116 matches
-
niște drapele se desfășurau fetele pe străzi. Am dansat și am scuipat și am băut până dimineața, până la kilometrul zero. Atunci au venit vânătorii și au bătut la ușa noastră, s-au supărat că nu ne trezim. Și-au ascuțit clonțul de ziduri; plângând pe holurile întunecoase, și-au încărcat armele, s-au masturbat. Poate că niște bastoane negre, de cauciuc ne-au luminat de-aproape contuziile, pe când dansam ca sălbaticii, ne-au separat pomeții. Realitatea ne-a urcat drept în
Realitatea touchscreen by Linda Maria Baros () [Corola-journal/Imaginative/5462_a_6787]
-
Anume așa - luminează aprinde arde cuvânt după cuvânt fără a lăsa urme scrum de sens mai rarefiat mai dens încât nimeni nu știe ce a citit totuși un sfânt... HOKKU De pe frunza bambusului barza ciugulește melcul trosnindu-i cochilia-n clonțul dur. ...Dar nici chiar acesta nu e cel mai scurt poem despre moarte... DOR DE CASĂ Sankt-Petersburg. Neva sub gheață. Amintirile avangardei de acum o sută de ani, ale secolului de argint - argintată era până și sârma ghipată a Gulagului
Poezii by Leo Butnaru () [Corola-journal/Imaginative/6733_a_8058]
-
el, se pomenește cu ele alături. Le vede țopăind pe suprafața de beton la câțiva metri distanță. Nu, nu sunt ciori. Sunt două păsări răpitoare, ceva între șoim și vultur, păsări de mare altitudine. Îl cercetează cu ochi mărunți, sfredelitori. Clonțurile acviline strălucesc metalic" (p. 100). Naratorul o așteaptă pe Ea, o ființă feminină fără identitate, care, când sosește, povestește parcă o viziune ilustrată de Florin Pucă: "M-au păscut tot felul de primejdii, continuă ea. Și chiar aici, nu departe
Postmodernismul de peste Prut by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11605_a_12930]
-
Ionel Teodoreanu, în continuu dialog cu soția sa, Lily, care-l completa arzătoare. Eram surprinsă de evocările Bucureștilor de altădată făcute de Ion Marin Sadoveanu, căruia tocmai îi apăruse romanul Sfârșit de veac în București. Cu nasul său ca un clonț de pasăre și ochii albaștri sticloși, Horia Furtună îl scormonea pe Ion Marin Sadoveanu și împreună evocau alcătuirea vechii societăți bucureștene din relatarea modului în care fuseseră repartizate mormintele în cimitirul Bellu. Ascultam vocea adâncă cu inflexiuni dramatice a lui
Ultimul mag, poetul Vasile Voiculescu by Cornelia Pillat () [Corola-journal/Imaginative/14749_a_16074]
-
Caesar”), confluențiștii, flăcăriștii ș.c.l... au înțeles și au pus în praxis... Zoon politikon, animalul politic, nu-i așa, Liviu Ioan Stoiciu (LIS)? Labiș numi asta „Spiritul adâncului”, testamentar, decapitat de îmbrânceala sub „ un tramvai numit dorință”, Pasărea cu clonț de rubin... Au înțeles asta și generațiile 6-70 optzeciștii, apoi, în fel și chip, fiecare cu „ adevărul” său, vai! nenumărații unei culturi cripto-cultice, cultuale, devia ționist... iconoclastice...Nu-i așa, domnilor psihologi „epis tolari”...? Terror mentis, horror al „ drumului spre
Amintiri Paralele. In: Editura Destine Literare by Eugen Evu () [Corola-journal/Journalistic/97_a_210]
-
din castelele unde-și imaginau că sunt ținute prizoniere, ei bine, în ceea ce privește o anumită școală de șikse (splendid reprezentată de Maimuța), acest cavaler se dovedește a fi nimeni altul decât un evreu mintos, cu un început de chelie și ditamai clonțul, cu o conștiință socială beton și cu floci negri pe coaie, care nu bea, nu-i cartofor și nu se afișează cu pipițe în public; un bărbat care, garantat, o să le dăruiască plozi de crescut și o să le pună să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
