560 matches
-
substantiv, articol, adjectiv, numeral, pronume, verb, adverb, prepoziție, conjuncție), în cîteva din punctele ei sensibile: dificultățile identificării cazului, eterogenitatea formelor denumite prin tradiție „articol”, statutul cuvintelor mulți și puțini, la interferența dintre adjectiv, numeral și pronume, valorile numeralului, formele pronominale clitice, tranzitivitatea verbului, concurența dintre pasivul cu auxiliar și cel reflexiv, construcțiile specifice ale participiului și ale supinului, plasarea unor adverbe la limita cu clasa adjectivului, a prepoziției sau a conjuncției, multitudinea de valori diferite ale prepoziției pe, ambiguitatea conjuncției de
Despre gramatică, altfel by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13137_a_14462]
-
existența în paralel a articulărilor proclitică și enclitică este alt lucru care diferențiază româna de celelalte limbi romanice; în plus, o deosebește și față de latină - limbă fără articol. Mai mult, encliza și procliza neprivind numai articularea - toată flexiunea morfologică prin clitice se realizează -, sunt întărite și alte categorii gramaticale, în special cele care privesc verbul, deoarece și verbe s-au importat, dar în cantitate mai mică. Se vede, din toate acestea, cum datorită neologismelor - dominate acum de englezisme - structura limbii noastre
ROMGLEZĂ? – NICIODATĂ de ANGELA MONICA JUCAN în ediţia nr. 216 din 04 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/367132_a_368461]
-
de el. (CS, 2002). În ambele situații, și în cazul suprimării lui pe din vecinătatea relativului în poziție de obiect direct, și în cazul suprimării altor prepoziții, de, cu etc., reducerea presupune adesea recuperarea informației gramaticale: acuzativul complement direct prin clitic, celelalte poziții prin lexicalizarea categoriei relativizate ca pronume 7 (v. cu ea, de el în exemplele de mai sus). (...) cel mai tare banc care l-am auzit (www. absurd.ablog.ro) Deci toate modelele care sunt acuma care li fac
[Corola-publishinghouse/Science/85026_a_85812]
-
simplu DAVA (www.forum.softpedia.com) Care? Alea care le-a: care le-a lucrat, care le-a sudat? (IV: 326). Omiterea prepoziției fără recuperarea informației gramaticale este destul de rară. Am întâlnit relativul care cu funcție de complement direct nedublat de clitic numai într-o secvență aparținând unui vorbitor care omite cliticul și în construcțiile cu pe care: Dacă dumneavoastră ne-ați fi cerut pe desenul original acel (xx) de toleranțe care ne-ați solicitat mai târziu, atunci trebuia să prevedem noi
[Corola-publishinghouse/Science/85026_a_85812]
-
a: care le-a lucrat, care le-a sudat? (IV: 326). Omiterea prepoziției fără recuperarea informației gramaticale este destul de rară. Am întâlnit relativul care cu funcție de complement direct nedublat de clitic numai într-o secvență aparținând unui vorbitor care omite cliticul și în construcțiile cu pe care: Dacă dumneavoastră ne-ați fi cerut pe desenul original acel (xx) de toleranțe care ne-ați solicitat mai târziu, atunci trebuia să prevedem noi alt preț la piesă, pregătiri ulterioare și așa mai departe
[Corola-publishinghouse/Science/85026_a_85812]
-
-ea, de fapt ca toate celelalte clase de verbe. Deplasarea accentului pare totuși să țină nu atât de presiunea celorlalte conjugări, cât de factori prozodici 3: a fost înregistrată doar în cazurile în care forma verbală era urmată de un clitic pronominal, pentru verbele: a spune (spuneți-mi, Național TV, 15.XI.2007, TVR Cultural, 20.XI.2007, 11.III.2008, 20.III.2008, Radio România Actualități, 20.III.2008; spuneți-ne, Radio Antena Satelor, 5.III.2008, 19.III.2008
[Corola-publishinghouse/Science/85029_a_85815]
-
