1,966 matches
-
După ce a făcut o mică Greață, s-a pierdut pe Drumurile libertății, s-a învârtit în cerc cu eroii săi, și l-a abandonat în nori pe eroul principal, Mathieu, profesorul de filosofie, când, acesta, asaltat de nemți într-o clopotniță dintr-un sat în 1940, trimitea câteva gloanțe spre cer unde dădeau târcoale avioanele germane. Acest sfârșit lamentabil este ultima manifestare a libertății sartriene, și înțelegem cu ușurință că Jean-Paul Sartre și-a abandonat definitiv ciclul romanesc cu acest ratat
Cum a asasinat Sartre romanul francez by Sonia Cuciureanu () [Corola-journal/Journalistic/14183_a_15508]
-
o înclinare puternică deasupra bordului. Valurile scăldau puntea. Hai! Pe măsură ce urcam și zorii se apropiau, Parisul se desfășura dedesubtul nostru, val după val, până la orizont. Tălăzuire abruptă de zinc pe care scânteiau câteva statui de aur, dom, geniu, cai înaripați. Clopotnițe, Saint-Germain foarte aproape, lângă care le-am tras o mamă de bătaie fasciștilor occidentali, în ’68, când li s-a năzărit să facă o manifestație de susținere a fantoșelor din Vietnamul de Sud. Din pretinsul Vietnam de Sud, rânjește Treize
Tigru de hârtie(fragment de roman) by Elena-Brândușa Steiciuc () [Corola-journal/Journalistic/14181_a_15506]
-
A început să spună că odată, pe când era copilă, îi venise rândul să meargă cu vacile la păscut și s-a dus la pășunea de lângă lac, aproape de peșteră. Acolo a dat peste un ou uriaș. Era înalt ca turnul de clopotniță și alb ca zăpada. Parcă de când lumea se afla acolo, la intrarea în peșteră. Din el se desprindea ceva ca un fum întunecos. - Ți se făcea frică, ne asigura tușa Paula. Era negreșit lucrarea celui viclean. Cine știe cât cântărea? Nici douăzeci
José María Merino (Spania): Căutătorul de minuni by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/14985_a_16310]
-
revine la polul opus, și nu e de mirare pentru labilitatea opiniilor sale, zicând acum că el e constructor. Numai din cauze istorice a devenit prudent: "construiește minuscul, solid și pitit în munte". "Îi e frică să atragă atenția aruncând clopotnița spre cer." Să repetăm, criticul nu e un doctrinar, așterne de obicei pe hârtie simple impresii și nu totdeauna în modul cel mai consecvent. Cu foarte puține excepții, articolele ( nu prelegerile și cursurile universitare) lui G. Călinescu de după 23 aug.
G. Călinescu despre cultură și națiune by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13662_a_14987]
-
două maluri, ticsite de magazii, de clădiri cu schele și uzine, alunecară înapoi că două panglici lațe desfășurate pe îndelete. Lîngă cîrma stă nemișcat un tînăr pletos, ca de optsprezece ani, ținînd sub braț un album. Privea stăruitor, prin ceață, clopotnițele, marile clădiri ale căror nume nu le cunoștea; apoi, cu o ultimă privire, cuprinse insula Saint-Louis, La Cité, Notre-Dame; și curînd, Parisul stergindu-se din zare, tînărul suspina adînc. Domnul Frederic Moreau, proaspăt bacalaureat, se înapoiă la Nogent-sur-Seine ( ...) 3 Dorința lui
Sara Danius - Romanul realist si nasterea imagisticii by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13753_a_15078]
-
un jidan trențuros, care tot moare și învie și iar moare, de nu mai știe nimeni de numele lui. Acesta-i hram?... Și după ce ne-ați calicit, luându-ne moșia și închizându-ne biserica cu un zid... ba până și clopotnițele... tot din pricina voastră de ni s-au împrăștiat poporenii; nici chioară de babă nu mai dă pe la biserică Și încă una: de șaizeci de ani de când slujesc preuția, voi aveți să mă învățați tipicul, pui de năpârcă ce sunteți Ia
Verva la Creangă... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13818_a_15143]
-
