560 matches
-
existența în paralel a articulărilor proclitică și enclitică este alt lucru care diferențiază româna de celelalte limbi romanice; în plus, o deosebește și față de latină - limbă fără articol. Mai mult, encliza și procliza neprivind numai articularea - toată flexiunea morfologică prin clitice se realizează -, sunt întărite și alte categorii gramaticale, în special cele care privesc verbul, deoarece și verbe s-au importat, dar în cantitate mai mică. Se vede, din toate acestea, cum datorită neologismelor - dominate acum de englezisme - structura limbii noastre
ROMGLEZĂ? – NICIODATĂ de ANGELA MONICA JUCAN în ediţia nr. 216 din 04 august 2011 by http://confluente.ro/Romgleza_niciodata.html [Corola-blog/BlogPost/367132_a_368461]
-
celte insulare, așa zisă restricția lui Vendryes, care impune că pronumele enclitice folosite ca obiectul unui verb să fie atașate la el, se aplică și la galică. Considerând că această limbă urmează și principiile legii lui Wackernagel, ceea ce nu permite cliticelor să fie puse înaintea cuvântului accentuat, verbul cu complemente exprimate cu ajutorul pronumelor a fost deseori mutat la începutul propoziției. Așa cum a fost și în irlandeză veche și galeză literară de azi, verbul a putut fi precedat cu o particulă figurantă
Limba galică () [Corola-website/Science/316656_a_317985]
-
cu o particulă figurantă care nu are sensul propriu, ci a fost folosită pentru a ușura formarea și enunțarea propoziției. Alte particularități o pun pe limba galeză în similitudine mare cu limba latină: Subordonarea în prepoziții este marcată cu ajutorul particulei clitice "jo", care este folosită în locul pronumelor relative ("ce", "cine", ș.a.m.d.) și conjuncției care introduce conjunctivul în limba română ("să"). "Jo" a fost atașat la primul verb de la propoziție subordonată. Pronumele de complement și pronumele disjunctive apar numai în
Limba galică () [Corola-website/Science/316656_a_317985]
-
punct de vedere sintactic sunt morfeme libere, dar care se pronunță împreună cu alte cuvinte. ele atașate la începutul cuvintelor se numesc proclitice, iar cele atașate la sfârșitul cuvintelor se numesc enclitice. Trebuie remarcat că în funcție de ortografia specifică a fiecărei limbi cliticele pot fi scrise separat de cuvântul însoțit sau legate prin cratimă, prin apostrof, prin sudare etc. Un cuvânt însoțit de un clitic se comportă fonetic ca un cuvânt unic, respectând regulile limbii respective. De exemplu dacă în acea limbă cuvintele
Clitic () [Corola-website/Science/300094_a_301423]
-
iar cele atașate la sfârșitul cuvintelor se numesc enclitice. Trebuie remarcat că în funcție de ortografia specifică a fiecărei limbi cliticele pot fi scrise separat de cuvântul însoțit sau legate prin cratimă, prin apostrof, prin sudare etc. Un cuvânt însoțit de un clitic se comportă fonetic ca un cuvânt unic, respectând regulile limbii respective. De exemplu dacă în acea limbă cuvintele au în mod obligatoriu o singură silabă accentuată (ca în cazul limbii române) atunci și compusul care include un clitic respectă această
Clitic () [Corola-website/Science/300094_a_301423]
-
de un clitic se comportă fonetic ca un cuvânt unic, respectând regulile limbii respective. De exemplu dacă în acea limbă cuvintele au în mod obligatoriu o singură silabă accentuată (ca în cazul limbii române) atunci și compusul care include un clitic respectă această regulă. În general cliticele au următoarele proprietăți: În limba română un exemplu de "enclitice" sunt articolele hotărâte: "fratele", "vulpea", "copacilor". Această caracteristică deosebește limba română de toate celelalte limbi romanice la care acestea sunt proclitice. Alte cuvinte care
Clitic () [Corola-website/Science/300094_a_301423]
-
