50 matches
-
național evreiesc. Eu sunt evreu român”. În memoriile sale, publicate sub titlul cu peremptorii lumini/ rezonanțe creștine: Spovedanii, Traian Popovici reliefează că acțiunile îi erau insuflate nu doar de principiile etice, ci și ,,de firava încredere că, în acea infernală clocotire de emoții și ură, va reuși să ridice un bastion moral, care în viitor va sta drept mărturie a virtuților poporului român. Făcând uz de argumente, el a invocat bunătatea și blândețea proverbială a românilor, precum și memoria strămoșilor care disprețuiau
Dan LUPESCU despre… Dulce de Suceava. Amar de Cernăuţi de Doina CERNICA amp; Maria TOACĂ [Corola-blog/BlogPost/93612_a_94904]
-
o lacrima, de foc pătrunsa, Ce nu-i de om de pe pământ !... VIII El intra, dornic să iubească, Spre bine-i sufletul deschis, Gândind : de-acum o să trăiască O viață nouă, să renască. Se-nfăptuiește al său vis. A așteptării clocotire, Si spaimă cea de neștiut, Așa, ca-n prima întâlnire Cu sufletu-i s-au cunoscut. Era o tristă prevestire ! El intra, câtă - iată, vai , Un heruvim, un sol din rai, Păzind frumoasă păcătoasa, Cu fruntea strălucind stătea, Si, c-
Astrolog rus: Conflictului din Ucraina va declanșa Al Treilea Război Mondial by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/21839_a_23164]
-
de copoi "realizarea" în străinătate; ne îngrozește o nouă invenție - "copilul...o mașină de facut bani"; ne simțim îngropați sub discernământul modernizării: restructurări masive, șomaj, privatizările întreprinderilor, inflația ("...ie lumea rea și amarâtăă!..."); simțim ca pe un fier încins în clocotirea forței muncitorești la mineriadă "vorbele scrise-scandate-cântate-recitate ale unei noi istorii". Recunoaștem cu resemnare în paginile cărții fauna ciudată ce începuse să bântuie printre ruinele defunctului regim comunist, înlocuind specii pe cale de dispariție, securiști, feseniști, sau pur si simplu îmbrăcându-i
Profeți mincinoși by Ioana Crișan () [Corola-journal/Journalistic/11899_a_13224]
-
ce-și ține, avar, albastrul lui." Simetric, ultima vorbă e Pentru adormirea cântecelor: "Nu te-am rugat pentru zâmbet și aur,/ Nu te-am rugat pentru somnul copilului, nu,/ Nu te-am rugat pentru liniște, nici/ Pentru-o mai sălbatică clocotire.// Nu te-am rugat pentru viață,/ Nu te-am rugat pentru moarte, pentru pântec,/ Acum te implor pentru adormirea cântecelor,/ Pentru stingerea șuvoiului cântec." O rugă făcută din condei, dar făcută bine, lipsită și de beția dramei, și de tristețea
Cîntecele inocenței by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7825_a_9150]
-
p. 196) Între „refrigeratio“ și „răcorire“ e aceeași distanță ca între „aestas“ și „văpaie“. Parcă treci de la răceala unei capele romanice la firida de cuptor a unor mirosuri intime. În loc de frigul fără mister al unui jargon aseptic, dai peste o clocotire de urdori îmbietoare. Hotărît, româna e o limbă calidă, unduitoare, lipicioasă, dar fără virtuți abstracte. E ca o dîră pituitară lîngă o bucată de cuarț. În română poți plînge, iubi sau dansa, dar nu poți gîndi. Volumul e o probă
Magistrul turingian by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3137_a_4462]
-
vaste încăperi, eroina găsea biblioteca mare ticsită de cărți îmbrăcate în piele, respectiv cu tot ce-i trebuie unui om ca să trăiască civilizat, începând cu lucrurile mari, importante și costisitoare și sfârșind cu cele mai mărunte accesorii. Curios, această impetuoasă clocotire de bunuri debusolează o ființă care ajunge să piardă tocmai simțul proprietății. Și așa noii veniți trăiesc aproape strâmtorați în noile lor locuințe, iar când vor să mobileze după gust propriu, îngrămădesc piese achiziționate pe la consignații, fără a mai putea
Bal, în paginile Biancăi Balotă by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10940_a_12265]
-
