119 matches
-
care va apărea după moartea lui, în 1958. În noaptea de 9 spre 10 decembrie 1956 este victima unui accident de tramvai și se stinge după aproape două săptămâni de agonie. Pe patul de spital a dictat poezia Pasărea cu clonț de rubin. Volumul Primele iubiri, structurat în patru cicluri (Liliacul timpuriu, Sadoveniene, Rapsodia pădurii, Primele iubiri), se deschide cu Meșterul, o evocare baladescă a Meșterului Manole, numit „Prometeu român”, poem care, prin motivul sacrificiului pe altarul artei, este o premoniție
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287733_a_289062]
-
nostru, noi pe dumneata cunoaștem". După patru zile, azi, la 14 Octomvrie, jandarmul nu s-a arătat să cerceteze deși a fost vestit. Cânii au sfâșiat leșul epii în dosul bordeelor. Am văzut pe un om tare de altfel la clonț, un fel de derbedeu numit Neculai Botez. Când era anul bun, lunea îl apuca jucând cu muierile de după cap. Într-un rând i-a dat proprietarul o sută de lei. A dispărut și s-a întors peste trei zile fără
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
resturi de prejudecată, nu mai au noimă. Pe când eram copii, învățam producții în acest gen, trebuie să recunosc însă că pentru unele scopuri practice... Iată una: Una mara Două para Trei ruga Picioruga Socoton Cinghilița Podoghița Gheorghieș Dela Ieș Dorobonț Clonț! Sunt în această producție resturi barbare de ritm și rimă. Totuși este o înrudire între această operă, după cât se vede foarte importantă, și poezia modernă. Cineva susținea că asemenea poezii fără sens, fără ritm și fără rimă, pot să fie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Cneaza Tudor Braniștea-Popei Mandu Colțun Tatu Mitocul lui Belciug Bolboceni Marele cel Mare Moara lui Costică Cârja Ulea Mohorâți subt pădure Cornul Pietrei Vrabie Motani Costina Zahana Onești Orzeni Crângu Zagură Sare Iapa Crețești Pârău Rău Dealul Cucului Țuțora La Clonț în Valea iezerului Braniștea Bistriței Dumbrava Podul lui Vetea Fântâna lui Epure Valea Ulmului Poienița Klingului Budăul lui Onică Ariniș Vindirei Poiana lui Brumă Fântâna lui Pipirig Dumbrava lui Crăciun Vâlcan Chezaș demască Poiana Nastei Fântânițe Hold = leagă pârgari Prisaca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
urcă spre palierul de la etajul întîi, urmată îndeaproape de Tamara. Eu mă întorc și-mi continuu drumul spre ieșire. Ce naiba ai făcut, dom'le?! îl aud pe Don Șef strigîndu-mi cînd mă ajunge din urmă. Cînd dracu' ți-a crescut clonțul așa?! se miră el, oprindu-se în fața mea. Trebuia să-ți ții gura, spune încet parcă încurcat de tonul folosit. Să văd ce-am să pot face..., mormăie, întorcîndu-se spre scări. Am să încerc să-i temperez, să le spun
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
Anume așa - luminează aprinde arde cuvânt după cuvânt fără a lăsa urme scrum de sens mai rarefiat mai dens încât nimeni nu știe ce a citit totuși un sfânt... HOKKU De pe frunza bambusului barza ciugulește melcul trosnindu-i cochilia-n clonțul dur. ...Dar nici chiar acesta nu e cel mai scurt poem despre moarte... DOR DE CASĂ Sankt-Petersburg. Neva sub gheață. Amintirile avangardei de acum o sută de ani, ale secolului de argint - argintată era până și sârma ghipată a Gulagului
Poezii by Leo Butnaru () [Corola-journal/Imaginative/6733_a_8058]
-
niște drapele se desfășurau fetele pe străzi. Am dansat și am scuipat și am băut până dimineața, până la kilometrul zero. Atunci au venit vânătorii și au bătut la ușa noastră, s-au supărat că nu ne trezim. Și-au ascuțit clonțul de ziduri; plângând pe holurile întunecoase, și-au încărcat armele, s-au masturbat. Poate că niște bastoane negre, de cauciuc ne-au luminat de-aproape contuziile, pe când dansam ca sălbaticii, ne-au separat pomeții. Realitatea ne-a urcat drept în
Realitatea touchscreen by Linda Maria Baros () [Corola-journal/Imaginative/5462_a_6787]
-
Ionel Teodoreanu, în continuu dialog cu soția sa, Lily, care-l completa arzătoare. Eram surprinsă de evocările Bucureștilor de altădată făcute de Ion Marin Sadoveanu, căruia tocmai îi apăruse romanul Sfârșit de veac în București. Cu nasul său ca un clonț de pasăre și ochii albaștri sticloși, Horia Furtună îl scormonea pe Ion Marin Sadoveanu și împreună evocau alcătuirea vechii societăți bucureștene din relatarea modului în care fuseseră repartizate mormintele în cimitirul Bellu. Ascultam vocea adâncă cu inflexiuni dramatice a lui
Ultimul mag, poetul Vasile Voiculescu by Cornelia Pillat () [Corola-journal/Imaginative/14749_a_16074]