ca un cuvânt unic, respectând regulile limbii respective. De exemplu dacă în acea limbă cuvintele au în mod obligatoriu o singură silabă accentuată (ca în cazul limbii române) atunci și compusul care include un clitic respectă această regulă. În general cliticele au următoarele proprietăți: În limba română un exemplu de "enclitice" sunt articolele hotărâte: "fratele", "vulpea", "copacilor". Această caracteristică deosebește limba română de toate celelalte limbi romanice la care acestea sunt proclitice. Alte cuvinte care devin clitice în limba română sunt
Clitic () [Corola-website/Science/300094_a_301423]
-
această regulă. În general cliticele au următoarele proprietăți: În limba română un exemplu de "enclitice" sunt articolele hotărâte: "fratele", "vulpea", "copacilor". Această caracteristică deosebește limba română de toate celelalte limbi romanice la care acestea sunt proclitice. Alte cuvinte care devin clitice în limba română sunt formele nearticulate ale pronumelor personale: "le-am citit", "prinde-o", etc. Exemple în alte limbi: La o parte din limbile romanice (înclusiv limba română) și în câteva limbi slave se constată existența unor pronume personale care
Clitic () [Corola-website/Science/300094_a_301423]
-
romanice (înclusiv limba română) și în câteva limbi slave se constată existența unor pronume personale care nu înlocuiesc un substantiv ci îl dublează. Semantic, prezența unor astfel de pronume în propoziție este redundantă. Aceste pronume au caracteristicile generale ale unor clitice și se numesc "clitice de dublare". În limba română există două categorii de clitice de dublare, în funcție de cazul în care se găsește substantivul dublat. Lista de mai jos cuprinde exemple. Ambele tipuri de clitice de dublare pot să apară în
Clitic () [Corola-website/Science/300094_a_301423]
-
și în câteva limbi slave se constată existența unor pronume personale care nu înlocuiesc un substantiv ci îl dublează. Semantic, prezența unor astfel de pronume în propoziție este redundantă. Aceste pronume au caracteristicile generale ale unor clitice și se numesc "clitice de dublare". În limba română există două categorii de clitice de dublare, în funcție de cazul în care se găsește substantivul dublat. Lista de mai jos cuprinde exemple. Ambele tipuri de clitice de dublare pot să apară în aceeași propoziție: "Gluma asta
Clitic () [Corola-website/Science/300094_a_301423]
-
personale care nu înlocuiesc un substantiv ci îl dublează. Semantic, prezența unor astfel de pronume în propoziție este redundantă. Aceste pronume au caracteristicile generale ale unor clitice și se numesc "clitice de dublare". În limba română există două categorii de clitice de dublare, în funcție de cazul în care se găsește substantivul dublat. Lista de mai jos cuprinde exemple. Ambele tipuri de clitice de dublare pot să apară în aceeași propoziție: "Gluma asta nu le-am spus-o și fetelor." Cliticele de dublare
Clitic () [Corola-website/Science/300094_a_301423]
-
pronume au caracteristicile generale ale unor clitice și se numesc "clitice de dublare". În limba română există două categorii de clitice de dublare, în funcție de cazul în care se găsește substantivul dublat. Lista de mai jos cuprinde exemple. Ambele tipuri de clitice de dublare pot să apară în aceeași propoziție: "Gluma asta nu le-am spus-o și fetelor." Cliticele de dublare mai apar de exemplu în limbile spaniolă, bulgară, greacă. Exemplu în limba spaniolă: "Le di un regalo a mi madre
Clitic () [Corola-website/Science/300094_a_301423]
-
categorii de clitice de dublare, în funcție de cazul în care se găsește substantivul dublat. Lista de mai jos cuprinde exemple. Ambele tipuri de clitice de dublare pot să apară în aceeași propoziție: "Gluma asta nu le-am spus-o și fetelor." Cliticele de dublare mai apar de exemplu în limbile spaniolă, bulgară, greacă. Exemplu în limba spaniolă: "Le di un regalo a mi madre." (I-am dat un cadou mamei mele.) Exemplu în limba bulgară (două clitice): "Аз й го дадох подаръка
