119 matches
-
Când am ajuns aproape de Laredo, unde era deșert, ajunsese să vină și pe pumnul meu și pe al ei din spatele mașinii. Și această umbră mare ne acoperea inima cu mirosul și puterea ei - penele de Etna și deschizătura încleștată a clonțului. Apoi, fără de mișcarea pregătitoare pe care o observi la alte animale, se întîmpla adesea să proiecteze o linie dreaptă și grea de excrement înainte de a se găti să zboare înapoi în spate. Thea era terminată de fericire că progresa. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
tot nu puteam să sufăr când șopârlele alea mici erau lovite și începeau să sângereze, din măruntaiele lor minuscule, de o delicatețe miniaturală, ce se zăreau de sub ghearele tăioase ale lui Caligula, în timp ce el se uita chiorâș și își deschidea clonțul. Într-o dimineață de duminică, când orchestra duduia și scuipa în zócalo, unde începuse să cânte din zori, iar căldura era uscată în patio-ul bucătăriei, după micul dejun - am servit ouă-ochiuri - lucram cu vulturul. Nu era puțin lucru să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
cine are, însă, predispoziție la complicații inutile, la elucubrații, tribulații, la șarade, tâlcuri, la buclucuri și la alte asemenea mâncărimi periculoase, răspunsul se află, la această oră, transpus în tripleta: Der Ritter, Der Tod und Der Teu... Taci...! Gură spartă! Clonțul! Hei...! Afurisit să fii! Dar-ar benga-n tine! D'aia ți s-a dus ție buhul, de Zăpăcilă! Nu vezi că mațe-fripte ăsta stă pe fază și înregistreză ce vorbim? Ești chior? Creier de stridie! îl scuipă Primul. Apoi
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
1996. Document uman sfâșietor, sub imperiul thanaticului; trei luni torturante, pe puntea "între viață și moarte"; mărturii în parte consemnate după dictare de către soția agonizantului până cu o zi înainte de Marea Trecere. O Singură confesiune, tot după dictare, Pasărea cu clonț de rubin, rămăsese de la Nicolae Labiș în ceasul din urmă. Astfel de reacții tulbură și clatină. O spovedanie a unui recuperat din moarte clinică, a lăsat André Malraux; al său Lazare trimite simbolic la personajul novotestamentar înviat de Isus. La
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
timp personalitate polarizantă: era clasicizat. Cum cercul vieții lui fulgurante se încheia în a douăzeci și doua noapte a unui decembrie mohorât (1956), cum ale sale ultima verba (notate de Aurel Covaci la căpătâiul muribundului) se refereau la Pasărea cu clonț de rubin care-l strivea, evenimentul tragic a avut imensă audiență. După mai mult de două decenii, Mircea Tomuș punea sub semnul îndoielii "legenda Labiș": "Avem acum "axioma Labiș", am spune chiar "dogma Labiș""; rafinatul critic sublinia că poetul fusese
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
Ca și cum s ar fi înțeles deplin asupra unor grave ch estii, amândoi deodată se îmbrățișară; ceea ce văzând lăutarii, începură din nou să hăulească și să plângă. Atunci beizade Alecu, înălțând fruntea, îi privi crunt și le porunci să-și închidă clonțurile. Jupâneasa gazdă se strecură grăbită pe ușă ad ucând ve ste nouă: plăcintele. Dumnealui șătrarul puse la locul de cinste alt urcior. Și de Marenne făcu altă profesie de credință în ceea ce privește nemaipomenita potrivire între acea băutură veche și acele lucruri
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
meu ar părè mai mari.” (M.Eminescu, P.L., 24) • acuzativ: ca, cu, de, de la, de peste, de sub, din, dintre, fără, lângă, de lângă, printre, spre, dinspre etc.: „Din turnul verde de pază, de lângă pod, / straja mă vede.” (L. Blaga, 209), „Pasărea cu clonț de rubin / S-a răzbunat, iat-o, s-a răzbunat.” (N. Labiș, 327), „... Și crede-mă că, de mii de mii de ori mai mici, numai proporțiile dintre ei să rămâie aceleași, oamenii s-ar crede așa de mari ca
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
vedea / William Blake, ce nici nu mai era, / Însă în sloiuri mii se răsfrângea / Făptura sa” (Amintiri despre un poet). Mitologiile personale extrag poemele din zona clasicismului târziu și îl pilotează către efectele unui insolit moderat. Între „arborul Satanei” și „clonțul lui Dumnezeu”, Ș. invocă „umbre de arbori nemăsurat de înalți”, cheamă „calul cel negru”, „marea pasăre verde” și reușește spații de coabitare nedefectuoasă pentru imagini („frunzare de păcătuire tot curg și curg”; „trunchiuri de păcate / Trosnesc din încheieturi reumatice ca
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289633_a_290962]
-