verbul a face: făceți-o, TVR 1, 23.XI.2007, 26.XI.2007, la a bate: băteți-i, Kiss FM, 17.X.2007). Se constată așadar o foarte frecventă deplasare a accentului pe sufix (deci spre finala cuvântului) în prezența unui clitic postpus. 2.1.3. Sunt prezente, în materialul cercetat, și oscilațiile în conjugarea unor verbe cu sau fără sufixele -esc și -ez (reprezentând treceri între două subclase de conjugare)4. Exemplele confirmă în esență faptul că paradigma anumitor verbe este
[Corola-publishinghouse/Science/85029_a_85815]
-
2007). 8.3. Mai îndepărtate de registrul cult scris sunt construcțiile relative în care pronumele care este folosit invariabil (în forma de nominativ-acuzativ), deși funcția sintactică în relativă i-ar impune o formă de dativ (marcată și de dublarea cu clitic în dativ): om simplu care nu are nicio putere, care îi e frică (Acasă TV, 31.X.2007). Caracterizabile ca anacoluturi, aceste construcții sunt tipice pentru oralitatea populară. 9. LIPSA DUBLĂRII CLITICE În limbajul standard-cult, mai ales în scris, dar
[Corola-publishinghouse/Science/85029_a_85815]
-
formă de dativ (marcată și de dublarea cu clitic în dativ): om simplu care nu are nicio putere, care îi e frică (Acasă TV, 31.X.2007). Caracterizabile ca anacoluturi, aceste construcții sunt tipice pentru oralitatea populară. 9. LIPSA DUBLĂRII CLITICE În limbajul standard-cult, mai ales în scris, dar și în forma sa orală, se manifestă tendința de a nu se anticipa prin clitic un complement direct marcat prin pe sau un complement indirect - realizate prin grupuri nominale. În aceste situații
[Corola-publishinghouse/Science/85029_a_85815]
-
TV, 31.X.2007). Caracterizabile ca anacoluturi, aceste construcții sunt tipice pentru oralitatea populară. 9. LIPSA DUBLĂRII CLITICE În limbajul standard-cult, mai ales în scris, dar și în forma sa orală, se manifestă tendința de a nu se anticipa prin clitic un complement direct marcat prin pe sau un complement indirect - realizate prin grupuri nominale. În aceste situații norma prevede dublarea; e totuși probabil ca norma 27 să nu fie, în acest caz, în consonanță cu uzul și de fapt dublarea
[Corola-publishinghouse/Science/85029_a_85815]
-
dublarea; e totuși probabil ca norma 27 să nu fie, în acest caz, în consonanță cu uzul și de fapt dublarea (care nu era recomandată de gramaticile mai vechi) să nu se fi generalizat. În limba actuală, lipsa anticipării prin clitic pare a fi o trăsătură a limbii scrise din presă, atât în exprimarea complementul direct - presa italiană stârnește pe italieni (Antena 3, 28.XI.2007), vă invit să vizitați pe excentricul emisiunii (B1 TV, 1.III.2008), remarc aici (...) pe
[Corola-publishinghouse/Science/85029_a_85815]
-
primele trei sferturi (Realitatea TV, 4.XI.2007), mâine, decât în partea de sud-vest va mai ploua (N24, 5.V.2008), în ultimă fază s-a prelevat decât ficatul (OTV, 8.III.2008). 10.3. Plasarea semiadverbului mai înaintea unor clitice (a pronumelui personal sau a reflexivului) ori înaintea verbului auxiliar, în locul apariției sale în imediata vecinătate a formei verbale pline, e un fenomen regional (muntenesc) a cărui tendință de pătrundere în limba standard a fost de mai multă vreme semnalată
[Corola-publishinghouse/Science/85029_a_85815]
-
substantiv propriu nume de persoană, indiferent de poziția față de verbul regent" (GALR II : 401−402); " Dacă nominalul prin care se exprimă complementul indirect postpus față de verbul regent are trăsătura semantică [+ Uman], complementul indirect este, conform normelor limbii literare, dublat prin clitic pronominal antepus față de verb" (GALR II: 433). 28 Fenomenul, neînregistrat în Guțu Romalo 1972, e semnalat în ediția a doua a cărții (2000: 106−107). 29 Vezi Iordan (1948: 450−451), Guțu Romalo 1972 (în 2000: 106), Avram 1977 (în
