KorAP: Find »[drukola/base=clucereasă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 2 3 >

74 matches

Corola-journal/Journalistic/8817_a_10142

spune că "profețiile politice" ale lui Oscar Steinhardt nu s-au împlinit. Existența sa și a familiei sale avea să ia o întorsătură dramatică. El însuși își va pierde proprietățile succesiv (din Pantelimon, din Calea Moșilor, din Strada Armenească, de la Clucereasa, lângă Câmpulung, unde tot în interbelic fusese inginer 10 etc.), ajungând, după 1958, să locuiască împreună cu fiul lui într-o mică garsonieră din strada Ion Ghica, nr. 3. Avea să muncească până la vârsta de 79 de ani (în 1952 îl

Acasă la Sigmund Freud by George Ar (2008) [Corola-journal/Journalistic/8817_a_10142]
Corola-blog/BlogPost/363891_a_365220

această această regiune ( Argeș) deosebim două grupe principale de centre: a.cele din nord -vestul regiunii 6 (care azi sunt abordate în cadrul zonei etnografice Vâlcea) și b. cele din nord estul regiunii 7 între care autorii menționează : Curtea de Argeș, Leicești, Vâlsănești, Clucereasa, Petrești, Poenița. Reevaluând mai recent această împărțire a centrelor ceramice,(în 1997), Paul Petrescu, schițează o altă imagine a olăritul argeșan , având în vedere în principal producția centrului istoric de olărie, Curtea de Argeș 8 . Întorcându-ne în timp, la cercetările întreprinse

ASPECTE ISTORICO-ETNOGRAFICE PRIVIND OLARITUL ÎN ARGEŞ. CERAMICA PICTORULUI ION MARINESCU-VALSAN, ÎN COLECŢIILE MUZEULUI REGIUNII PORTILOR DE FIER de VARVARA MAGDALENA MĂNEANU în ediţia nr. 914 din 02 [Corola-blog/BlogPost/363891_a_365220]
27 de olari și cuptoarele lor la Curtea de Argeș 10 iar centrul, Câmpulung( Muscel ), ca stins.11 De asemenea, pe harta 1 Centrele de Olărie din România, din aceeași lucrare,măi indică o serie de centre mici pe valea Argeșului (Cosești, Clucereasa, Piscani, Drăgoești). Documentele relevă că în 1906 mai funcționa pe langă centrul de olărie Curtea de Argeș, si o Școală inferioară de meserii secția ceramică, împletituri, tâmplărie. Această a fost reprezentată cu produse realizate de elevi la Expoziția Generală Română, București, 1906

ASPECTE ISTORICO-ETNOGRAFICE PRIVIND OLARITUL ÎN ARGEŞ. CERAMICA PICTORULUI ION MARINESCU-VALSAN, ÎN COLECŢIILE MUZEULUI REGIUNII PORTILOR DE FIER de VARVARA MAGDALENA MĂNEANU în ediţia nr. 914 din 02 [Corola-blog/BlogPost/363891_a_365220]
Vlădești, Buda 7. Idem, p. 163, Nord vestul regiunii cuprinde satele de olari situate în zonele Argeș și Muscel. Cel mai important centru este cel de la Curtea de Argeș(... ) În afară de acest centru olăria se mai prectică și în alte sate Leicești, Vălsănești, Clucereasa, Petrești, Poenița 8. Georgeta Stoica, Paul Petrescu, Dicționar de artă populară , Editura Enciclopedica, București, 1997, p.21: Olăria este dezvoltată de multă vreme în zona Argeș, cea de la Curtea de Argeș fiind de tradiție medievală. În acest centru se lucrau în trecut

ASPECTE ISTORICO-ETNOGRAFICE PRIVIND OLARITUL ÎN ARGEŞ. CERAMICA PICTORULUI ION MARINESCU-VALSAN, ÎN COLECŢIILE MUZEULUI REGIUNII PORTILOR DE FIER de VARVARA MAGDALENA MĂNEANU în ediţia nr. 914 din 02 [Corola-blog/BlogPost/363891_a_365220]
Corola-website/Law/106118_a_107447

apartamente, București, calea Griviței 182. 1022. Burlea I. Aurelia, 4 apartamente, București, calea Griviței 356. 1023. Brezoi Ghedeon, 5 apartamente, București, str. Brezoianu 17-19. 1024. Blumen Marcu, 6 apartamente, București, calea Griviței 35. 1025. Beneche Ludovic, 6 apartamente, București, str. Clucereasa Elenă 20. 1026. Bereca M. Ioana, 2 apartamente, București, str. Munții Tatra 12. 1027. Batzaria Niculae, 5 apartamente, București, str. Dr. Radovici 10. 1028. Badea Ion, 7 apartamente, București, calea Dorobanți 73. 1029. Beghiu Niculae, 6 apartamente, București, str. Dogari