Nici banul, nici averea nu cumpără... Vecia Moartea, numai dânsa, trăiește Veșnicia! De ce nu moare dorul, decât, cu noi odată? Și poetul, oare, cât greu poartă-n suflet De slovele îi plâng cu deznădejdi sărmane Și sufletul îl arde de clocotiri vulcane? De ce este visul, când îl visez, albastru? Tristețea, de ce plânge în suflet părăsit? De ce iubirea-i foc ce se transformă-n vers, Iar dragostea e legea nescrisă-n Univers? Ființa-mi înflorește precum o gențiană Când trupu-mi îl atingi
VĂZDUHUL MĂ-NVELEȘTE de DOINA THEISS în ediţia nr. 1855 din 29 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383986_a_385315]
-
mea bogată De-atîtea existențe și tot atâtea morți. LAVA Te-nnăbușai în pâcla încinsei atmosfere, O! tu, noian de lavă ce-aveai să fii pământul; Făptura nu sunase din trâmbiți de cratere, Nu fulgerase încă, în noaptea ta, cuvântul... Ce surdă clocotire, ce-nceată așteptare Sub aburii roșiateci, sub aburii de fier, Când înspre noi tărâmuri vroiai o revărsare, Când, oprimat de umbră, tu presimțeai un cer! Dar se desprinse vălul, și-o boltă-ndepărtată Din zîmbetu-i albastru desfășură spre tine; O
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
ascultat vreodată cântecul primăverii venit dintr-un strop de lumină ce mie mi-a inundat sufletul pentru totdeauna? i-ai ascultat freamătul mugurilor îmbobocirea florilor înflorirea pomilor surâsul răsăritului de soare sau ai lipit urechea de pământ să-i auzi clocotirea să te învăluie bucuria de a trăi? dar cum pulsează sângele prin vene de atâta renaștere, ai simțit? o! dar parfumul verii învăluit de florile salcâmilor al teilor al crinilor ai stat la lumina stelelor, al lunii unde greierii au
ELEGIA SIMŢURILOR de VASILICA ILIE în ediţia nr. 1036 din 01 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363104_a_364433]
-
înfășor ființa, Să crească-n inimă dorința De-a adăsta pe azurii lăicere. Neptun, al mării zeu, tridentu-nalță Spre universul care-i este tată; Cu umilință cere un răgaz De-a pune apei un zăgaz, Să ostoiască marea-nfuriată. În clocotirea-i înspăimântătoare Corăbii, yahturi, vâsle - mici chibrituri, Fărâme albe de nimicnicie Se-ntorc la mama veșnicie... Seduse sunt de ale vieții rituri. Pseudonim literar - Bonnie Mihali Referință Bibliografică: Fărâme de nimicnicie / Curelciuc Bombonica : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2285
FĂRÂME DE NIMICNICIE de CURELCIUC BOMBONICA în ediţia nr. 2285 din 03 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370147_a_371476]
-
cum vom ști să ducem lutul adunat sub tălpi și pe unde va fi treaptă care face diferența între-nvinși și-nvingători? Viața, dans cu paparude și cu clovni ascunși sub măști, n-ai lăsat pe nimeni singur în această clocotire. Viața, dans nebun, sălbatic, curcubeu învolburat, vâlvătaie și iubire... Viața, ce ne-ai mai dansat! DANCE It is not by chance that we dance on life’s stage. The language of dance carves the blood of our hope with an
POETICAL BRIDGES (POEME BILINGVE) de ANA ANTON în ediţia nr. 2348 din 05 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375102_a_376431]
-
înfășor ființa, Să crească-n inimă dorința De-a adăsta pe azurii lăicere. Neptun, al mării zeu, tridentu-nalță Spre universul care-i este tată; Cu umilință cere un răgaz De-a pune apei un zăgaz, Să ostoiască marea-nfuriată. În clocotirea-i înspăimântătoare Corăbii, yahturi, vâsle - mici chibrituri, Fărâme albe de nimicnicie Se-ntorc la mama veșnicie... Seduse sunt de ale vieții rituri. Pseudonim literar - Bonnie Mihali ... Citește mai mult În amintirile-mi nevinovateSe zbate marea-n jucăușe valuri,Întinderea-i
CURELCIUC BOMBONICA [Corola-blog/BlogPost/379611_a_380940]
-