[Corola-publishinghouse/Science/85029_a_85815]
-
Până Dindelegan, G., 1987, Aspecte ale dinamicii sistemului morfologic verbal (perioadă de dupa 1880), București, Tipografia Universității din București. Până Dindelegan, G., 1992, Sintaxa și semantica, București, [Tipografia Universității București]. Până Dindelegan, G., 1994, "Pronumele "o" cu valoare neutră și funcția cliticelor în limba română", în LL, XXXIX, 1, p. 9-16. Până Dindelegan, G. (coord.), 2002, Aspecte ale dinamicii limbii române actuale, București, Editura Universității din București. Până Dindelegan, G., 2002a, "Formații substantivale recente și rolul "clasificatorilor" în actualizarea lor contextuala", în
[Corola-publishinghouse/Science/85007_a_85793]
-
fem] de program [masc/neutru]; jaful [masc/neutru] tău [masc] de carte [fem]; splendoarea [fem] mea [fem] de frate [masc] vs splendoarea [fem] de fratele [masc] meu [masc]/frate-meu [masc]. Acordul extern (în afara grupului nominal, cu adjectivele, participiile sau cliticele) pune probleme atunci când în interiorul construcției există trăsături conflictuale de gen. Acesta se poate realiza cu N1, cu N2 sau cu oricare dintre ele (situațiile de indecizie a vorbitorilor în legătură cu alegerea primei sau a celei de-a doua variante), ambele forme
[Corola-publishinghouse/Science/85004_a_85790]
-
una anterioară, abandonată pe parcursul câtorva enunțuri. 2.1.2. Sprijinirea unor mecanisme ale implicitului Participând la mecanisme pragmatice bazate pe implicit, pronumele devine suport pentru vehicularea forței ilocuționare sau a unor implicații discursive, declanșator de presupoziții sau gazdă sintactică pentru cliticele adverbiale prin care vorbitorii atașează enunțului semnificații și valori modale suplimentare. În aceste situații, actualizarea pronumelui subiect are justificări discursive. Ca suport pentru vehicularea forței ilocuționare, pronumele sprijină expresia lingvistică a unor acte de vorbire cum sunt reproșul, oferta, blamarea
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
nu m-aș numi un: TEMĂtor. [accentuarea ezitării, a dubiului personal în exprimarea punctului de vedere] (IVLRA: 201). 2.2. Mecanisme pragmatice generate de dublarea pronominală O particularitate structurală a limbii române este dublarea pronominală 8: complementul direct exprimat prin clitic acuzativ se dublează facultativ prin pronume personal formă tare, nonclitică de acuzativ (El te-a întrebat pe tine); complementul indirect exprimat prin clitic dativ se dublează facultativ prin pronume personal formă tare, nonclitică de dativ (El ți-a spus ție
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
de dublarea pronominală O particularitate structurală a limbii române este dublarea pronominală 8: complementul direct exprimat prin clitic acuzativ se dublează facultativ prin pronume personal formă tare, nonclitică de acuzativ (El te-a întrebat pe tine); complementul indirect exprimat prin clitic dativ se dublează facultativ prin pronume personal formă tare, nonclitică de dativ (El ți-a spus ție). Observarea fenomenului în dinamica sa discursivă pune în evidență faptul că, mai mult decât o expresie a contrastului și emfazei, dublarea clitică se
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
ție). Observarea fenomenului în dinamica sa discursivă pune în evidență faptul că, mai mult decât o expresie a contrastului și emfazei, dublarea clitică se înscrie în mecanisme pragmatice variate, ca, de pildă, cele ilustrate în continuare: explicitarea semnificației codificate prin clitic, disocierea între instanțele discursive, stabilirea unei relații adversative implicite cu secvența enunțiativă anterioară, corectarea implicită a aserțiunii interlocutorului, participarea la o strategie a politeții pozitive de autoincludere a vorbitorului în grupul interlocutorului, de asociere sau empatizare cu interlocutorul, respectiv corectarea