DECRET nr. 92 din 19 aprilie 1950 (*actualizat*) pentru naţionalizarea unor imobile. In: EUR-Lex (1950) [Corola-website/Law/106118_a_107447]
64. 3848. Ionescu Radu, 8 apartamente, București, Bulev. Gh. Coșbuc 16. 3849. Iancu Igor Elisabeta, 3 apartamente, București, str. A. Mureșanu 23 A. 3850. Ionescu Vișan, 14 apartamente, București, str. Ilie Pintilie 13. 3851. Iticsohn Hâim, 6 apartamente, București, str. Clucereasa Maria 6. 3852. Ionescu Alexandru, 10 apartamente, București, Cal. Rahovei 129; str. Traian 122. 3853. Ionescu Răducanu, 10 apartamente, București, str. Alex. Odobescu 5; str. Delea Nouă 9. 3854. Ionescu Hagi, 9 apartamente, București, str. Artei 7. 3855. Iancovici Iancu

DECRET nr. 92 din 19 aprilie 1950 (*actualizat*) pentru naţionalizarea unor imobile. In: EUR-Lex (1950) [Corola-website/Law/106118_a_107447]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665

interiorul cortului, făcându-l să semene cu un pavilion de vară. Pe mese cu ștergare scrobite fuseseră așezate mai multe samovare și tăvi cu pahare prinse în filigrane de argint. Acolo, sub cort, domnița Ecaterina, văduva Luminăției Sale, Poetul, și clucereasa Elenca, nora sa, dimpreună cu fiii lor, Nicolae și Iancu, își primeau invitații. Doi flăcăi zdraveni și chipeși îi săltau din sănii și-i purtau de subsuori până la podium, ca să nu li se strice imineii croiți din marochin sau brodați

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
aflat, dar și noi am avut în familie o Comnenă. Mătușa Luminăției Sale, tatăl meu, se numea Venețiana Comnena. De la ea a învățat el limba italiană. Se opri, însă, țintuit de privirile arse de îngrijorare ale mamei și cumnatei sale, clucereasa Elenca. În familie nu vorbeau niciodată despre Venețiană. Nu țineau să rememoreze acel episod întunecat în care fusese implicat soțul Elencăi, Alecu, om talentat, rafinat și inteligent, dar peste măsură de cheltuitor și mare amator de petreceri. Acuzat de asasinat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
Arătau și scurte, și strâmte, tocmai bune de dat la telal. ― Te-ai sculat, moțule? Iancu nu mai avea timp să se dezbrace, așa că se lipi repede de sobă, ca să-și acopere cumva pieptul și pântecul gol de privirile mamei. Clucereasa Elenca deschise ușa și dădu să intre cu tava în mână, căci era tocmai ora zece, ora zakuskăi. Zări orătania caraghioasă crescută pe sobă, căscă ochii mari și izbucni în hohote. Râdea cu poftă, așa cum nu i se mai întâmplase

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
care săltau înveselite și ele pe tavă. ― Maman, te implooor, nu râde! miorlăi Iancu, simțind cum îl frige soba. ― Dar ce ți-a venit, moțule, să-ți pui hainele alea pe tine? Arăți ca un brotac îm... îm... păiat. Și clucereasa izbucni iar în hohote. ― Nu râde, maman! Sunt disperat. Trebuie să merg degrabă la croitor. Am nevoie de haine. Și repede. Nu mai spune! Dar văd aici o grămadă de haine, care mai de care mai frumoase, unele chiar deosebite