hotărî, cam pe la începutul așezării peste lume a sfârșitului zilei, să mai încerce o dată deslușirea semanticii obscure a arătărilor. Și se prefăcu dezinteresată atunci când luă contact din nou cu același violoncel care leșina în direct, fără sfârșit, la radio, cu clonții timpului mestecat de pendulă, cu scena acelor personaje cvasinecunoscute, un hibrid între ea și nedeslușirile din interiorul ei, o parțialitate pe care voia să o așeze ca în jocul de puzzle, lângă alte lingușitoare curiozități, descâlcite, descifrate, definitiv așezate în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
pe post de Papagal!.. Sărăcuțul de el cum îndură atâta frig și rabdă de foame, dar nemilosul ista de mut îl obligă să muncească din noapte în noapte la cartoanele acelea ale norocului, încât și-a tocit până și secera clonțului! Se pare că-i total istovit mititelu. Vezi Dinule, să nu te afișezi prea mult printre cei gură-cască, să nu te ia vreunul în vizor, că rămânem tustrei fără niciun sprijin și fără vreo speranță de supraviețuire dacă ție ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
mâna aproape, Și noaptea se freca de coate sub mâneci în răsucire. Și era întuneric. Și un heleșteu cu apa amară Vălura, unduia. - Și păsări din specia te iubesc Păreau mai curând să omoare, decât să moară, }ipătoare, negre, cu clonțul dur, diavolesc. Și era heleșteul. Și întuneric era. Pluteau Oale uriașe cu dohotul miezului de noapte. Și val după val pe dedesubt luntrea șubrezeau Și păsările tot mai loveau cu clonțul în coate. Și noaptea se clăti sub al zăgazului
Boris PASTERNAK (1890 – 1960) by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/7531_a_8856]
-
curând să omoare, decât să moară, }ipătoare, negre, cu clonțul dur, diavolesc. Și era heleșteul. Și întuneric era. Pluteau Oale uriașe cu dohotul miezului de noapte. Și val după val pe dedesubt luntrea șubrezeau Și păsările tot mai loveau cu clonțul în coate. Și noaptea se clăti sub al zăgazului laringe. Se părea, câtă vreme puiganul nu e hrănit, Femelele mai curând vor ucide, decât și-ar stinge Ruladele-n țipătorul lor gâtlej hârcâit. 1915 Sora mea - viața și astăzi este
Boris PASTERNAK (1890 – 1960) by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/7531_a_8856]
-
o citire împreună) a cititorului și a traducătorului, a celor 14 poeți români, cu mereu nestinsa dragoste a traducătorului pentru poezie și pentru cititorii ei. Hristos Ziatas și totuși Poetul - coroană de spini pe fruntea generației Ion Alexandru Pasărea cu clonțul roșu sfâșie al generației fiecare moment ce încă nu l-a trăit, stăruitor, precum vulturul Aruncătorului de Trăsnete Măruntaiele înlănțuitului pe crestele Caucazului. Lupta cu inerția zici că era terminată înainte de-a fi începută? și osia, ce prin inimile
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
stat atâta? Băliguțe! Când le zici, se supără! E opt și-un minut!ť Doamnele profesoare încearcă să pareze. Neconvingător. N-a venit autobuzul. Devin lingușitoare. Sau amabile. Îl știu pe dom' director că e doar tare-n gură. În clonț. Trebuie să-i accepți impulsivitatea și vocabularul ceva mai coroziv, pentru că altfel nu trece niciodată la represalii. Chiar dacă acum se chinuie să-și construiască o mască de dur. ŤHai că vă tai ziua! De azi mă fac al dracu'! A-nțărcat
Unde fugim de-acasă? by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10805_a_12130]
-
Gheorghe Grigurcu are state de prestație mă- gulitoare în literele românești, de la Dimitrie Stelaru cel intrat în legendă la Nicolae Labiș, doborît de „pasă rea cu clonț de rubin”, și la mai junii Mariana Marin, Ioan Flora, Ioan Es. Pop, Ion Mureșan. E o emanație a unei stări speciale în care conștiința luptă cu informul acesteia, precum cu o stihie fiziologică, dar totodată o „iluminare” sui generis
Poezia alcoolului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3967_a_5292]
-