de exemplu. Dar în alegoria lui Cantemir? Lumea din Istoria ieroglifică trăiește și acționează sub spectrul fricii de cel puternic: tiranul are putere absolută și drept de viață și de moarte asupra celorlalți, care se tem de gheara Leului, de clonțul ascuțit al Vulturului și de puterea malefică a Corbului. Mai mult decât atât, ierarhiile sociale se alcătuiesc în funcție de rapacitatea animalelor și păsărilor, cele de pradă ocupând prim-planul, iar victimele treapta cea mai de jos. În plus, nu aș spune
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
a termenului aquila pentru ipostaza pozitivă a păsării. O distincție la fel de clară, deși discretă, face și Cantemir în alegoria sa. Vulturul se hrănește cu stârvuri, la fel și Corbul, se înțelege din ceea ce îi povestește Inorogul Șoimului: "pliscul Vulturului și clonțul Corbului de-abiia vreodată și mai niciodată ciolan proaspăt ciocniia sau singe cald gusta. Și pentru ca întru tot adevărul să grăiesc, nu numai că singe cald nu gusta, ce așeși stârv împuțit macară a afla sau pântecele a-și sătura putea
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
mare grijă, conform necesităților de dispunere inegală a rivalilor în cadrul conflictului. Șoimul apare, în primele patru părți ale cărții, ca un personaj eminamente negativ, fără nici o șansă de reabilitare. El ocupă un loc fruntaș în rândul păsărilor "carile sau în clonț, sau în unghi lance otrăvite, aducătoare de rane netămăduite au, precum ieste Brehnacea, Șoimul, Uleul, Cucunozul, Coruiul, Hârățul, Bălăbanul, Blendăul și altele asémenea acestora, carile într-o dzi singe de nu vor vărsa și moartea nevinovatului de nu vor gusta
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
lui Nelu, a ajuns din urmă acceleratul București Vatra Dornei, dîră de gîndaci pe fierul lui spre cursa de Botoșani, rozul stins cărămiziu după plecare, în casă deplasarea astronomică nevăzută, botul elicei în cioară, zborul învîrtind-o în jurul mărului îngălbenit din clonț, nenea Sava e cam gata! cîți ani să aibă, are o vîrstă, 86 de ani are, dar nu cît are el, cît are ea, o fi mai în vîrstă! tresari din somn pe întrebarea Lețcani? ea se bucură, ai încurcat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
din curte, urcă-te pă partea aia că e-ntîrziat, Eforie Nord, scoate din întîrziere? piersicii înfloriți unul pe grădină, case pe depozitul de gunoaie, sapă în el să caute fier, oxizi de fier solul roșu, grîul înfrățit, zarea goală, trei clonțuri macaralele portuare Agigea, vine la picioare portul, limbi de apă, vapoare, cu fiecare mai mic pavilionul administrativ, podul peste ecluză, cea golită uscată pe fund, canalul iese în port între bucăți de pămînt și apă, au rămas stabilopozi pe mal
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
ne tragă de mânecă atunci când, amețiți de veșnicul zbucium specific uman și chiar animal, uităm de rădăcini. Și atunci, să căutăm similitudinea, dacă vreți totemul, În arbore, nu În vreun vultur, indiferent câte stele Îi șad deasupra capului. Acela are clonț și gheare, arborele doar umbră și fructe. Acela e un acaparator distructiv, arborele darnic, iar noi așa am fost Întotdeauna. Vorba lui Topârceanu, pomul nu se dă la om. Suntem desigur supușii istoriei; pentru că o avem. Nota bene: viitorul e
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
în îndârjirea și dezgustul din cel de-al doilea volum care, în ce privește măiestria, urcase o treaptă. „Lupta cu inerția” a fost mănușa azvârlită în obrazul oamenilor lipsiți de calitate, cocoțați în sferele importante ale lumii artistice și societății. Pasărea cu clonț de rubin Plin de elan dar inocent atât cât poate fi un provincial, la 17 ani Labiș poposea în capitală, încredințat că aici sau concentrat valorile culturii românești. Năzuind să pătrundă și el, lucru care s-a întâmplat repede, încă
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
atât mai violent i-a devenit dezgustul, el intuindu-și un sfârșit („Albatrosul ucis”) pe care, în chip cu totul zguduitor, a trebuit săl constate singur în ultima poezie pe care a dictat-o pe patul de spital. Pasărea cu clonț de rubin S-a răzbunat, iat-o, s-a răzbunat, Nu mai pot s-o mângâi M-a strivit Pasărea cu clonț de rubin. Iar mâine Puii păsării cu clonț de rubin, Ciugulind prin țărână, Vor găsi poate Urmele poetului
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
trebuit săl constate singur în ultima poezie pe care a dictat-o pe patul de spital. Pasărea cu clonț de rubin S-a răzbunat, iat-o, s-a răzbunat, Nu mai pot s-o mângâi M-a strivit Pasărea cu clonț de rubin. Iar mâine Puii păsării cu clonț de rubin, Ciugulind prin țărână, Vor găsi poate Urmele poetului Nicolae Labiș Care va rămâne o amintire frumoasă...” Oarecum uimit, la Fălticeni, profesorul Aurel Stino a fost primul care a descoperit că
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
