119 matches
-
pe post de Papagal!.. Sărăcuțul de el cum îndură atâta frig și rabdă de foame, dar nemilosul ista de mut îl obligă să muncească din noapte în noapte la cartoanele acelea ale norocului, încât și-a tocit până și secera clonțului! Se pare că-i total istovit mititelu. Vezi Dinule, să nu te afișezi prea mult printre cei gură-cască, să nu te ia vreunul în vizor, că rămânem tustrei fără niciun sprijin și fără vreo speranță de supraviețuire dacă ție ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
hotărî, cam pe la începutul așezării peste lume a sfârșitului zilei, să mai încerce o dată deslușirea semanticii obscure a arătărilor. Și se prefăcu dezinteresată atunci când luă contact din nou cu același violoncel care leșina în direct, fără sfârșit, la radio, cu clonții timpului mestecat de pendulă, cu scena acelor personaje cvasinecunoscute, un hibrid între ea și nedeslușirile din interiorul ei, o parțialitate pe care voia să o așeze ca în jocul de puzzle, lângă alte lingușitoare curiozități, descâlcite, descifrate, definitiv așezate în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Nicolici. Cică e meșteră și numai dumneaiei se pricepe ce picături trebuie scurse în ceaiul de crușin, ca să nu ți-l faci cu briceagul harcea-parcea pe gât... Ho diábolos tăcea. Stafidita nu descleșta botul. Genel cârmi și el, pe tăcere, clonțul. Cucoana se juca absentă cu buricele degetelor, prin draperiile de păr, ce semănau cu niște sârme roșii și îi acopereau în întregime sfârcurile urechilor și, cum se tolănise pe canapea, o dată își orientă vârful tălpii piciorului către catarama în
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
înțolindu-se, tuși cu vocea ei de la început, de jazzistă și, regăsindu-și gestul strângerii buzelor, semnală că se străduia, cu disperare, să se reia sub stăpânire. Cu aceeași mână stângă își reconvocă arcanele, aducîndu-le lamă cu lamă, ca un clonț de găină, grăunțele. Răsturnând pe față Roata Norocului, Îndrăgostitul, Carul și Moartea. Dar neizbutind să amăgească pe nimeni că ar mai fi fost cumva, pe deplin, absorbită de tumultul noilor semnificații, ieșită de ordinea proaspăt relevată a vechilor arcane. - Asta
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
anticomuniști, bișnițari, vagabonzi, hoți de buzunare. PÎnă la urmă nu mai rezist și cobor. Ascult povești uluitoare spuse pe tonuri credibile, revoltate, despre cantități impresionante de droguri și prostituția generalizată din corturi. Noroc că ordinea s-a restabilit. Ordinea cu clonț de rubin, cea care aduce liniștea definitivă, fără de care nu putem munci, negîndi etc. Pe Onești staționează trei autobuze, două camioane militare și alte două obișnuite, cu prelată. Înțesate cu polițiști. S-au dat jos numai ofițerii. Trupa se sufocă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
tânăr știe să aleagă bine textele, dar și contextele... (miercuri) În timpul admiterii, când căutam sala pentru proba scrisă la literatură, mă izbesc pe coridor de o puștoaică blondă cu ochi violeți, toată numai cârlionți (cârlionț-cârlionț, vino să te iau În clonț!): „Și tu dai examen?“, „Și“, „Unde?“, „În sala E“, „Cum te cheamă?“, „Mă cheamă Martin“, „Martin și mai cum?“, „Martin și basta“, „Cum te cheamă pe buletin?“, „Ascultă, cârlionțato, eu sunt un personaj literar, nu un ins cu buletin“, „Bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
