18 matches
-
Hasek. Dupa cum se știe, acesta din urmă a fost părintele bravului soldat Svejk. Se vorbește în carte și despre lucruri amare: psihiatrie, Securitate... În cele din urmă, rețeta lui Cornelius împotriva fundăturilor și a dictatorilor este călăritul fără cal. Clovnescul. Asta ajută, atât în Est, cât și în Vest”, scrie Berliner Zeitung. Jan Cornelius, scriitor de limba germană originar din România, traducător și publicist, s-a născut în 1950 la Reșița. A studiat franceza și engleza la universitățile din Timișoara
Apariții editoriale care vă vor captiva by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105772_a_107064]
-
publică, în fața „revoluției” Învierii, eșuează ridicol. Arestați sunt, pentru „port de nume ilicit”, Kogălniceanu, Tudor Vladimirescu, Eminescu. Grotescul, comicul oribil, cu excrescențe fantastice, sub semnul căruia stă romanul, are o motivație metafizică: arată vremuri de-a-ndoaselea, fără credință, agonice. Alianța dintre clovnesc și sacru, amestecul viață-moarte fac din Cimitirul Buna-Vestire o scriere provocatoare, în care insolitul dă o deschidere vizionară pamfletului. Pamfletul, gen mușcător, „iute și viu”, izvorât din viața anarhică și brutală, se potrivea perfect energetismului și nonconformismului lui A., cât
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
în cursul liric. Iar obiceiul de a întrerupe procesul firesc al simțirii cu observări umoristice sau numai prozaice impune versului cotituri neșteptate, un anumit fel de a se răsuci pe călcâie și a da cu tifla cititorilor păcăliți; e ceva clovnesc în ținuta acestei poezii care nu râde numai de cititori ci și de sine; adevărată arlechinadă pe care Maniu o reușea 1 Pagini de critică literară , vol. I, p. 78-98 2 idem, p. 81 3 ibidem, p. 82 52 mai
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
pare rău.” Poetul este un ghiduș sarcastic, un ludic agitat și hipersensibil. Neliniștea subiacentă o deghizează în posturi zgomotos-candide, poetul se simte permanent sub reflectoarele aprinse, orice revelație, orice senzație se cere comunicată cu sagacitate celorlalți. Acest vacarm grațios și clovnesc ocupă locul temei singurătății și disconfortului existențial, ce caracterizează versul altor optzeciști. Atitudinea cea mai frecventă este fuga spre intrarea în rol, spre travesti, spre arlechinada provocatoare și exasperată de real. Un personaj feminin deranjează cu „chițăitul ei fezandat”, altuia
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287489_a_288818]
-
în cursul liric. Iar obiceiul de a întrerupe procesul firesc al simțirii cu observări umoristice sau numai prozaice impune versului cotituri neșteptate, un anumit fel de a se răsuci pe călcâie și a da cu tifla cititorilor păcăliți; e ceva clovnesc în ținuta acestei poezii care nu râde numai de cititori ci și de sine; adevărată arlechinadă pe care Maniu o reușea mai ales când, simțind că se sentimentalizează, ca mijloc de trezire, se ciupea singur." La Ion Pillat (Caietul verde
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
iasă. În acest sens, tema romanului este destinul. Destinul asumat pe un fundal religios vechi-testamentar, cu reflexe cabalistice. Frapante sunt cele două personaje ale "ajutoarelor servitori", care îl însoțesc pe K. și în Castelul, și în America. Sunt personaje caraghioase, clovnești, cu mișcări dezordonate, cu gesturi neașteptate descrise subliniat. Ele amintesc de prezența clownului în arta epocii, la mai toți marii pictori. La Kafka, substanța simbolică este și mai puternică, atingând intensități dramatice, paradoxal, tocmai prin ironizarea situațiilor. Un spațiu scenografic
Vocația scenografică by Amelia Pavel () [Corola-journal/Journalistic/14021_a_15346]
-
în poem".Ori simulează o insciență a scriiturii practicate: "Du-mă și leagă-mă, / soarele meu mort, nu mai pot, Iisuse Christoase, / nu știu ce scriu, nu mai știu ce scriu". La modul parodic, nu ezită a se prezenta într-o secvență clovnescă: "Și timpul nu va mai dura, și se va despărți / de sine, și va rămîne sinele său, și acolo se va urla / într-o imagine mare, // acum, el stă cu sinele său, ca o femeie care, în cele din urmă
O acuitate dureroasă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8553_a_9878]
-
capăt. A ceea ce poate sau nu să ne lege unul de celălalt cu mii de fire. În viață și dincolo de ea. Cu fracuri și meloane, Mihaela Teleoacă și Dragoș Hulubă mi se pare că cercetează nu doar conștientul și subconștientul clovnesc al actorului, al femininului și masculinului, ci și propriile disponibilități, provocîndu-se să se descopere și altfel, să-și depășească inerții, șabloane, frici. Fiecare și împreună. Este, în același timp, un joc pe cont propriu și împreună cu celălalt, un joc sec
Dincolo de podețe by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8734_a_10059]
-
noi sîntem dreptmergătorii/ erzațul tenebrelor, a Babilonului drojdie" (ibidem). Să fie oare o asemenea nepotolita sete de maculare, de delabrare, de anihilare, un antidot, totuși, al spaimei? Desigur, autoarea se neagă inclusiv sub aspectul seriozității posturii lirice, prin poze riscant clovnești (Satire și calomnii), insistînd pe ideea de veselie, de comicărie a întreprinderii d-sale: "veselia e neagră că vărsatul de vînt/ veselie cu bombardoane, cu tiribombe, cu plesnitori" (Lupta cu îngerul). Sau: "să joci în comedie cu poale suflecate/ crăpînd