imediat pe bordura trotuarului cap în cap și pe șoptite, cu toate că nu era nimeni în apropiere, am început să conspirăm: -Nu ai să-l poți bate mi-a spus Cameluța, care, cu toate că era mai mică decât mine și Nuța, avea clonțul la fel de mare ca și noi. M-am uitat la ea cu milă și încet am început să-mi scot pulovărul, mi-am ridicat mâneca de la rochie și dintr-o mișcare rapidă, mi-am strâns pumnul și i l-am băgat
GLORIE COPILĂRIEI V de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357079_a_358408]
-
valuri înghițite de adâncuri abisale: pierdută e fericirea noastră în cimitirul elefanților, printre oseminte ruginite degetele-mi strivesc în fărâme clipele de foc ale iubirilor noastre pe mantia însângerată a iernilor trecute se avântă hulpavi, hămesiți corbi cu ghiare și clonțuri înroșite și devorează clipele amare de vremi colbuite; bătăile inimilor îndrăgostite cândva legate-n buchet cu fierbinți jurăminte se răzvrătesc; se simt azi văduvite de sclipirile jucăușe ale ochilor îndrăgostiților scăpătate-n rotirile aștrilor martorii nopților de iubire și a
APUSUL IUBIRII NOASTRE de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1976 din 29 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/385049_a_386378]
-
fă-te portal la un local, își iei o nalbă, mai furi o salbă, Doamne, ce pierd? Pier pe un sfert. Un câine șchiop a rupt stejarul, în locul lui crescu măgarul, că nimeni nu moare numai de glonț, mai avem clonț, mai avem Kranz, lanț. Eu sar pârleazul, mă umflă prazul, vine miliția, la braț cu poliția, cu procurorul-gladiatorul, nu mă loviți, fiți isprăviți, regulamente, arhidemente, cu multă mentă semidecentă. Eu sunt poetul cu zaiafetul, eu sunt ce? Regretul.Când găina
ERA UN PERETE LUNG de BORIS MEHR în ediţia nr. 1419 din 19 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384616_a_385945]
-
ploaia rece în cel stâng, cu durerea tropotită-n piept cu aripile versatile care-n mâini îți plâng. AL TREILEA COȘMAR AL PRIVITORULUI Inimă-roșie înlăuntrul omului-pasăre, inimă-pasăre în interiorul răului cu pești, inimă-roșie numai lumini și lasere, inimă-pasăre ce-aduce în clonț vești. Arzând, luna privește zâmbind ca un mort în timp ce un firicel de sânge se prelinge din viscerele-i pângărite, arde astrul nopții ca un lumânărit tort aprinzând cerul cu întrebări asfințite. Măruntaiele-mi sunt violate de aripa morții ochiul dinlăuntru
POEME (3) de EMIL SAUCIUC în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382484_a_383813]
-
neauzitul vers. E primordială supa grea a facerii în care oamenii pot ca pasărea Phoenix să renască-n cenușa supusă la procesul coacerii dincolo și dincoace de ușă. Inimă-roșie în interiorul răului cu pești, inimă-pasăre inlăuntrul omului-pasăre, inimă-roșie ce aduce-n clonț vești, inimă-pasăre numai lumini și lasere. AL PATRULEA COȘMAR AL PRIVITORULUI Femeia pădure în stare de abandonare aplecată-n gestație peste pătrat, cu sânii atârnând se-ndreaptă spre etatizare pentru că aurul a devenit un semn vertebrat. Ea ține pe spate
POEME (3) de EMIL SAUCIUC în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382484_a_383813]
-
decât majoritatea celor prezenți în grupul ce ajunsese să numere vreo 10-12 oameni, dintre care cinci erau femei. De acord, fraților, dar aici este vorba de cu totul altceva... - Ce altceva, dom’le? îl întrerupse aceeași femeie dovedită tare-n clonț. Nu ai zis că și ei se căsătoresc? - Da, așa am zis. Este vorba de căsătorie, dar..., spune-mi dumneata, doamnă, de când te știi pe pământ, ai auzit la bunici, la părinți, la oamenii satului, că înțeleg, ești de la țară
ALTE ŞTIRI... de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1872 din 15 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384037_a_385366]
-