1956 și neîncheiat încă. Sentimentali ireductibili cum suntem noi românii, vom medita multă vreme la nebănuitele căi ale sorții. Încă înainte de a se stinge fulgerător, ucis de un tramvai numit destin, trecut în neant prin voința malefică a „păsării cu clonț de rubin”, bucovineanul imberb Nicolae Labiș, „buzduganul unei generații”, copilul teribil al poeziei românești intrase în mit. Contribuiseră la impetuoasa lui mitologizare precocitatea unei vocații lirice ieșite din comun, elanul juvenil al adolescentului fără frontiere, fronda ingenuă, puritatea simțirii, inocența
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
sa, a rămas pentru a cutremura. Oriunde și oricând, creatorii care mor afirmă odată mai mult dreptul lor la viață. O asemenea afirmare tragică sunt și ultimele versuri ale lui Nicolae Labiș de o mare încărcătură lirică, metafora „păsării cu clonț de rubin" fiind a nesfârșitului tăvălug al zeului morții: „Pasărea cu clonț de rubin S-a răzbunat, iat-o, s-a răzbunat. Nu mai pot s-o mângâi. M-a strivit Pasărea cu clonț de rubin, Iar mâine Puii păsării
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
afirmă odată mai mult dreptul lor la viață. O asemenea afirmare tragică sunt și ultimele versuri ale lui Nicolae Labiș de o mare încărcătură lirică, metafora „păsării cu clonț de rubin" fiind a nesfârșitului tăvălug al zeului morții: „Pasărea cu clonț de rubin S-a răzbunat, iat-o, s-a răzbunat. Nu mai pot s-o mângâi. M-a strivit Pasărea cu clonț de rubin, Iar mâine Puii păsării cu clonț de rubin, Ciugulind prin țărână, Vor găsi poate Urmele poetului
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
mare încărcătură lirică, metafora „păsării cu clonț de rubin" fiind a nesfârșitului tăvălug al zeului morții: „Pasărea cu clonț de rubin S-a răzbunat, iat-o, s-a răzbunat. Nu mai pot s-o mângâi. M-a strivit Pasărea cu clonț de rubin, Iar mâine Puii păsării cu clonț de rubin, Ciugulind prin țărână, Vor găsi poate Urmele poetului Nicolae Labiș Care va rămâne o amintire frumoasă..." Poetul visează totuși o zi a marii eliberări de moarte, când demonul cumplit al
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
rubin" fiind a nesfârșitului tăvălug al zeului morții: „Pasărea cu clonț de rubin S-a răzbunat, iat-o, s-a răzbunat. Nu mai pot s-o mângâi. M-a strivit Pasărea cu clonț de rubin, Iar mâine Puii păsării cu clonț de rubin, Ciugulind prin țărână, Vor găsi poate Urmele poetului Nicolae Labiș Care va rămâne o amintire frumoasă..." Poetul visează totuși o zi a marii eliberări de moarte, când demonul cumplit al stingerii va fi învins: „Și atunci/ pasărea cu
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
de rubin, Ciugulind prin țărână, Vor găsi poate Urmele poetului Nicolae Labiș Care va rămâne o amintire frumoasă..." Poetul visează totuși o zi a marii eliberări de moarte, când demonul cumplit al stingerii va fi învins: „Și atunci/ pasărea cu clonț de rubin/ ne va privi clămpănind furioasă,/ ghearele ei se vor crispa pe o cracă roșie,/ aripile ei se vor chirci/ va fi apucată de convulsii/ și noi o vom privi zvârcolindu-se,/ și vom râde de ea,/ și vom
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
motiv de recapitulări ale semnelor care fac din ea un destin. Apare motivul trecutului care începe să crească și care devine apăsător, amintind prezentul. Vitalitatea inițială purta în sine germenul morții și răzbunarea n-a întârziat să apară: „Pasărea cu clonț de rubin S-a răzbunat, iat-o, s-a răzbunat Nu mai pot s-o mângâi M-a strivit Pasărea cu clonț de rubin.” Oboseala devine izolatoare, un spațiu de protecție. Propozițiile încep să se articuleze greu, energia primelor versuri