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
la croitor. Am nevoie de haine. Și repede. Nu mai spune! Dar văd aici o grămadă de haine, care mai de care mai frumoase, unele chiar deosebite. ― Ei, nu, maman! Nu înțelegi? Am nevoie de niște haine... niște haine irezistibile. Clucereasa așeză tava pe o măsuță, după care se așeză și ea pe un scaun, examinându-și feciorul. Arăta ca un bărbat în haine de copil. Moțul ei crescuse. Dar apăruseră și elemente noi. Recunoștea prea bine febrilitatea asta, dorința asta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
o pradă în colul arzător, în acel inel interior de foc. Mângâieri fără sfârșit, sărutări nesățioase, vârtejuri de plăcere. Și senzația, cu totul nouă, de înălțare a minții, de desprindere, de plutire în tărâmuri clare, prin spații de liniști depline. Clucereasa Elenca așeză încă o buturugă peste focul aproape stins și flăcările îmblânziră iar întunericul din jur. Trecuse de mult de miezul nopții. Își aminti că nici ieri nu mâncase nimic, dar nu avea poftă de nimic. Îl aștepta pe Iancu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
ani de la cununie, trecând peste toate prejudecățile societății, peste neghioabele îndemnuri la ascultare din partea cunoscuților și peste expiratele citate biblice repetate în duhnirea băuturii de gura preotului, ea, în calitate de soție, ceruse despărțirea de soțul său. Doar așa scăpase de demon. Clucereasa Elenca își făcu o cruce mare, șoptind cu fața spre candela care ardea sub icoana din colț, aceeași icoană la care se rugase de nenumărate ori, în acele nopți de groază: ― Mărturisesc în fața lui Dumnezeu că i-am dorit moartea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
lui, Ienăchiță, nu-l lăsa nici măcar pragul casei să-i calce. În ultimele luni de viață, devenise tot mai conștient de forța cuvântului scris. O folosea tot mai des ca să mintă, ca să inducă în eroare, ca să răstoarne adevărul pentru posteritate. Clucereasa râse, dar se și înfioră, pentru că ultima lui scrisoare fusese și ultima răsuflare a demonului. I se arătase acea scrisoare scrisă chiar în temnița de la Tulcea. I se vorbise de multe ori și în multe ocazii despre ea. Cele câteva

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
vocea, de gestul, de expresia lui. Numai că, după un moment în care el își savura succesul, Alecu izbucnea în hohote de râs și își bătea joc cu cele mai usturătoare vorbe de bieții spectatori creduli. ― Sfinte Dumnezeule, șopti iar clucereasa Elenca, nu mă arunca în același coșmar! Nu lăsa demonul să-mi răpească băiatul! N-aș mai putea să în... Văzu deodată sania oprită în fața porții. Recunoscu vizitiul. Dar sania era goală. Nici urmă de Iancu. Simți cuțitul rece al

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
bolta porții drept, cu fruntea descoperită și netedă, cu obrazul înseninat. Îi simți transfigurarea ca pe o mângâiere. O percepu cu sufletul și toată negura amintirilor se risipi. Iancu zâmbi, apoi făcu, pentru ea, o reverență cu multe înflorituri. Și clucereasa se trezi murmurând ca într-un extaz: ― Oh, evghenitu’ mamei! Să te ție Dumnezeu așa cum mi-ai apărut acum: curat, încrezător și plin de har. Zorii luminau deja fereastra și Iancu îi surprinse iluminarea. Apoi, acel semn vag cu mâna

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
să vorbească și îl ascultă cu fața spre fereastră. Nu se întoarse nici măcar atunci când fu nevoit să-i dea banii pentru treaba făcută. Omul îi urmărise pe cei doi. Aflase despre tânăr că era boier, se numea Văcărescu Iancu, fiul cluceresei Elena Dudescu și al lui Alecu Văcărescu și că își făcuse studiile la Viena și Pisa. Dar imaginea tânărului studios fu imediat înlocuită de imaginea petrecărețului care chefuise cu lăutari țigani la marginea orașului. Și generalul află amănunte despre local