II, unde desfășurarea armonioasă a frazelor pare a îmblânzi dezolarea: "Când îți privești sau îți asculți viața trecută, îți pare că vezi pe o mare pustie urma navei care a dispărut; crezi că auzi dangătele unui clopot a cărei bătrână clopotniță nu se mai zărește deloc." Între reperele importante ale trecutului revizitat se numără expediția militară franceză în Spania, din 1823. Chateaubriand era ministru de externe, și poate afirma liniștit că în acest moment el a atins cel mai înalt punct
Între două țărmuri by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13940_a_15265]
-
portocalelor scumpe, îndată după al Doilea Război, și care totuși, la 10 septembrie 1939, cînd secolul XX începea să-și arate cele mai sumbre din utopii, scria așa: Ah, întunecat ev-mediu, plin de mărețe catedrale, de superbe mînăstiri, de sublime clopotnițe, de impunătoare ceremonii, de aurite manuscrise, de gălăgioase universități, de blînde depravări goliardice, de mari liniști cetățenești, cît regret că nu m-am născut în bezna ta!" O reabilitare romantică. La fel, desprinsă de conținuturile urîte ale unei istorii care
De citit la cald by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10389_a_11714]
-
de spaimă cu bărbia rezemată pe genunchi. își amintește doar cum coboară scara șubredă încă purtând în tot corpul vaietul de clopot pe care numai ea îl poate auzi. înainte să ajungă în casă își spune în gând „sunt o clopotniță fără cap - sunt o clopotniță fără cap”. apoi se furișează în camera ei se întinde pe pat strânge în juru-i cearceaful alb până când tavanul coboară încet și pereții se pliază într-o cutie în care trupul răsturnat pe spate i
sisi la zander by Cornelia Maria Savu () [Corola-journal/Imaginative/5573_a_6898]
-
pe genunchi. își amintește doar cum coboară scara șubredă încă purtând în tot corpul vaietul de clopot pe care numai ea îl poate auzi. înainte să ajungă în casă își spune în gând „sunt o clopotniță fără cap - sunt o clopotniță fără cap”. apoi se furișează în camera ei se întinde pe pat strânge în juru-i cearceaful alb până când tavanul coboară încet și pereții se pliază într-o cutie în care trupul răsturnat pe spate i se destinde pentru ultima oară
sisi la zander by Cornelia Maria Savu () [Corola-journal/Imaginative/5573_a_6898]
-
Aurel Rău Semn Năimit, pe pante, un de-azururi azi, Nu-n stat de-o parte, un de-a pururi ieri. Dând veste-un vânt, silabisiri prin brazi, Ori prin clopotnițe-n vegheri, din Peri. Să spui, un semn. Ce totu-nseamnă, speri. Născut, făcut? Și printr-un turn nu cazi; Vlad Țepeș cum, în cost la Huniazi. Ferestre: ierni, veri, toamne, primăveri. În cerc, spre-o Mânăstirea-de-Tămâie Nu-i drum
Poezii by Aurel Rău () [Corola-journal/Imaginative/6711_a_8036]
-
bășica de sticlă boltiri și muguri, alunecări de odăjdii peste tămâie, de la copilul ce culege din iarba arsă de brumă cea din urmă căzută gutuie. Poem cu melci Mișca fără zgomot buzele lui rugându-se pentru iertarea noastră fierbinte, afară clopotnița cu turle rusești pare un pelerinaj de melci spre morminte. Căscioarele vinete-argintii, pe spinare de melci clădesc o campanilă puțin mai înaltă decât mulțimea smerită, turlele peste clopote dese de bronz adăpostesc Învierea din piatra rostogolită. Mișca fără zgomot buzele
Poezie by Doina Uricariu () [Corola-journal/Imaginative/7802_a_9127]
-
pe Lunetta. Nicăieri nu se zărea Ursula, de parcă o înghițise pământul, doar magicienii se retrăgeau unul după altul, fără să lase în urma lor vreun cuvânt despre următoarea etapă a operațiunii. Trezit din năuceală, Albin Negrescu hotărî să urce în prima clopotniță. Trase de frânghia celui mai mare clopot, și sunetele acestuia le acoperiră pe ale patrupedelor, ieșite la păscut. Primi răspunsuri din celelalte turnuri: sunau toate a înmormântare. Generalul de evenimente nu se mai temea de ele. Oricum trebuia să vină