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
amintind prezentul. Vitalitatea inițială purta în sine germenul morții și răzbunarea n-a întârziat să apară: „Pasărea cu clonț de rubin S-a răzbunat, iat-o, s-a răzbunat Nu mai pot s-o mângâi M-a strivit Pasărea cu clonț de rubin.” Oboseala devine izolatoare, un spațiu de protecție. Propozițiile încep să se articuleze greu, energia primelor versuri nu mai există: „Și uită-te, -i rece dar trece Fiorul fierbinte de care ni-i frică.” (Uită-te) Omul comun în
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
Rădulescu, ș.a. Accidentul a fost extem de grav, de nerecuperat, terminat cu decesul pacientului. Se pare că aici, în condițiile grele ale suferinței și imobilizării, Nicolae Labiș, a dictat celor care îi erau aproape și îl îngrijiau, poezia „Pasărea cu clonț de rubin”. Tragicul eveniment a fost comentat și de profesorul Firică cu ocazia unui dialog cu reporterul Dan Alexandru Ștefănescu (Viața studențească, nr. 10, 11.III.1970). Reporter: Cu ani în urmă, un tragic accident de tramvai punea capăt vieții
Asistența urgențelor chirurgcale din București by Mircea Beuran () [Corola-publishinghouse/Science/91916_a_92411]
-
talent al poeziei românești, care a fost Nicolae Labiș. Din câte îmi amintesc, în puținele zile pe care le-a mai trăit Labiș s-a aflat la Spitalul de Urgență, pe care îl conduceați în aceea perioadă. Dar „pasărea cu clonț de rubin, s-a răzbunat tată, s-a răzbunat”, spunea poetul pe patul de suferință. Vă rog să ne împărtășiți câteva din amintirile dumneavoastră, despre Nicolae Labiș.... Prof. Th. Firică: O fac cu multă tristețe, păstrată și acum la mult
Asistența urgențelor chirurgcale din București by Mircea Beuran () [Corola-publishinghouse/Science/91916_a_92411]
-
Și din cap i-apucă: / Soare sec cu arbalț, / Soare sec cu bubă-n cap..."314 Supus antagonismului ontologic bine / rău, omul este reclădit din fier, din perspectiva robusteții, a inflexibilității în fața maleficiilor, dar și a protecției sacre: "Pasăre cu clonț de hier, / ce plângi, ce te prăpădești, / ce te tot rostogolești? N-ai cu ce să te hrănești? / Du-te-n sat, / treci în hat, / oprește-te, nu zbura / și prinde a întreba / din femeie în femeie / orbalțul să nu
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
parcă era un făcut. Nu-l nimerea deloc. Azvârlea cu pietre. Zadarnic. Doar una, în cădere, fărâmase pipa piticului. Și asta îl întărâta și mai mult pe băiat." (Mircea Sântimbreanu, Mărul) (e) "Jupânul corb, pe-o creangă cocoțat, / ținea în clonț un boț de caș furat. / Ademenită-ndată de miros, / cumătra-i spuse pe un ton mieros: Să ne trăiți multi ani, Măria Voastră, / că sunteți, zău, ca din cutie scos! / Iar de-ați avea și glasul mlădios / pe cât v-arată
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
ca jertfă adusă zeului Moloh 2. simbol profetic al judecății; mai tîrziu, loc al pedepsei finale pentru păcătoși. Aș! Nu mai pot ei de enciclopedie! 10 ianuarie Rîsul histrionului de geniu. În amfiteatrul neîncăpător, studenții îi stau sub nas, nasul clonț cărnos, plecat, roman, din linia frunții; nu lată, placidă, ci atît cît să-i îngăduie părului să țîșnească în țepi de arici: George Călinescu. Fotografia e una deja celebră. Într-o mînă, bruionul prins nervos, cealaltă prelungind volutele ascendente ale
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]