-
stat atâta? Băliguțe! Când le zici, se supără! E opt și-un minut!ť Doamnele profesoare încearcă să pareze. Neconvingător. N-a venit autobuzul. Devin lingușitoare. Sau amabile. Îl știu pe dom' director că e doar tare-n gură. În clonț. Trebuie să-i accepți impulsivitatea și vocabularul ceva mai coroziv, pentru că altfel nu trece niciodată la represalii. Chiar dacă acum se chinuie să-și construiască o mască de dur. ŤHai că vă tai ziua! De azi mă fac al dracu'! A-nțărcat
Unde fugim de-acasă? by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10805_a_12130]
-
Gheorghe Grigurcu are state de prestație mă- gulitoare în literele românești, de la Dimitrie Stelaru cel intrat în legendă la Nicolae Labiș, doborît de „pasă rea cu clonț de rubin”, și la mai junii Mariana Marin, Ioan Flora, Ioan Es. Pop, Ion Mureșan. E o emanație a unei stări speciale în care conștiința luptă cu informul acesteia, precum cu o stihie fiziologică, dar totodată o „iluminare” sui generis
Poezia alcoolului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3967_a_5292]
-
mâna aproape, Și noaptea se freca de coate sub mâneci în răsucire. Și era întuneric. Și un heleșteu cu apa amară Vălura, unduia. - Și păsări din specia te iubesc Păreau mai curând să omoare, decât să moară, }ipătoare, negre, cu clonțul dur, diavolesc. Și era heleșteul. Și întuneric era. Pluteau Oale uriașe cu dohotul miezului de noapte. Și val după val pe dedesubt luntrea șubrezeau Și păsările tot mai loveau cu clonțul în coate. Și noaptea se clăti sub al zăgazului
Boris PASTERNAK (1890 – 1960) by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/7531_a_8856]
-
curând să omoare, decât să moară, }ipătoare, negre, cu clonțul dur, diavolesc. Și era heleșteul. Și întuneric era. Pluteau Oale uriașe cu dohotul miezului de noapte. Și val după val pe dedesubt luntrea șubrezeau Și păsările tot mai loveau cu clonțul în coate. Și noaptea se clăti sub al zăgazului laringe. Se părea, câtă vreme puiganul nu e hrănit, Femelele mai curând vor ucide, decât și-ar stinge Ruladele-n țipătorul lor gâtlej hârcâit. 1915 Sora mea - viața și astăzi este
Boris PASTERNAK (1890 – 1960) by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/7531_a_8856]
-
el, se pomenește cu ele alături. Le vede țopăind pe suprafața de beton la câțiva metri distanță. Nu, nu sunt ciori. Sunt două păsări răpitoare, ceva între șoim și vultur, păsări de mare altitudine. Îl cercetează cu ochi mărunți, sfredelitori. Clonțurile acviline strălucesc metalic" (p. 100). Naratorul o așteaptă pe Ea, o ființă feminină fără identitate, care, când sosește, povestește parcă o viziune ilustrată de Florin Pucă: "M-au păscut tot felul de primejdii, continuă ea. Și chiar aici, nu departe
Postmodernismul de peste Prut by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11605_a_12930]
-
o citire împreună) a cititorului și a traducătorului, a celor 14 poeți români, cu mereu nestinsa dragoste a traducătorului pentru poezie și pentru cititorii ei. Hristos Ziatas și totuși Poetul - coroană de spini pe fruntea generației Ion Alexandru Pasărea cu clonțul roșu sfâșie al generației fiecare moment ce încă nu l-a trăit, stăruitor, precum vulturul Aruncătorului de Trăsnete Măruntaiele înlănțuitului pe crestele Caucazului. Lupta cu inerția zici că era terminată înainte de-a fi începută? și osia, ce prin inimile
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
își tremurau aripile în văzduh. Iată-l și pe cel mare : fâlfâind, trece prin umbra brumată a unei arături. Cu smocuri de rogoz, se ivi deodată Balta Popii. O coloare delicată, verzuie, vestea că primăvara a poposit ș-aici. Cu clonțul sub aripi, un cocostârc se oglindea într-un picior de mărgean. Jurîmprejur sălcii tușinate păreau că stau pe labe, cu ochiuri noduroase ca niște caracatițe. Mă așteptam să aud sâsâituri sau să le văd că-și moaie gâtlejurile pe pământ
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
din castelele unde-și imaginau că sunt ținute prizoniere, ei bine, în ceea ce privește o anumită școală de șikse (splendid reprezentată de Maimuța), acest cavaler se dovedește a fi nimeni altul decât un evreu mintos, cu un început de chelie și ditamai clonțul, cu o conștiință socială beton și cu floci negri pe coaie, care nu bea, nu-i cartofor și nu se afișează cu pipițe în public; un bărbat care, garantat, o să le dăruiască plozi de crescut și o să le pună să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