care a dictat-o pe patul de spital. Pasărea cu clonț de rubin S-a răzbunat, iat-o, s-a răzbunat, Nu mai pot s-o mângâi M-a strivit Pasărea cu clonț de rubin. Iar mâine Puii păsării cu clonț de rubin, Ciugulind prin țărână, Vor găsi poate Urmele poetului Nicolae Labiș Care va rămâne o amintire frumoasă...” Oarecum uimit, la Fălticeni, profesorul Aurel Stino a fost primul care a descoperit că, în limba lui Victor Hugo, numele poetului înseamnă
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
al lui Labiș, Aurel Covaci (cunoscut traducător al „Luisiadei”, al lui Pablo Neruda, Ernesto Sabato, Byron și Lope de Vega), s-a hotărât să spargă zidul tăcerii și misterului care înconjoară moartea celui care a fost ucis de „pasărea cu clonț de rubin”. Împreună cu dărâmătorul de idoli, poetul Cezar Ivănescu, ea depune mărturie în volumul „Timpul Asasinilor” și pune în cu totul altă lumină personalitatea autorului „Morții Căprioarei”. În volum se îmbină armonios violența verbală a lui „Don Cezare” și mărturia
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
articolului 80 (1952). Concesii față de linia ideologică oficială vădește și o bună parte a literaturii lui din acești ani: Păuna Mică (1948), deși romanul, imaginând un falanster rural, va fi criticat pentru înapoiere ideologică, Mitrea Cocor (1949; Premiul de Stat), Clonț de fier (1951) și Aventură în Lunca Dunării (1954). Deloc sau mai puțin atinse de imixtiunea conjuncturalului politic rămân Fantazii răsăritene (1946), Nada Florilor (1951), Nicoară Potcoavă (1952; Premiul de Stat), Evocări (1954) și Cântecul Mioarei („Viața românească”, 1961). S.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289422_a_290751]
-
de ucenicie, București, 1944; Lumina vine de la Răsărit, București, 1945; Caleidoscop, București, 1946; Fantazii răsăritene, București, 1946; Păuna Mică, București, 1948; Poezia cimiliturilor, București, 1949; Mitrea Cocor, București, 1949; Nada Florilor, București, 1951; Despre marele povestitor Ion Creangă, București, 1951; Clonț de fier, București, 1951; Cântece bătrânești, București, 1951; Lupta pentru pace, București, f. a.; Nicoară Potcoavă, București, 1952; Însemnări pe marginea articolului 80, București, 1952; Opere alese, I-IV, pref. Ov. S. Crohmălniceanu, București, 1952-1953; Aventură în Lunca Dunării, București, 1954
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289422_a_290751]
-
Ce se va alege de omenire? O carte citită în tinerețe, dar pierdută, „Sfârșitul Omului”, cu prorociri, spunea că va fi un război după „Amestecul Noroadelor”, de va curge la Ierusalim sânge până la burta calului și vor fi păsări cu clonțul de fier, după care, cine a mai trăi, va fi o turmă și un păstor. După îndemnul dv. de a face o scrisoare chilometrică cu toate aspirațiile și dorințele pentru progresul culturii naționale, care mi-a adus mare mângâiere în
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
în imaginea lumii străluminate: "Din capul scării lui Iacob unde, fără teamă,/ Am ajuns odată cu pasărea ce s-a desprins/ De pe zidul clătinat dinadins,/ Murul colosal, ca-ntr-un panoptic,/ Ales, lent dar sigur, într-un tumult optic,/ Reflectat în clonț, în ghiare, în remige,/ Irupând către boltă spre a se înfige/ Năpristan, odată cu mine, pe ușița de spijă,/ Arătându-se-n chiar spațiul lipsit de grijă". Lumea însă nu e părăsită. Poetul este "somat" de tainice puteri să o redea
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
Cântec de Nichita Stănescu vs. Primele iubiri de Nicolae Labiș Liniște de Lucian Blaga vs. Rămășițe de Nicolae Labiș Poezie de Nicolae Labiș vs. Din ceas, dedus... de Ion Barbu Odă (în metru antic) de Mihai Eminescu vs. Pasărea cu clonț de rubin de Nicolae Labiș Duhovnicească de Tudor Arghezi vs. Fior de Nicolae Labiș. Următoarea etapă a implicat lucrul în echipă: s-au format cinci grupe care au primit ca sarcină de lucru realizarea unui poster (să transpună grafic interpretarea
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Mihaela Pavel-Bărbăcuţ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1354]
-
Nicolae Labiș) - Tema este notată în centru, punctele comune sunt scrise pe fundalul unui curcubeu; elementele distincte apar pe profilul unor copaci, respectiv, al unor fluturi - simbol ascensional și al metamorfozei în același timp. Odă (Mihai Eminescu) vs. Pasărea cu clonț de rubin (Nicolae Labiș) - Fondul posterului e reprezentat de o apariție monstruoasă reprezentând moartea, pe laterale sus apar două reprezentări în paralel ale păsărilor-simbol din texte, în tăietura mantiei figurii centrale sunt cele trei idei comune, pe laterale jos citate
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Mihaela Pavel-Bărbăcuţ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1354]