Clitic () [Corola-website/Science/300094_a_301423]
-
am spus-o și fetelor." Cliticele de dublare mai apar de exemplu în limbile spaniolă, bulgară, greacă. Exemplu în limba spaniolă: "Le di un regalo a mi madre." (I-am dat un cadou mamei mele.) Exemplu în limba bulgară (două clitice): "Аз й го дадох подаръка на майка ми." (I-am dat un cadou mamei mele.) Limba greacă: "enklitikos", din "enklinein" (a se sprijini de ceva), din "en-" (pe, în) și "klinein" (a se sprijini) → latina târzie: "encliticus" → limba franceză: "enclitique
Clitic () [Corola-website/Science/300094_a_301423]
-
se sprijini) → latina târzie: "encliticus" → limba franceză: "enclitique" → limba română: "enclitic" Latina modernă: "procliticus", format pe modelul lui "encliticus" din latina târzie. → limba franceză: "proclitique" → limba română: "proclitic" Limba greacă: "klitikos" (sprijinit) → Latina modernă: "cliticus" → limba franceză: "clitique" → limba română: "clitic"
Clitic () [Corola-website/Science/300094_a_301423]
-
altele care uneori se accentuează, alteori nu. Prima categorie o formează encliticele, adică pronumele personale neaccentuate, formele neaccentuate ale verbelor auxiliare și particula "li", a doua fiind constituită din proclitice, adică prepozițiile, conjuncțiile și particula negativă "ne". Ambele categorii de clitice formează din punct de vedere prozodic un singur cuvânt cu cuvântul cu sens lexical din grupul lor, purtând un singur accent: în cazul unui enclitic, accentul cade pe cuvântul cu sens lexical, în cazul unui proclitic, acesta este cel accentuat
Limba croată () [Corola-website/Science/304210_a_305539]
-
Cele lungi se notează (nu în scrisul obișnuit) cu ¯ ("žèna" „femeie” - "žénă" „al/a/ai/ale femeilor”). O silaba lungă neaccentuata se poate găsi numai după o silaba accentuată. Unele cuvinte nu pot fi accentuate. Astfel sunt majoritatea cuvintelor gramaticale clitice, care pot fi enclitice (plasate după un cuvant cu accent) sau proclitice (plasate înaintea unui cuvânt cu accent). Enclitice sunt particulă interogativa "li" (cu sensul aproximativ „oare”), pronumele personale forme scurte (de exemplu "ga" „îl”, "mi" „îmi”), pronumele reflexiv "se
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]
-
ciudați”. Pentru a fi scos în evidență, se plasează la începutul propoziției: "Čudni șu ljudi ți Kinezi" „Ciudați oameni mai sunt și chinezii ăștia. Atributul substantival stă după substantivul determinat: "čovek proverenog ukusa" „un om cu bun gust dovedit”. Locul cliticelor Encliticele (pronumele, verbele auxiliare neaccentuate și particulă interogativa "li") nu pot sta la începutul propoziției. Verbele auxiliare și pronumele personale complemente neaccentuate pot avea mai multe poziții. Exemple cu un pronume: Exemple cu un verb auxiliar: În afară de imposibilitatea de a
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]
-
grupă de greșeli sintactice constă în dezacorduri de diverse tipuri: între subiect și predicat, între adjectivele numerale și substantivele determinate, dezacordul în caz al adjectivul feminin singular pus în forma de nominativ în loc de genitiv, dezacordul pronumelor "al", "care" și dublării clitice etc. Uneori dublarea clitică lipsește cu desăvîrșire: "ei avertizează pe turiști să nu se aventureze" în loc de "ei îi avertizează pe turiști să nu se aventureze". Se mai întîlnește, în special la vorbitorii din Muntenia, folosirea adverbului "decît" în construcții afirmative
Elemente problematice ale limbii române () [Corola-website/Science/296532_a_297861]