alge verzi îmi înfășor ființa,Să crească-n inimă dorințaDe-a adăsta pe azurii lăicere.Neptun, al mării zeu, tridentu-nalțăSpre universul care-i este tată; Cu umilință cere un răgazDe-a pune apei un zăgaz,Să ostoiască marea-nfuriată. În clocotirea-i înspăimântătoare Corăbii, yahturi, vâsle - mici chibrituri,Fărâme albe de nimicnicieSe-ntorc la mama veșnicie...Seduse sunt de ale vieții rituri.Pseudonim literar - Bonnie Mihali... IV. MĂ-NTORC SPRE TINE, DOAMNE!, de Curelciuc Bombonica , publicat în Ediția nr. 2266 din
CURELCIUC BOMBONICA [Corola-blog/BlogPost/379611_a_380940]
-
spectrul destinului. Cuprinde - mă în înfășurările tale și nu mă mai lăsa să aștept desvelirea nuanțelor. Străbate-mă cu pătrunderea ta cât mai adânc și golește-mi toate lăcașurile de suferința așteptării. Sunt unda ta de acum și în conglomeratul clocotirilor mele vreau să intri definitiv. Te vreau ca la începuturile lumii, tot încerca Marna să se ascundă în plasma unei lacrimi universale. Tumultul îmbinării însă o copleșise definitiv și forța garvitațională a trupurilor lor declașase un cutremur universal deviind galaxii
IUBIREA CUANTICĂ de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2268 din 17 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375682_a_377011]
-
pământ". Postfața lui Andrei Corbea, în vizită la Ernst Jünger, rememorează nu numai momentele întâlnirii cu nonagenarul autor, ci pune și o elegantă emblemă scriiturii acestuia: "Un nihilism abisal nutrește disperata și abisala căutare a unei ordini a nevremelniciei, o clocotire anarhică stăruie îndărătul prozei reci, înghețate, șlefuite cu alchimică răbdare într-un scenariu al detașării lipsit parcă de sensul tragicului și al suferinței concrete, la fel cum dincolo de alb se deschide evantaiul celei mai pestrițe policromii". Ernst Jünger, Pe falezele
Pe falezele sihăstriei by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14984_a_16309]
-
vioi, Eram alături, stingheriți și goi Sub săbiile, ce marchează ora; Descumpăniți, priveam spre norii grei, Spre frământarea lor tentaculară Și încordați eram ca o vioară Cu strune-ntinse peste trupul ei; Dar nu se auzea suspin de cânt, Nici clocotirea sângelui din noi; Eram alături statuari, noi doi Și mângâiați de pala unui vânt; Doar gândul meu, se frământa tăcut Prin ora tainei, iute, dispărută Și răsuna în noi necunoscută O melodie gravă, un glas mut, Ca o răscruce, dintr-
CA O R?SCRUCE... by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83752_a_85077]
-
pe pereți. Odată cu muzica, se răspândiră prin sală miresme subtile, mai Întâi esențe indiene, apoi altele, mai puțin precise, din când În când respingătoare. Întâi penumbra se topi Într-un Întuneric absolut, apoi, În timp ce se auzea un bolborosit cleios, o clocotire de lavă, ne-am aflat Într-un crater În care o materie vâscoasă și Întunecată tresălta la lumina intermitentă a unor flăcări galbene și albăstrui. O apă grasă și lipicioasă se evapora În sus, ca să cadă apoi sub formă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
formă, convexă, întunecată, avea aspectul dement al unui ochi. Ochiul, dacă era ochi și nu doar o excrescență vâscoasă... merita o privire mai atentă. În ciuda scârbei care-i întorcea stomacul pe dos trimise un fascicol de lumină directă pe această clocotire organică. Ochiul se mișcă și-l fixă... Ochiul explodă. Propulsat prin membrana ca urmare al bruștei descărcări electrice conținută în mușchiul încolăcit, mâna se deschise și țâșni spre Kane. Ridică instinctiv un braț pentru pararea saltului... Prea târziu. Palma se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
găsi moduri de realizare. Oamenii care au numai câteva stări sufletești și care niciodată nu ajung la limită nu se pot contrazice, fiindcă puținele tendințe din ei nu se pot determina în opoziții. Acei care trăiesc însă cu o exasperantă clocotire ura, disperarea, haosul, neantul sau iubirea, care se consumă în fiecare stare și mor treptat cu fiecare și în fiecare, aceia care nu pot respira decât pe culmi, care sânt singuri întotdeauna și mai cu seamă atunci când umblă cu alții
