72 matches
-
te las io pe tine fără serviciu, Gregoare, dacă nu încetezi. G.C.: De ce, șefu’? D.P.: De ce... ce? G.C.: De ce a ales ea, șefu’, să se substituie lu’ Dumnezeu? Doar Dumnezeu poate decide cine, cum, cînd... E plină lumea de Babe Cloanțe, șefu’, dar nici una nu se sinucide pentru că nu se simte frumoa... D.P.: Stop, stop, stop, stop! Ești foarte aproape de a mă face pe mine să mă substitui lui Dumnezeu. O să decid eu în locul lui cine nu mai e, de mîine
Stenograma convorbirii dintre Dinu Patriciu şi Grigore Cartianu by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19867_a_21192]
-
altfel nu-mi explic de ce sunt atât de obeză. - Mda. Zi mai departe. - În al doilea rând, am cea mai oribilă față din lume. Am un nas nu ca un gogoșar, ci ca un borcan de gogoșari, păr de Baba Cloanța și nu am deloc sâni. Sau, de fapt, am, dar sunt crescuți invers, spre înăuntru, că dinafară eu văd doar niște scobituri. - Ai un nas mișto și delicat, iar avantajul de a nu avea sâni imenși o să-l afli cu
Zilele alea în care ești Rățușca cea Urâtă by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20221_a_21546]
-
electorală e dezamorsată prin nonsens: "Ei bine! În ciuda protestelor celor șapte, primarul a fost ales, cîștigînd voturile celor optzeci de mii de alegători iubitori ai progresului și ai bunăstării generale. Apoi proaspătul ales a fost însurat foarte bine de agenția Cloanța And Mamonna, trăind fericit pînă la sfîrșitul mandatului uman". Noul partid ajuns la putere în urma răsturnării din decembrie posedă mai multe amuzante aripi: "Aripioara Social Democrată, Aripiorița Liberală, Aripiuța Democrată, Aripița Umanistă și cea nouă, de... Struțocămilă și altele". și
Cochetăria cu absurdul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8263_a_9588]
-
noaptea putând speria în mod fatal gravidele. Ea, Coca lui Mundi și mama colegului meu de clasă, Mihai Siedlițchi, poreclit Lala, reprezenta nemțoaicele care te făceau să ironizezi rasa ariană, de urâtă, slabă și cocârjată ce era, rivalizând cu Baba Cloanța din poveștile citite de mama la culcare, ca să adorm de frică. Toată ziua ținea în colțul gurii un chiștoc de țigară Națională și dădea în cărți. El, Stroescu, o ciudățenie de țigan, mărunt, chel și negru ca fundul ceaunului, cu
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
văzu magazia. Se opri o secundă, respiră adânc și fără să stea prea mult pe gânduri trase zăvorul. În bezna din interior se născu pe neașteptate o oază de lumină. Stive de lemne, lăzi și cutii deslușiră misterul averii doamnei Cloanța. O scară veche stătea rezemată de unul din pereți. Luana păși cu emoție înăuntru. Se gândi să închidă ușa, altfel Dan își va da seama că e acolo. Când o trase după ea, ghemul de lumină muri și inima îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
albăstriu. Dintr-un simplu înveliș al sufletului și din trupul inferior al unei alterități devalorizate, el se transformă în corpul străveziu al unei creaturi angelice, total opusă, desigur, vrăjitoarei la care se referea Shakespeare când o numea "hidoasa hârcă" sau "cloanța cu ochi vineți". Sycorax, în varianta Warner, știe că "unii oameni își întorc privirea spre interior, iar alții scrutează întotdeauna orizontul" (Indigo, 1992) și se plasează alături de cei din prima categorie. Atitudinea ei spirituală, superioară celei a cuceritorilor europeni, precum și
Cărțile lui Prospero by Pia Brînzeu () [Corola-journal/Journalistic/7508_a_8833]
-
cu admirație un frumos armăsar cu care se și împrieteni de cum îi puse mâna pe coamă, mângâindu-l cu blândețe și fără teamă, deodată printre puhoiul de lume se formă un culoar prin care înainta gârbovită, slută și urâtă Baba Cloanța. Tânăra Elena Valdescu își strânse speriată bărbatul de braț și se ascunse temătoare după trupul său. - Ce s-a întâmplat, dragostea mea? - Baba, șopti Elena. Pătru se întoarse și zărind-o, zise: - Nu te teme, este atât de bătrână și