-
în limbile aglutinante cuvintele sînt simple concatenări de morfeme clar delimitate. Clasificările din perspectiva morfologica mai pot avea în vedere: sistemul de cazuri morfologice (da/nu), genul gramatical sau clasele nominale (da/nu), prezența dualului sau a trialului (da/nu), cliticele 172 pronominale (da/nu). În privința topicii, putem clasifică limbile după locul determinantului definit (DefN/NDef), locul determinantului indefinit (IndefN/NIndef), locul demonstrativului (DemN/NDem), locul numeralului (Nnum/numN) și altele. 4.3.3. Criterii sintactice Începînd cu a doua jumătate
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
romanic prin "balcanismul" sau: "Sub aspect tipologic, română este cu siguranță o limbă romanica: ea are în comun cu limbile surori un vocabular latin moștenit, neologizarea orientată spre latină, restrîngerea declinărilor - realizată doar parțial în română - formarea articolelor, formarea de clitice, dezvoltarea unei morfologii a verbului, o sintaxa a propoziției de-a lungul axelor subiect-predicat-complement și predicat-subiect-complement. Din punct de vedere tipologic, română este însă, deopotrivă - spre deosebire de celelalte limbi romanice - o limbă balcanică: ea are în comun cu limbile neromanice bulgară
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
analitică; aglutinanta; SOV; subst. - adj. lipsită de scriere; transcrieri chirilica, katakana, latină 8. ajagbe N Benin, Togo; limba a unei populații majoritar creștine; nu trebuie confundată cu aja, familia nilo-sahariană (Sudanul de Sud) familia nigero-congoleză, ramura kwa, grupul gbe; plural clitic; postpoziții; SOV/SVO latină cu semne și caractere speciale 9. akan LN Ghana / N Coasta de Fildeș, Surinam, Jamaica (America de Sud și Centrală); dialecte: akan, asante, fante, twi; în America limba a ajuns datorită sclavilor africani familia nigero-congoleză, ramura kwa, grupul
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
209, 214, 215, 217, 247, 275, 306, 314, ~ alveolar 315, ~ apical 299, ~ bilateral 215, ~ cerebral 275, ~ consonantic 267, 314, ~ dental 275, 299, 314, 315, ~ egresiv 247, ~ ingresiv 247, ~ labial 215, 275, ~ lateral 275, 299, 314, ~ palatal 314, consoana-~ 247, 267 clitic 91, 118, 238, ~e pronominale 91 coda 86, 87 coerentă 12, 13, 14, 35, 36, 54, 64, 66, 78, 93, 101, ~ funcțională 66, 74, 75, 82 comparație 32, 50, 54, 56, 57, 64, 65, 66, 70, 71, 125, 137, 138
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
lingvistică generală: TLG (Tratat de lingvistică generală, 1971) etc. 170 Formă verbală care expriumă o acțiune limitată la stadiul său inițial. 171 Preluat din Reinhard Sternemann și Karl Gutschmidt, Einführung în die vergleichende Sprachwissenschaft, Akademie-Verlag, Berlin, 1989, p. 86. 172 Cliticele (proclitice sau enclitice) sînt o "clasa de forme, prezența numai în unele limbi, caracterizată prin capacitatea de a manifesta simultan trăsături de cuvinte autonome și de forme lipsite de autonomie; ocupă o poziție intermediară între morfemele mobile și cuvintele de
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
clasa de forme, prezența numai în unele limbi, caracterizată prin capacitatea de a manifesta simultan trăsături de cuvinte autonome și de forme lipsite de autonomie; ocupă o poziție intermediară între morfemele mobile și cuvintele de sine stătătoare. Că parametru tipologic cliticele pronominale, în limbile în care există, separă două categorii de limbi: limbi în care apar în distribuție complementară cu pozițiile de subcategorizare (este cazul francezei), unde cliticele pronominale se leaga obligatoriu de o categorie vida, apariția lor excluzînd ocurenta complementului
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]