pe caldarâm, măduva spinării i-a fost secționată. Trupul fiindu-i paralizat, la spital mai era conștient, dar chirurgii nu l-au putut salva. Acolo, a șoptit un poem prietenului său Aurel Covaci, importantă mărturie a morții sale: „Pasărea cu clonț de rubin / S-a răzbunat, iat-o, s-a răzbunat. / Nu mai pot s-o mângâi. / M-a strivit, / Pasărea cu clonț de rubin, / Iar mâine Puii păsării cu clonț de rubin, / Ciugulind prin țărână, / Vor găsi poate / Urmele poetului
AURUL DIN POEZIA LUI NICOLAE LABIŞ de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1067 din 02 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362904_a_364233]
-
putut salva. Acolo, a șoptit un poem prietenului său Aurel Covaci, importantă mărturie a morții sale: „Pasărea cu clonț de rubin / S-a răzbunat, iat-o, s-a răzbunat. / Nu mai pot s-o mângâi. / M-a strivit, / Pasărea cu clonț de rubin, / Iar mâine Puii păsării cu clonț de rubin, / Ciugulind prin țărână, / Vor găsi poate / Urmele poetului Nicolae Labiș / Care va rămâne o amintire frumoasă...” Despre acele zile de coșmar, vorbește sora lui Lae (așa îi spuneau prietenii și
AURUL DIN POEZIA LUI NICOLAE LABIŞ de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1067 din 02 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362904_a_364233]
-
său Aurel Covaci, importantă mărturie a morții sale: „Pasărea cu clonț de rubin / S-a răzbunat, iat-o, s-a răzbunat. / Nu mai pot s-o mângâi. / M-a strivit, / Pasărea cu clonț de rubin, / Iar mâine Puii păsării cu clonț de rubin, / Ciugulind prin țărână, / Vor găsi poate / Urmele poetului Nicolae Labiș / Care va rămâne o amintire frumoasă...” Despre acele zile de coșmar, vorbește sora lui Lae (așa îi spuneau prietenii și cei din familie) - Margareta Labiș: „Anunțat telegrafic, tata
AURUL DIN POEZIA LUI NICOLAE LABIŞ de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1067 din 02 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362904_a_364233]
-
maici năuce, Cu ilici, brucani hidoși... În bazarul cu cartușe, Păcăliții în zadar Au la suflete cătușe, Gratii pe-un trecut murdar... Dar să râdem, măscăricii Încă mai găsesc de-un glonț Parf de pușcă, păcălicii Circotesc și dau din clonț. Colo, uite arlechinul, Dincoace un clovn parșiv Caracatizând rechinul, Hai la circul milostiv! Hai la șarpele ce zboară, O zi zboară, o zi nu, Azi nu zboară c-o să moară În partida de Kung Fu. Hai la măscăreli la tele
PĂCĂCIOȘI ȘI PĂCĂLAȘI... de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1552 din 01 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367546_a_368875]
-
îi tare bine...”, o anunță Chiva.” Mai mult, baba dispare și pe bancheta unde stătuse, rămâne “o monedă subțire” ce “mărturisea, fără cuvinte, că ființa aceea nu fusese chiar o fantasmă... Dacia simți cum acvila regală din efigie, își împlântă clonțul, scormonește în carnea sa tânără, cum îi cuibărește cu indiferență la durere, celulă după celulă, cum îi atinge și măduva din șira spinării, dar... osul vertebrei este încă puternic, tare și nu se rupe, nu se frânge de bunăvoie.» Acvila
O CARTE DESPRE DOUA CIVILIZATII, SEMNATA MELANIA CUC de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 164 din 13 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367181_a_368510]
-
a mai spus cu glasul cântat cu o scânteie de luceafăr în ochi degustând nu știu dacă m-a luat un fior de bucurie s-au șoc a fost lângă noi venise Nicole Labis avea, ca un mucenic pasărea cu clonț de rubin pe umărul stâng a luat sticlă a turnat și a zâmbit. * frunzele nu cad niciodată toate-ntr-o zi ca să avem multe șanse la judecata toamnei și să nu avem scuze că am fost absenți. SCULPTURĂ Cuvintele mele
CARTEA CU PRIETENI XXII- CABEL STEFAN TEODOR de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 309 din 05 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348503_a_349832]