O VIAŢĂ NOBILĂ, UNDEVA ÎNTRE CARPAŢI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1378 din 09 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360196_a_361525]
-
la culme la auzul acestor cârâieli, spunându-i unui Fulgoi: - Ia vezi, ce-i cârâiala de-afară? Dar n-apucă să-și termine vorba că în salonul de gheață albastră, unde avea loc concertul, intră val-vârtej, călare pe mătură, Baba Cloanța Cotoroanța: - Văleleu, e jale, Majestate! - Ce-i cu tine, Cotoroanță afurisită? îi zise împărăteasa. Ți-a turbat potaia? - E jale, Majestate! Vine Soare cel Cumplit și de noi afurisit! - Cum? Ce vrei să spui? Nu l-am alungat din împărăție
MĂRŢIŞOR-17 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1514 din 22 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382384_a_383713]
-
supuneți ordinelor lui și atacați organizat! Ați înțeles? - `Țeles, Majestate! strigară dihăniile, deși cu toții cunoșteau strategia lui Prăpădenie (“La atac, buluc! Prăpădiți totul! Distrugeți, prăpădiți!”). Apoi Iarna continuă: - Cât voi fi în expediție, treburile împărăției vor fi conduse de Baba Cloanța Cotoroanța care va fi ajutată de cele nouă babe și javra sa împuțită:. - Ha, ha, ha! râseră matahalele. - Administrarea teritoriului o va face Negru-Cioară, scumpul nostru Ciorică, ajutat de stolurile sale de agenți și simpaticul nostru Pui de Ger. - Ha
MĂRŢIŞOR-24 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1530 din 10 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382591_a_383920]
-
ținuturilor cu luptătorii săi de zăpadă. Iarna se întoarse către Nămețilă: - Uriașule, ai grijă cum organizezi apărarea Palatului și Temniței Troienelor Uriașe, iar în ținuturi vezi ce faci cu Oamenii de Zăpadă! - `Țeles, Majestate! bătu călcâiele matahala. - Iar tu, Babă Cloanță Cotoroanță, unde ești? - Aici, Măria Ta! zise Cotoroanța ieșind grăbită dintr-un cotlon și împiedicându-se în fusta flenduroasă spre hazul celorlalți. Iarna se înfurie: - Apăi nu așa, Cotoroanță spurcată, că te biciuiesc! Ia poziția de drepți, că suntem în
MĂRŢIŞOR-24 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1530 din 10 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382591_a_383920]
-
existenței unei „instituții a lui Bau-Bau”, la care să poți face apel, în caz de necesitate, pentru a-ți putea impune voința în fața celorlalți. În decursul timpului, Bau-Bau a îmbrăcat diferite forme, de la cele mai arhaice și mai hidoase - babe cloanțe cotoroanțe, mume ale pădurii, zmei, pricolici, strigoi, draci etc. - până la cele mai moderne și mai subtile: miliție, securitate, poliție, jandarmi, mineri, servicii secrete, guvernanți incompetenți etc. Faptul este o certitudine și fac această afirmație în cunoștință de cauză, pe baza
BAU-BAU ÎN CONTEMPORANEITATE de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1698 din 25 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/350007_a_351336]
-
cap prin împărăție. Atunci își făceau și ele numărul, dansând cu Fulgoii, chiuind și țipând ca niște isterice, spre marea satisfacție și distracție a împărătesei. Vreți să știți cine făcea parte din celebra trupă de babe? Șefa lor era Baba Cloanța Cotoroanța, cea mai fioroasă, arcuită ca o seceră, , nasul ca un cioc de barză, în gură doar doi dinți de oțel, ca niște ghimpi, zburând călare pe o mătură purtată de doi nori alburii. Cu un mănunchi de nuiele plesnea
ROMANUL FANTASTIC MĂRŢIŞOR- FRAGM.1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1471 din 10 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350126_a_351455]
-
ca o seceră, , nasul ca un cioc de barză, în gură doar doi dinți de oțel, ca niște ghimpi, zburând călare pe o mătură purtată de doi nori alburii. Cu un mănunchi de nuiele plesnea norii, șuierând afurisenii. Și ținea Cloanța la chilia ei o namilă de lup, cu colții mari de oțel, care ronțăia copacii cei mai groși ca pe morcovi. Îi zicea LUPUL COLȚ FIOROS, cățelul Cotoroanței. Dar celelalte babe? Una, COCÂRJATA, cu o cocoașă de cămilă, avea nasul