Hiperbolă si litotă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18022_a_19347]
-
cineva, cîndva, dacă vrea, le poate observa. În secțiune, fragmentar, depinde de interes, de abilitate. Winnie se scufundă tot mai mult. În partea a doua, doar capul rămîne să spună povestea. Pămîntul o trage, o aspiră. Trecut-prezent, prezent-trecut. O atitudine clovnească asupra propriei confesiuni. Nimic patetic, nimic melodramatic. O adevărată performanță, de la idee, la jocul Magdei Stief. O mască. Cîntă, rîde, se rujează, vorbește, vorbește. O Winnie care își asumă tot ce se vede și tot ce nu se vede. Tot
Șoaptele măștilor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10023_a_11348]
-
cu o plecăciune, copleșindu-mă, apoi, În stilul său inimitabil, cu tot soiul de șolticării și drăgălășenii. Pentru cei prezenți În Încăpere nu era greu de făcut legătura Între oprobriul public care mă copleșise În acele zile și amorosul omagiu clovnesc care mi se oferea. Nu eram prea confortabil cu spectacolul acestei flaterii. Poetul se afla de la o vreme În cu totul alt colț al fundăturii noastre culturale decât ar fi fost firesc, adulat și manipulat chiar de către grupul frustraților coalizați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
putea-o numi totuși „imposibilitatea melcului”: imposibilitatea de a continua scrisul În exil, chiar când scriitorul Își ia cu el limba, precum melcul Își ia cu sine casa. Asemenea situație extremă pare decupată din chiar premisa kafkiană și premergătorul nostru clovnesc K. nu ar fi putut decât să fie atras de o astfel de ipoteză a autodistrugerii. Exilat Într-un trup de gândac, dar condamnat să-și păstreze sufletul și mintea de om, devenite, parcă, Încă mai umane, Gregor Samsa redevine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
În pompieri, cu jachete de mușama și cu glugile grijuliu trase, coborând pe vaporașul care ne ducea să vedem ceea ce Oscar Wilde numise a doua deziluzie a voiajului de nuntă”. Râdeam, Își amintea Claudio, „gândindu-ne la câte alte veșminte clovnești Îmbrăcăm În cele mai variate ocazii din viață”. De la acea primă Întâlnire, „chiar dacă nu au lipsit, pentru nici unul, și momentele triste, am râs de mai multe ori Împreună”. Așa, „puțin În glumă, puțin ca să nu murim”, adaugă Claudio, căruia Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
mijlocul de a aduce pe platoul de joc al teatrului o „muncă dintre cele mai «de jos»”, asociată, în plan simbolic, cu „materia în descompunere” și, în al doilea rând, adaugă Kantor, mijlocul de a arăta „într-o manieră aproape clovnescă declinul și pieirea oricărui lucru”. Dar îndeletnicirile Măturătoarei îi privesc și pe oameni: ea este cea care se ocupă de spălarea cadavrelor, căci îndeplinește și funcțiile Morții, astfel încât „transformarea sa finală într-o hidoasă patroană de bordel”, comentează regizorul, „pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
provoace si pe mine la confesiuni. Urme, traiectorii, contradicții... traseele confuze ale mascaradei. Un înlocuitor? Reperul unui loc, emblema anapoda, când adevărul și trucajul se înlocuiesc și se ajută, cap și pajură, chipurile de eroi și icoane și reversul lor clovnesc, rana care râde. Așa apare, la un pas, fantoma flușturaticului, întors, după mulți ani, în orășelul adolescenței. Trenul avusese întârziere, vechea gară de graniță se contura, greoaie, roșiatică, în oboseala amurgului. Se însera repede, ca și altădată, peste dealurile tăcute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
care e desenat un semn ciudat ca o zvastică și ținea în mână un fel de baston milițienesc. Îmi cere să-i desenez, arătând către nisipul proaspăt afânat și neînceput. Omul cu banderolă și baston milițienesc are o alură oarecum clovnească. Se mișcă alert, ușor crăcănat, ca un kabuki fighter, dar în același timp poticnit și instabil. Burta îi atârna în afară dezgolită de maieul neîncăpător, cu care l-a înzestrat paza plajei. Avea nasul mare și roșu de bețiv sovietic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
și gratuită. Așa cum Mihai Ursachi poate părea "un poet deopotrivă frivol și extatic, galant și buf, cu accese simultane de patetism și histrionism, trăind parodia cu fast și gravitatea cu nonșalanță", la "intersecția gratuității cu efuziunea metafizică și a gestului clovnesc cu cel hieratic, în registre ce nu se sabotează reciproc" (Al. Cistelecan). Bine cunoscutul, des comentatul Post scriptum. Transversaliile mari sau cele patru estetici. Poezie pe care a scris-o magistrul Ursachi pe când se credea pelican este cea mai bună
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
stricte și precise. Mai exact, Caragiale a creat nu doar tipuri sociale surprinse în manieră realistă (gazetarul, politicianul burghez, pedagogul), ci și caractere (demagogul, stupidul, moftangiul), n-a preluat mecanic vechi tipuri și măști comice (senex, Miles Gloriosus, bufonul, cuplul clovnesc etc.), ci le-a particularizat fără să le estompeze valoarea axial-universală, convertindu-le, în același timp, în simboluri ale existenței automate și alienate. Numeroase personaje din teatrul și din proza caragialiană ilustrează acest summum ipostazial al obiectivărilor literare în diacronie
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]