Condamnări by Marius Tupan () [Corola-journal/Imaginative/7893_a_9218]
-
s-a stins... Margarete surorile soarelui, Macii sfetnici îmbujorați, Câte înmiresmate covoare De pomișor și de mușețel Le-am văzut acum iarăși îmbietoare, Iar drumeagul din sat De mii de ori străbătut Părea pentru prima oară atins. Cât de semeață clopotnița Sfântului Iannis! Cât de înduioșătoare icoana Fecioarei Cât de straniu răsună-n biserică Psalmii, ecou mirosind A tămâie și faguri de miere. Prima moarte în casă Chipul ei palid Cât de greu mirosul coroanelor Câtă groază din pânza cea neagră
Vassilis Vitsaxis și echilibrul lumilor poeziei by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/13176_a_14501]
-
tablou este noapte, se văd lumânările, o mulțime de mici aureole galbene, chiar dacă lumina vine din altă parte. Te întrebi de unde, nu este lună, cerul este întunecat. Se vede totuși biserica pe marginea drumului, un gard și în fundal o clopotniță pe jumătate pierdută în penumbră. E momentul dezghețulului. Cerul întunecat se oglindește în bălțile de noroi din drum. Zăpada e cenușie și totuși luminoasă. La stânga, în fața bisericii, colibe. Este un peisaj de țară, un sătuc fix cât să acopere o
Recviem pentru un cui (Editura Curtea veche) – de Olga Lossky by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/12194_a_13519]
-
lui Ion Druță, cu o foarte bogată activitate de prozator, pe lângă nuvele, narațiuni autobiografice și piese de teatru distingându-se romanele: Frunze de dor (1955), Povara bunătății noastre (1961-1967, apărut în 1991 și la București în colecția "Biblioteca pentru toți"), Clopotnița (1972, apărut în 1988 și la București), Biserica Albă (1975, de asemenea editat la București). Dacă pactul său ciudat cu Moscova nu l-ar fi compromis, am fi putut spune că Ion Druță a dobândit pentru Basarabia rolul de scriitor
Ieșirea în larg a romanului basarabean (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12353_a_13678]
-
cocoșul roșu, Aureliu Busuioc e neorealist și ușor melodramatic în Singur în fața dragostei, Serafim Saka e socializant și psihologizant în Linia de plutire, Vladimir Beșleagă e analitic și panoramic în Zbor frânt, Ion Druță e simbolic și patetic național în Clopotnița, iar Emilian Galaicu-Păun e experimentalist și postmodern în Gesturi. Există o suficientă diferențiere între stiluri, teme, tonalități și construcții narative. Puterea de absorbție a realului e simțitor mai mare decât capacitatea de fabulație și speculație epică. Dezvoltările imaginarului și îndrăznelile
Ieșirea în larg a romanului basarabean (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12353_a_13678]
-
mare interes în tăietura lor insolită, totdeauna miezos și fermecător în limbajul d-sale extrem de personalizat. Cu atît mai convingător cu cît refuză emfaza, redundanțele, egotismele sforăitoare: "Cu toții ne dăm seama că lumea și împrejurimile ei le contemplăm de pe înălțimea clopotniței din satul ori cartierul natal, ceea ce nu ne împiedică să fantasmăm, fie și numai uneori, în ceasuri de blegeală și cu luciditatea coborîndu-ne vertiginos către zero, că a noastră îi cea mai falnică și cea mai aproape de Dumnezeu. De broasca
"Ospețe pentru dzicãturi" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12906_a_14231]
-
doua zi părăsește Veneția, fără să fi vrut sa vada măcar pe cântatul În poezie Sân Marco. Nici Florența lui Dante și Michelangelo după cum ne asigură, de data aceasta, George Călinescu „cu palatele sale de piatră grea și cu verzuia clopotnița a lui Giotto, nu pare să-l fi atras mai de aproape”. * Mult mai târziu la câteva decenii după coborârea să În veșnicie trecerea lui Eminescu prin Italia Înseamnă popasuri adânci, statornice, ale poeziei sale, tălmăcita În limba noastră sora