ROMANUL FANTASTIC MĂRŢIŞOR- FRAGM.1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1471 din 10 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350126_a_351455]
-
Eugen Simion, susține că este o eroare de optică și metodologie, întrucât literatura română are o vocație a fantasticului! Adică, toate își au asigurarea în Legenda și mit-ul popular. Exemplul în Strigoiul lui Costache Negri, Alecu Russo în Baba Cloanța, și mulți alți autori autohtoni interesați de izvoarele purității lingvisticii românești în căutarea frumuseților ei divine. Autorul lucrării, ori mai degrabă al studiului din domeniul științelor pozitive, ca dintr-o sursă pură, nu a omis pe D. Ralet, Schileti, A
CRONICĂ LITERARĂ DE VASILE DORIN GHILENCEA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 400 din 04 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346656_a_347985]
-
i-ai ars omului toată instalația. Că o fi el românul „născut poet”, dar azi, în epoca navetei spațiale, poporul ăsta de poeți -conform statisticilor- crede încă în geocentrismul anticului Ptolemeu în proporție de 40 %, în vrăji și-n Baba Cloanța. Și-atunci, oare nu riscă cititorul un atac cerebral sforțîndu-și mintea cu asemenea savanterii și parascovenii ? Un caz tipic de suprasolicitare a rețelei prin abuz descriptivist îl prezintă Himere de Pharos : „acest exil cu gust amar de migdale/ în care
HIMERE DE PHAROS de LUMINIŢA CRISTINA PETCU în ediţia nr. 272 din 29 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355919_a_357248]
-
însăși cu neliniștea revelației de sine a gîndirii profunde: Ptiu, fi-mi-ar rima armonioasă și mizda gustoasă, nea Busuioace ... ia vin' mătăluță încoace! Și, zglobie că o găinușă, că ce-avea-n gușă avea și-n ușă, o clanță de babă cloanță, a scos din casă o măsuță pentru zece-cincisprezece persoane, pe care o închiria la mort, cînd deceda vreun cadavru, drept năsălie, și s-a pus pe juruințe și pe blestemății minunate, i-a dat vin, l-a servit cu prăjiturele
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 70-73 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356727_a_358056]
-
în ușă cu țigarea în colțul gurii și cu o cană mare plină cu cafea fierbinte. -O, s-a sculat prințesa.Vrei cafea? o întrebă Dalia pe Gențianne, rânjind și scoțând la iveală un colț de dinte.Semăna cu Baba Cloanța și avea o uitătură de criminal. -De ce mi-ați luat lucrurile? Vă rog frumos să mi le dați înapoi, căci vreau să mă schimb. -Da, ia-ți-le dracului de acolo! Ce mi le-ai pus pe patul meu
COŞMAR- FRAGMENT DE ROMAN de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 246 din 03 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356164_a_357493]
-
Acasa > Poeme > Meditatie > PRIN LUME NOROCUL Autor: Carmen Popescu Publicat în: Ediția nr. 2033 din 25 iulie 2016 Toate Articolele Autorului și timpul asudă. își coace copiii în pulberea toată. îi vindecă gloanțe. sunt dinții eliptici crescuți unei cloanțe din vechea structură. azi ciuruie fiii. se cerne minciuna desfrâul durerea. planeta respiră prin praful de pușcă. tronează ermetic tăcerea din cușcă. din zone extreme clamează plăcerea. e beznă în noaptea durerii acute. sunt umbre își plimbă norocul prin lume
PRIN LUME NOROCUL de CARMEN POPESCU în ediţia nr. 2033 din 25 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370878_a_372207]
-
și vara. Avea locuri cu păduri desprinse parcă din basmele fascinante ale lui Andersen, cu peisaje de poveste, încât aveai impresia că dintre copaci îți poate apărea oricând o zână magică, spiridușul sprințar al pădurii sau chiar o fioroasă Baba Cloanța. Am fost cazați la hotelul cel mai luxos din oraș. Dar și celelalte locații erau superbe. Petrecerea de Revelion a fost fantastică. Și meniul mi-a plăcut, deși era imposibil să servesc din tot ce era pe masă - antreurile, grătarul
