. De-abia după ce am terminat
Iaurtul care te ajută, dar nu-ţi bagă şi-n traistă by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20870_a_22195]
-
din ce în ce mai mult, fapt ce a determinat factorii decidenți să ia măsuri de refacerea lor. De aceea, biserica a fost încorsetată cu niște schele care „promiteau” că-i vor reda strălucirea de altădată. Se pare că respectivele schele au înțepenit în clisa Timpului. Poate se vor fi înlăturat, dar acea strălucire inițială...nu știu dacă va mai avea vreodată...Asta e! Până în prezent biserica nu mai este deschisă publicului. Probabil că se lucrează la refacerea picturii și întărirea zidurilor, amenințate de a
CELE TREI AURE ALE BISERICII TREI IERARHI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1382 din 13 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383707_a_385036]
-
din ce în ce mai mult, fapt ce a determinat factorii decidenți să ia măsuri de refacerea lor. De aceea, biserica a fost încorsetată cu niște schele care „promiteau” că-i vor reda strălucirea de altădată. Se pare că respectivele schele au înțepenit în clisa Timpului. Poate se vor fi înlăturat, dar acea strălucire inițială...nu știu dacă va mai avea vreodată...Asta e! Până în prezent biserica nu mai este deschisă publicului. Probabil că se lucrează la refacerea picturii și întărirea zidurilor, amenințate de a
CELE TREI AURE ALE BISERICII TREI IERARHI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1382 din 13 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383707_a_385036]
-
Nechează herghelii de nori Îi ține vântul în buiestru Neînșeuați, fără căpăstru, Catran pe neporniții zori. Copite scapără lumină, Fulger-amnar de deznădejde. Amarnic pogorât pe mejde, Ciopor de tunete se-alină. În urma lor pământul zace Mustind sordid sub văl de clisă; La fel, povestea mea nescrisă, Așteaptă colbul s-o îmbrace. Năvala-n gând dezleagă patimi, De doruri, doruri despicate Și măști de picuri reci udate, Nu-s stropi ci, pur și simplu, lacrimi. *** Referință Bibliografică: ... pur și simplu, lacrimi / Ovidiu
… PUR ȘI SIMPLU, LACRIMI de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1713 din 09 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378241_a_379570]
-
indicatorul localității, în toată splendoarea lui, îndreptat în direcția unui drum de țară neasfaltat, cu șanțuri de-a lungul și de-a latul, lăsate, probabil, de un tractor la ultima ploaie, și făcuse la stânga. Roțile începuseră deja să patineze prin clisa aceea vânătă și înșelătoare, făcând mașina să dârdâie din toate încheieturile ori să tragă de spate necontrolat, ca un cal nărăvaș, către toate gardurile de pe o parte sau alta a drumului. În cele din urmă, motorul se oprise gâfâind și
URMEAZĂ-ȚI VISUL ( ROMAN FOILETON ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2138 din 07 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382243_a_383572]
-
ale focului/ amestec de neguri și murmure." (pag. 85) Poezia lui Aurel Pântea nu reprezintă atât o supraviețuire într-un infern terestru, cât o etichetă elocventa lipită pe geamul unui terariu. Să nu ne lăsăm amăgiți de puzderia de maluri, clise, bolboroseli vulcanice, ape infecțioase și flăcări gazoase din Negru pe negru. Aleg, la întâmplare, un poem din secțiunea secundă, cea mai puternică în fond, a cărții: "Să te distrugi, și-așa, cu părți ale tale,/ scurgându-se, cine mai știe
Retori și limbuți by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6924_a_8249]
-
mănâncă și între ei? întrebă. „Căci dacă Dumnezeu e mort, atunci Logosul a murit odată cu el și nu mai poate fi găsit acum decât în cimitire. Unul, neîmpărțitul, zace acolo egal cu sine, dospindu-se melancolic, și iese noaptea din clisă, luând mii de forme, chiar ca dinții lui Cadm. Mda. Asta-i. Limba ne e îngropată. Nu mai știm vorbi.“ — Ba se mănâncă și între ei. — Da’ de unde știți, părinte, dacă nu-i vede nimeni? — Păi ziua găsim rahații lor