Eminescu și Leopardi, mucenici ai neamului lor. In: Editura Destine Literare by Ioan Barbu () [Corola-journal/Journalistic/75_a_298]
-
o paralelă Între Învierea Domnului și cea a neamului românesc cel obidit : "E sărbătoare pe câmpie/ Și-n suflete e sărbătoare/ Învie firele de iarbă sub ploaia razelor de soare./ Sunt Paștile cele frumoase și-n fire zvonul lor străbate/ Clopotnița-și Îndoaie trudnic Încheieturile uscate ... Voi toți ce suferiți și plângeți sub larga-ntindere albastră/ Veniți, veniți căci va să vie curând Împărăția voastră ... Voi, cei ce fruntea de sudoare, cu genele de lacrimi ude,/ Eu cerului vă strig durerea
Învierea Domnului în poezia românească clasică. In: Editura Destine Literare by Cezar Vasiliu () [Corola-journal/Science/76_a_341]
-
de așteptare a răspunsului.) Vă rog, spuneți-mi la ce etaj stă doamna măsa... Că vreau s-o bag în măsa pentru cum l-a crescut. Comana - Note pe genunchi - Satul urcă încet muchea dealului, din mlaca Sarului până-n crucea clopotniței, printre buchetele uriașe ale vișinilor și cireșilor înfloriți și, printre pâlpâirile luminii pe acoperișurile pitite. Povârnișuri molcome și cascade de flori galbene, păpădii - "Pășunea mea tu să fii, cu păpădii..." - Bună-dimineața, spun vesele glasurile copiilor în drum spre școala greoaie
Două proze by G. Pienescu () [Corola-journal/Imaginative/12337_a_13662]
-
verginul sân al lunii sângerând la asfințit. Cenușăreasa literelor jos e buha adjectivul/ tras cuțit ne taie văzul � fluierul de os staminele/ timpan diftongul nalt. Vocala tună fuglerul arând consoana peste malul celălalt și punct hotar la capătul de rând clopotnița bisericii din sat închide pur exodul morților iar el coboară dealul în folclor mormântul căutându-l. Apostat m-atârn de umbra lui c-un cimitir al morții epicentru să măsor încăpător mormânt de zburător tăria-ngândurată în ofir. Din neputință
Poezie by Horia Zilieru () [Corola-journal/Imaginative/12466_a_13791]
-
lanț cetatea Cisnădioarei arde-n soare ca o vrăjitoare pe rug - pe cărarea șerpuind în sus i-adulmec secularul abandon în oasele de piatră și-un murmur lung de rugăciune se strecoară prin flori de măceș precum albinele roind în clopotnița neagră a bisericii țintind în călcîiele norilor - din vale urcă praful și claxoanele mașinilor odată cu turiștii veniți să filmeze veșnicia despuiată pe vîrful unui munte amurgul întețește încă o dată rugul și-n zgomot de sticle sparte de cruci și țigări
Poezie by Dumitru Chioaru () [Corola-journal/Imaginative/12927_a_14252]
-
de turme mut e gândul de iubire - învelit în cețuri stinși sunt Soarele și Luna - zeii dorm în jețuri stele nu-s să toarcă soarta - spânzuratu-s-au de grinzi nici măcar pe Răstignitul - nu-L mai ai - Iudă - să-L vinzi... din clopotniță cocorii cad greoi la mine-n brazdă pe moșie năpădit-au viermii beznelor de caznă Cățelul Pământului și cu Inorogul se-mpăcară-n noapte șui - ca surdul cu orbul regi și neamuri au apus - îngropate-n sorburi mlaștina-a-asmuțit în munți
SCHIŢE DIN MUNŢII BUCOVINEI (VERSURI) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2073 din 03 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380570_a_381899]
-
lumii mele, bătrân, aplecat spre răsărit, devastat din când în când de copiii vecinului de Răi, mângâiat în toamnele târzii de lumină felinarului de pe digul din coasta inimii. Cu frunzele încă ruginii, atârnând între diminețile ochilor, isi zornăie tăcerea în clopotnița buzelor aruncate-n suspin de fiecare pântec însămânțat pe muchia de lut a rădăcinii. Ea era părul de lângă fereastră lumii mele, bătrân, aplecat spre răsărit, ca o cruce strivita de lehuzia Mariei, înainte de facere. DE DIN TINE De din tine
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]