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
doar în câteva contexte) și a complementului indirect (încă facultativă în limba actuală) (vezi GALR II: 401 ș.u.; 431 ș.u.). Corelat cu topica nominalului față de verb, gradul de gramaticalizare este direct proporțional cu gradul de focalizare. Prin intermediul dublării clitice sunt focalizați constituenți deja introduși în discurs, prezenți implicit în universul comun de discurs sau în istoria conversațională a interlocutorilor, deci accesibili din punct de vedere referențial. Când sistemul gramatical permite dublarea opțională a complementului, între structurile cu dublare și
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
dan [udrea↓ sportu (IVLRA: 86). Interpretarea dublării la nivel transfrastic 12 pune în evidență existența unor mecanisme pragmatice subiacente acestui fenomen. În secvența următoare, reluarea rezultă dintr-o strategie de autocorecție, cu rol de clarificare referențială: vorbitorul A evocă prin clitic un referent implicit din discurs (ideea despre care vorbește B) și apoi îl clarifică prin substantiv, în momentul în care i se pare imprecis evocat prin clitic: B: da↓ la tine mergea așa↓ la mine e un titlu pe care
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
o strategie de autocorecție, cu rol de clarificare referențială: vorbitorul A evocă prin clitic un referent implicit din discurs (ideea despre care vorbește B) și apoi îl clarifică prin substantiv, în momentul în care i se pare imprecis evocat prin clitic: B: da↓ la tine mergea așa↓ la mine e un titlu pe care l-am conceput FOARte general era el numai că mă gîndisem la o direcție anume care acum NU mă mai interesează↓ adică la o analiză în: linii
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
sumă distinctă B: așa ↑ as[ta +A: [această sumă distinctă noi tre[buie s-o aflăm (IVLRA: 112) B: [da' trebuie în română↓ prezentarea↑ o facem în română? (IVLRA: 34). În prima dintre cele două secvențe, între nominalul dublat și cliticul o se interpune o propoziție (subiect + modalizator + predicat), sugerând un mecanism pragmatic de focalizare a nominalului prin izolarea lui într-un enunț eliptic, urmat de o propoziție în care nominalul respectiv este evocat prin clitic. În cea de a doua
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
secvențe, între nominalul dublat și cliticul o se interpune o propoziție (subiect + modalizator + predicat), sugerând un mecanism pragmatic de focalizare a nominalului prin izolarea lui într-un enunț eliptic, urmat de o propoziție în care nominalul respectiv este evocat prin clitic. În cea de a doua secvență, nominalul este focalizat prin izolare intonațională și reluat prin clitic în propoziția imediat următoare. Dacă astfel de structuri, rezultate din mecanisme de autocorecție și focalizare, sunt justificate discursiv în limba vorbită, în limba scrisă
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
mecanism pragmatic de focalizare a nominalului prin izolarea lui într-un enunț eliptic, urmat de o propoziție în care nominalul respectiv este evocat prin clitic. În cea de a doua secvență, nominalul este focalizat prin izolare intonațională și reluat prin clitic în propoziția imediat următoare. Dacă astfel de structuri, rezultate din mecanisme de autocorecție și focalizare, sunt justificate discursiv în limba vorbită, în limba scrisă, neafectată de astfel de fenomene discursive, ele sunt considerate greșite (o veți primi cartea, el i
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]