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
să fi fost minunat să-l vezi cambrându-și grațios spinarea la fiecare bici al ploii, nechezând mut la orice pală de vânt, aplecându-și greabănul sub mângâierea soarelui, pînă când din el nu a rămas decât o mână alunecândă de clisă. „Frumusețea adevărată este fragilă, perisabilă, are viață și se comportă altfel decât vrea creatorul“, Își frângea Leonardo mâinile În sala judecății. Cu adevărat, au admis membrii Comisiei de Cultură, calul lui Leonardo avea măreția descompunerii, pe lângă care zâmbetul veșnic al
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
dacă nu mai suporți țara asta plină de surprize. Dispar amândoi În vânzoleala de pe marele bulevard, Îndepărtându-se de Antoniu... Vremea s-a Înmuitat, probabil au fost ultimele zile geroase, și acum, zăpada a Început să se topească formând o clisă călduță În care te afunzi până la glezne . Un jandarm a prins de guler un copil al străzii pe care-l târăște după el, și-i mai dă din când În când câte un șut În fund. Copilul, un țigănuș murdar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Judecând după ruinele din jur, la un moment dat trebuie să fi fost vreo zece-douăsprezece case. Ce trist, reflectă ea, toate clădirile astea înălțate în mijlocul savanei; toată speranța pusă în ele, iar acum tot ce rămânea erau urmele fundațiilor din clisă și zidurile surpate. Porniră pe jos spre clădirea principală. Acoperișul era întreg în mare parte, deoarece, spre deosebire de celelalte, fusese făcut din tablă ondulată. Avea încă uși, niște uși vechi, cu plasă, scoase din țâțâni, iar unele ferestre încă aveau geamuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
continuându-și drumul În sus pe stradă și oferindu-mi fugara viziune a blondei călătoare, vehiculul s-a oprit Înainte de a ajunge În dreptul meu, la vreo douăzeci de pași de Taverna Turcului. O bucată de doagă ruptă se lipise din cauza clisei de una din roți, Învârtindu-se cu ea odată până blocase axa; iar vizitiul se văzu nevoit să oprească și să se dea jos În noroi ca să elimine obstacolul. S-a Întâmplat Însă ca un grup de puștani, obișnuiții străzii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
Constantin Țoiu Ce mănâncă ei la nuntă?... Păi: curechi cu clisă și cu ceapă măruntă, mămăligă cu moare, fălci de porc afumate, curechi fiert, lapte acru, păsat, cricală.../ (tocană adică). Mare ospăț, cu multă voie bună și tragere de inimă: Așa sta întinse toate bucate Pe țelina verde și ierboasă înaintea
Ce mai spun cărturarii mintoși ai țiganilor pletoși? - variantă - by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7827_a_9152]
-
examenul de bacalaureat. Încet și iremediabil, d-na Toltea a dispărut din universul meu. Până de curând. Cu două seri înainte de festivitatea de decernare a premiilor USR, am visat-o pe d-na Toltea. Din cine știe ce sertar, a apărut în clisa infinită a viselor mele de noapte. Era la fel de sobră și profesionistă și, bineînțeles, mă însoțea la un concurs de istorie. Am scris o teză lungă și apoi am așteptat rezultatul, pe care, cum era de așteptat, mi l-a adus
Previziunea d-nei Toltea by Doina Ruști () [Corola-journal/Journalistic/7159_a_8484]
-
adunate în volumul de la începuturi Din Țara Zimbrului și alte poezii, unde glorifica eroismul ostașilor din primul război mondial. Țara este o autentică poezie patriotică, îndemnând la unitatea românilor: „Feciori semeți cad iarăși din belșug,/ Scriind, hrisov, cu sângele lor clisa,/ Toți laolaltă să-mplinească scrisa / Cei de la Olt cu cei născuți la Tisa / Uniți mor azi cu frunțile pe Bug”. Transparent antisovietică este, într-adevăr, poezia cealaltă, publicată în „Revista Fundațiilor Regale” din 1944, concepută după formula colindului de Crăciun
Calvarul lui Vasile Voiculescu by Nicolae Oprea () [Corola-journal/Journalistic/3626_a_4951]