“IUBIRE CANIBALĂ” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1705 din 01 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370330_a_371659]
-
lovitură a lui Ghiocel, îi luă părul foc și atunci o luă la fugă, dându-se de-a berbeleacul prin zăpadă ca să stingă focul ce-l pârlea. Fugărit, plin de sânge și pârlit, ajunse la Palatul Împăratului Codrilor, unde BABA CLOANȚA ronțăia copacii sfârtecați de Pui de Ger. -Aoleu, stăpână, mor, m-au lovit, m-au rănit și m-au pârlit! -Ce ai, mă, blendărache? Ce ți s-a întâmplat? Dar când văzu cum arată javra sa uriașă și vitează, se
MĂRŢIŞOR-16 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1511 din 19 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353203_a_354532]
-
găinile au fulguit, a încetat ouatul și Odalisca a început să urle că băiatul angajat la găini ne fură ouăle. Degeaba îi spuneam eu că nu se mai ouă ele, că fulguiesc, că fac și ele o pauză, nimic! Baba Cloanța, cum îi ziceau băieții din curte, a pus lacăte la coteț. Intra găina să se ouă printr-o gaură. Pentru că nu voia să înțeleagă, l-am trimis pe un băiat la magazin: Ia cumpără, mă, vreo zece cartoane de ouă
de IOAN LILĂ în ediţia nr. 348 din 14 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359505_a_360834]
-
unde văzură dezmățul Iernii și al slujitorilor săi. Mărțișor rămase mut de uimire și indignare. Ar fi vrut să dea cu bâta în dreapta și în stânga, dar pricepu că este prea nevolnic față de fioroasele namile. Mai ales că hârca de baba Cloanța începu să șuiere printre măselele-i stricate: - Mie-mi amiroase a om! Și când văzu cele două căciuli cu ochi, începu să țipe ca o isterică, țopăind de colo-colo, arătând cu degetul ei țepos: - Cap! Cap! Cap! Auzind-o, toți
MĂRŢIŞOR-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1477 din 16 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/359703_a_361032]
-
în cale. Cioroipanii erau derutați de bâtă, că atunci când voiau să dea cu pliscul în căciuli se pomeneau plesniți de bâtă în cap. Iar bâta, când în fața căciulilor, când în spatele lor, făcea prăpăd. Alergară după cele două căciuli și baba Cloanța și alte babe, dar bâta de alun o plesni pe Cloanță drept în frunte, rostogolind-o până-n sala tronului. Văzând că se întâmplă ceva, Viscorilă și alte câteva Vânturi Lățoase se buluciră ca orbeții pe coridoare și, de beți ce
MĂRŢIŞOR-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1477 din 16 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/359703_a_361032]
-
dea cu pliscul în căciuli se pomeneau plesniți de bâtă în cap. Iar bâta, când în fața căciulilor, când în spatele lor, făcea prăpăd. Alergară după cele două căciuli și baba Cloanța și alte babe, dar bâta de alun o plesni pe Cloanță drept în frunte, rostogolind-o până-n sala tronului. Văzând că se întâmplă ceva, Viscorilă și alte câteva Vânturi Lățoase se buluciră ca orbeții pe coridoare și, de beți ce erau, suflau în prostie, spărgând ferestrele și policandrele de gheață, de
MĂRŢIŞOR-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1477 din 16 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/359703_a_361032]
-
trasă de cai înaripați?...Chiciura și zăpada proaspăt căzută transformase tot peisajul în decor de basm, cu fantasme ciudate, care luau proporții uriașe în ochii minții lui Tudorel! Însă el nu vedea balauri cu șapte capete, zmei sau căpcăuni, Baba Cloanța Cotoroanța, ori alți monștri care sperie copiii. Tudorel era un curajos. Cei de pe dealuri erau niște viteji uriași, cu soldații lor, care-l păzeau pe Izvoraș-împărat de...Chiar, de cine îl păzeau? Cum, de cine? De dușmani. Nu știți că
NUIAUA FERMECATĂ-2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1803 din 08 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342627_a_343956]