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
Formînd o avalanșă de cataracte mii. Și valuri peste valuri s-azvîrl spumegătoare, Se sparg țîșnind În aer, și ferb scoțînd scântei, Și pulberea de apă, alin plutind la soare, Se-ncinge, ca o nimfă, cu grîu de curcubei. O aspră clocotire, o cruntă detunare Anunță catastrofa și-nsuflă reci fiori, Iar munții de zăpadă treziți În depărtare, Privind acea cădere, Își pun un văl de nori... Sublim, sublim spectacol! Bătrînul fluviu pare C-a să dispară vecinie În haos zgomotos; Dar Rinul
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
coboară se colorează în albastru , roșu și alb? Lacul Kivu, din Africa ecuatorială ,poate fi considerat cea mai mare “oală de ciorbă de pește” din lume. Vulcanul Kituno (când erupe) își revarsă lava fierbinte în lac și provoacă încălzirea până la clocotire. Copii, iubiți natura! Este o zi frumoasă de primăvară. Doamna învățătoare propune elevilor din clasa noastră să strângem gunoaiele din apropierea școlii. Colegii mei s-au arătat foarte entuziasmați. Și-au pus vestuțele, mănușile de protecție, au luat sacoșe și au
Ghidul micului ecologist by Lidia Gâdei, Violeta Buciumaş, Silviu Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1181_a_1883]
-
7. Limba descântecelor După părerea lui Ovid Densusianu din punct de vedere lingvistic, „din toată literatura populară descântecele sunt acelea, care, pe lângă caracterul conservativ întrunesc cele mai multe inovațiuni”. Create de femei în mod special, vrăjile conțin „expresiuni care traduc bine aceste clocotiri ale sufletului” „Femeile, în vorbirea nestăpânită, pasionată, și mai ales când e vorba să-și exprime o pornire, o izbucnire, o răzbunare, găsesc expresiuni foarte vii, foarte plastice " Tocmai de aceea descântecele și vrăjile „prezintă multă imaginație și derivațiune, cu
Metodica folclorică şi concepția folcloristică la Ovid Densusianu by LIVIU MIRON () [Corola-publishinghouse/Science/1692_a_2975]
-
și prin homeostaza sa sociologică. În schimb, dezechilibrele și antagonismele europene vor genera progrese economice, sociale, tehnice, politice și culturale, care vor provoca la rîndul lor noi dezechilibre și antagonisme creatoare. Toate aceste dezvoltări combinate, concurente, opuse, complementare reprezintă adevărate clocotiri istorice. Imaginea clocotirii ne este utilă în virtutea conotației sale termodinamice, în care căldura înseamnă agitație dezordonată. Experiența extrem de simplă a "instabilității lui Benard" arată că atunci cînd este încălzit de dedesubt, un recipient cu apă începe să se agite, iar
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
sa sociologică. În schimb, dezechilibrele și antagonismele europene vor genera progrese economice, sociale, tehnice, politice și culturale, care vor provoca la rîndul lor noi dezechilibre și antagonisme creatoare. Toate aceste dezvoltări combinate, concurente, opuse, complementare reprezintă adevărate clocotiri istorice. Imaginea clocotirii ne este utilă în virtutea conotației sale termodinamice, în care căldura înseamnă agitație dezordonată. Experiența extrem de simplă a "instabilității lui Benard" arată că atunci cînd este încălzit de dedesubt, un recipient cu apă începe să se agite, iar apoi produce o
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
ce constituie un vîrtej vertical. Dacă nu se atinge un anumit nivel de căldură, vîrtejul nu se produce, înre-gistrîndu-se doar agitații. Dacă se depășește nivelul de căldură respectiv, totul se transformă într-o turbulență dezordonată. Putem astfel spune că, în clocotirea care a însoțit formarea Epocii moderne, Europa a atins un soi de nivel de "căldură" critic, la care forțele de dezordine s-au asociat cu forțele ordonatoare și organizatoare pentru a crea un "vîrtej istoric" euro-organizator. Acest vîrtej este alcătuit
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]