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
costume mai mult sau mai puțin exotice. Manuc îmbrăcase costumul alb al unui prinț indian, cu un mare safir prins în turban, deasupra frunții. Mariam avea o minunată rochie din mătase și o coafură de zeitate chinezească. Domnița Ecaterina și clucereasa Elenca zâmbeau sub voaluri pastelate de cadâne. Obrajii lui Stimo, secretarul marelui dragoman Dimitrie Moruzi, răsăreau rumeni din barba inelată a lui Darius, regele perșilor. Se „nimerise” alături de Marioritza.. Locul era extrem de strâmt, așa că el o ținea pe după umeri. Fluturarea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
minte născocitoare de sultan care să ne împiedice să facem asta sub motiv că starea proastă a drumurilor ar descuraja pe eventualii năvălitori. Toată lumea izbucni în râsete, amintindu-și de celebra găselniță a sultanului. Domnița Ecaterina schimbă o privire cu clucereasa Elenca și clătină din cap. ― Degeaba vă entuziasmați, dragii mei! Chiar dacă, să zicem, vom scăpa de otomani, nu noi vom fi aceia care vom hotărî ce va fi și ce nu va fi sau ce vom face și ce nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
nu. Dânsa nu se atinsese toată seara nici de pană, nici de hârtii. Să-l fi avut oare gata pregătit? Gata pregătit doar pentru el? PAGINĂ NOUĂ 17 Un râs plăcut, sănătos, un hohot de bărbat tânăr spulberă visul și clucereasa Elenca se trezi. Dar nu deschise încă ochii. Zâmbi. Savura blândețea fără margini a clipei de conciliere dintre vis și realitate. Știa că Iancu și Safta erau deja în grădină împreună cu Nicolae, cu toate fetele și feciorii casei. Iarna trecuse

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
de ignobil. Nici mucenicii nu-i gusta. Miroseau a mort. Ca și coliva. Ambele îl făceau să se gândească la propria lui moarte, la propria lui descompunere. Din aceleași motive, nici măcar mormintele strămoșilor din cimitir nu le vizita. În privința asta, clucereasa Elenca se deosebea fundamental de Alecu. Pe ea nici moartea, nici sufletele din lumea de dincolo nu o înspăimântau. Acolo se afla și sufletul tatălui ei, omul care îi dăruise viața, care o ocrotise și o înconjurase cu atâta iubire

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
dintr-un trecut imemorabil, curat și sălbatic. Devenea conștientă că aparținea într-adevăr unui ciclu firesc al naturii. În grădină, argații tunseseră pomii, greblaseră frunzele uscate și adunaseră toate resturile în grămezi. Grădinarul săpase straturile de trandafiri și de hortensii. Cluceresei îi plăcea mirosul de pământ reavăn, miros din primeneala naturii. Iancu o văzu cum respiră adânc și zâmbi. Mama lui micuță, cu părul nepieptănat, semăna cu o copilă uimită, rătăcită printre minunile lumii. ― Bună dimineața, mamă clucereasă! O săltă în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
și de hortensii. Cluceresei îi plăcea mirosul de pământ reavăn, miros din primeneala naturii. Iancu o văzu cum respiră adânc și zâmbi. Mama lui micuță, cu părul nepieptănat, semăna cu o copilă uimită, rătăcită printre minunile lumii. ― Bună dimineața, mamă clucereasă! O săltă în brațe și o roti ca pe o păpușă, în râsetele celorlalți. Azi ești mai ușoară decât ieri și alaltăieri. ― Ce-ar fi să mă cântărești și pe mine, nepotache! îi strigă Nicolae. Cu plăcere, dumneata unchiulache! Iancu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
să sari peste focuri, dumneata Nicolache! Tu ești deja suflet plutitor. O slugă aduse de la bucătărie câteva lemnișoare aprinse la un capăt, le potrivi la baza grămezilor și uscăturile luară imediat foc. ― Acum, copii! Săriți cât mai sus! îi îndemnă clucereasa, bătând din palme. Avea convingerea că, sărind peste foc, vor trece cu bine peste toate greutățile viitoare. Iancu își făcu cruce și sări primul peste cele trei focuri. ― Așa să-mi ajute Dumnezeu! Unu!... Doi!... Și trei! Îl urmă clucereasa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
clucereasa, bătând din palme. Avea convingerea că, sărind peste foc, vor trece cu bine peste toate greutățile viitoare. Iancu își făcu cruce și sări primul peste cele trei focuri. ― Așa să-mi ajute Dumnezeu! Unu!... Doi!... Și trei! Îl urmă clucereasa, cu poalele cămășii de noapte suflecate. Sări înalt peste fiecare foc, de i se văzu pielea albă a pulpelor. Sări și Nicolae, chiuind, cu bereta de catifea într-o mână și făcând fel de fel de figuri cu picioarele prin

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]