prea mulți puțoi patetici care ar buși lucrurile și pentru ceilalți. Ca turiștii În vacanță de aici. Ajung la aleea mea preferată și În fața mea e o gașcă de tipi vulgari care zbiară cât Îi ține gura. Un pulică cu clonțu mare negociază cu un Îngeraș care-ar fi ideal pentru mine și vreau să-i bag capu puțoiului n cuptor și să mă afund pur și simplu În cameră cu ea. Merg mai departe, iar o fată Îmi zâmbește și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
În fața unui pichet sau la un meci important, având bastonul și scutul, iar toate forțele de ordine ale statului sunt În spatele tău și tu ești surescitat gata fiind să bați nemernici bulangii și insolenți, care pun la Îndoială lucrurile cu clonțu lor mare și atitudinea lor răutăcioasă, până când devin o masă amorfă și suferindă așa cum atât de mult o merită. Trăim Într-o societate magnifică. Îi urăsc pe toți, partea aia a clasei muncitoare care nu face ce i se spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
feminină, îndrăgostită de cineva de la oraș, ei, pe mama, am auzit-o tot o dată înjurând o cloșcă ce-o ciupea de câte ori se nimerea pe lângă cuibar: „Futu-ți ouăle tale să-ți fut!“, a izbucnit antologic, exasperată, cu mâna însângerată de clonțul dement... Copilărise pe malurile Nistrului... VERBA WOLANd Cogitațiuni (I). Arta cu zdruncinături Ruxandra CESEREANU Orice cărturar este preferabil să aibă umor, dar și mai bine este ca istețimea lui să fie util înșurubată în echilibrul cel atât de dorit pe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2196_a_3521]
-
oamenilor cu taine“ de pe moșia substrasă civilizației, un adevărat „spectacol de Americă a pionierilor“, spune criticul. Ochii ei arzători de mult s-au stâns...tc " Ochii ei arzători de mult s‑au stâns..." Înțelesei, din ce spunea baba cea cu clonț și cu ochii verzi și vicleni, că demult tare era peste deal, în valea cealaltă, la malul Moldovei, o curte care acuma s-a dărâmat. Au rămas numai niște urme de temelii și câțiva peri bătrâni și scorburoși dintr-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
nici o veste și nici una din vorbele care le făceau să sară în sus. Ș-atunci toate rămaseră înțelese deplin că broasca cusută cu ață roșie la gură, aruncată în pragul ei, și-a îndeplinit menirea și a pus lacată pe clonțul dușmancei. Neliniștile, însă, și pornirile iuți ale muierii lui Alexa se îndreptaseră în altă parte și ele nu știau nimic. Un pădurar din codrii de dincolo de apă venise a treia zi de Paști la curte și se abătuse c-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
La publicarea în volum, cinci ani mai târziu, scriitorul a sugerat o anume unitate a povestirilor. „În Ochii ei arzători... factura narațiunii apare cu totul alta șdecât în O istorie de demultț, mai puțin dramatică. Povestitoarea e o «babă cu clonț și cu ochii verzi și vicleni», ca în Halima. Lumea însăși a trecut printr-un proces de «estetizare» livrescă.“ (N. Manolescu) Pe Deleleutc "Pe Deleleu" Toamna începuse și se isprăvise în secetă. Unduiau lin funigeii prinși de cheutorile și streșinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
ca să se vadă câte întâmplări pot fi pe lumea asta, care nu s-au mai pomenit asemenea întâmplări; și la cât năcaz poate ajunge un om blajin ca el; și mai ales să se afle cum te ciocnesc femeile cu clonțul, de-ți pierzi și răbdare, și sănătate, și tot. Când oare a intrat în casă și s-a așezat pe scăunaș, la vatră, aprinzând încă o țigară? Cățelușa s-a sculat din ungherul ei și a venit să-și puie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
cârciumarul vin. Au băut oamenii de s-au îmbătat. Râdeau unii de alții. Să n-aud râzând. Să n-aud vorbă. Beai și ridici iar brațele sus. Ieșiți câte unul și duceți-vă. —Bogdaproste, au spus oamenii. —Hăt! cine deschide clonțul moare de pușca asta. Auzit-ați? — Am auzit. —Așa. Acuma, nene Tănase, scoate marfa pe care știu că ai adus-o astăzi. Dă-o soților mei. Pune-mi în palmă și șase mii de lei, ca să nu mă supăr. Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
a murit la 22 decembrie. Ultima oară l-am văzut acolo, la urgență, îmbrăcat în ghips. Surâdea: - Cosule, în republica noastră poetică, vei lucra cu mine la departamentul ideologic. Mandric va lua finanțele... Mai avea câteva clipe până la „Pasărea cu clonț de rubin”. Alb, mai avea puterea să surâdă. Era primul dintre noi care murea. Nu-mi aduc însă deloc aminte cu exactitate când și cum l-am întâlnit pe Labiș pentru prima oară - deși am o foarte bună memorie, deși
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]