69 matches
-
dimensiunea universului artei populare românești în cel mai larg câmp al exprimării creatorului din Basarabia - credința în Hristos. Știm din cărțile de istorie despre drama prințesei Elenei (Olena), fiica voievodului ce-și doarme somnul de veci la Putna, devenită Mare Cneaghină a Moscovei prin căsătorie, dar puțini sunt cei ce au avut sub priviri broderiile inegalabile ale Elenei Voloșenca (cum i se spunea în noua ei familie). Pavel Bălan ne intermediază acest privilegiu, în detalii ce ne dezvăluie expresia absolută a
SFINȚII CEI ZUGRĂVIȚI SAU ÎNCRUSTAȚI ÎN PIATRĂ ȘI LEMN, ÎNVIAȚI DE OCHIUL MAGIC AL MAESTRULUI BASARABEAN PAVEL BĂLAN de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 2247 din 24 februarie 2017 by http://confluente.ro/gheorghe_parlea_1487955484.html [Corola-blog/BlogPost/370584_a_371913]
-
o biserică grandioasă, din piatră, în stil clasic moldovenesc, cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”. Denumirea de Căpriana a fost atestată documentar în 1545 pe inscripția de pe coperta Tetraevangheliei donate de voievodul Petru Rareș mânăstirii. Inițial s-a aflat în proprietatea cneaghinei Marena, apoi a fiicei acestora, Chiajna, în 1470 a devenit metoc al Mânăstirii Neamț. În 1497 a redevenit mânăstire voievodală de sine stătătoare și este atestată documentar cu această calitate în anii 1541-1545 în vremea domniei lui Petru Rareș. În
REPUBLICA MOLDOVA ŞI TRANSNISTRIA II de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 2329 din 17 mai 2017 by http://confluente.ro/elena_trifan_1495049509.html [Corola-blog/BlogPost/354555_a_355884]
-
5"". A doua piatră de mormânt descoperită în 2005 are și ea formă trapezoidală, cu lățimea în partea superioară de 0,64 m și în partea superioară de 0,56 m. Textul inscripției este următorul: ""Acest mormânt l-a făcut cneaghina Măriuța panului său pe nume Costin Crăcu care s-a strămutat la veșnicele lăcașuri. Întru pomenirea sa în zilele lui Io Ștefan (II Tomșa) Voievod în anul 7130 (1622) luna ianuarie 18 zile"". Ctitorul bisericii, pârcălabul Nicoară Hâra, a murit
Biserica Sfântul Dumitru din Zaharești () [Corola-website/Science/318522_a_319851]
-
chivotului de piatră, iar celălat pe peretele vestic al naosului. Tabloul votiv din pronaos, în care Luca Arbore apare înconjurat de soția sa, Iuliana, și de doi copii, pare a fi pictat după construirea bisericii. Se remarcă vestimentația somptuoasă a cneaghinei Iuliana, având pe mânecile tunicii motive populare asemănătoare celor de pe cămășile populare de astăzi. În tabloul votiv din naos ctitorul apare alături de soție și de cinci copii, acest lucru dovedind că a fost zugrăvit în ultima parte a vieții sale
Biserica Arbore () [Corola-website/Science/306902_a_308231]
-
incintă. În zidul interior al turnului de colț din dreapta intrării a fost încastrată următoarea pisanie: "„Cu voia Tatălui și cu îngăduirea Fiului și cu săvârșirea Sfântului Duh, acesta turn și această portiță l-am zidit eu Toderașcu, marele vistiernic i cneaghina ego Alexandra, în zilele binecinstitorului și de Hristos iubitor Io Antonie Ruset voevoda 7184 (1676) msța iulie 15 zile”". În afară de acel turn a mai fost ridicat în colțul sud-estic un al doilea turn, tot circular, dar de proporții mai reduse
Palatul Cnejilor () [Corola-website/Science/327536_a_328865]
-
Suceava din anul 2015 la numărul 267, având codul de clasificare . Pe această listă este trecut eronat anul 1764 ca an al construcției lăcașului de cult. Prima atestare a satului Forăști datează din aprilie 1595, când domnitorul Aron Tiranul întărește cneaghinei fostului logofăt Bârlădeanul părți de ocină din satul Forăști, cumpărate cu 120 de taleri de argint. Denumirea satului provine de la boierii Forăscu, care au fost proprietarii acestei moșii. Pe la mijlocul secolului al XIX-lea, moșia și satul erau stăpânite de vornicul
Biserica de lemn din Forăști () [Corola-website/Science/317118_a_318447]
-
din Ipotești, însă informațiile nu corespund datelor istorice și arheologice. Domnitorul respectiv trecuse la islamism, chipul său din tabloul votiv din biserica Mănăstirii Probota fiind înnegrit. În anul 1611, în timpul domniei lui Constantin Movilă (1607-1611), vel vistiernicul Nicoară Prăjescu, împreună cu cneaghina Maria, și copiii lor, au înnoit (refăcut) Biserica "Sf. Nicolae", dându-i forma pe care o are astăzi. El a pus o pisanie cu următorul text: ""Cu voia Tatălui și cu ajutorul Fiului și cu săvârșirea Sfântului Duh s-a început
Biserica Sfântul Nicolae din Suceava () [Corola-website/Science/316603_a_317932]
-
pus o pisanie cu următorul text: ""Cu voia Tatălui și cu ajutorul Fiului și cu săvârșirea Sfântului Duh s-a început și s-a făcut acest hram în numele Ierarhului Sfântului Nicolae și l-a înnoit pan Nicoară Prăjescul vel vistiernic și cneaghina lui, Maria, și copiii lor în anul 7119 (1611)"". Boierul Nicoară Prăjescu era unul dintre cei mai puternici și bogați boieri ai Moldovei, deținând dregătorii înalte în Moldova medievală: vel logofăt (1606), vel vistiernic (1610). El a primit mai multe
Biserica Sfântul Nicolae din Suceava () [Corola-website/Science/316603_a_317932]
-
se înalță turnul-clopotniță, pronaos, naos și altar. Pictura a fost restaurată în anul 1895 de către zugravul Vladimir Mironescu. În interiorul bisericii au fost înmormântați câțiva boieri. În partea dreaptă a pronaosului, la nivelul pardoselii, este o piatră de mormânt, înfrumusețată de către cneaghina Elisafta jupânului său panul Iane Calugheru, vistier din Pogoniani, răposat la 24 martie 1595 (7104), la Poperiu [?]. Acest boier a îndeplinit dregătorii înalte în Principatul Moldovei, în timpul domniei lui Petru Șchiopul (1574-1577, 1578-1579, 1582-1591), fiind rudă cu Nicoară Prăjescu și
Biserica Sfântul Nicolae din Suceava () [Corola-website/Science/316603_a_317932]
-
ajutorul credincios oferit domnitorului în lupta cu năvălitorii cazaci. Pe aceste locuri se așezaseră câțiva călugări care clădiseră un schit de lemn. Diacul (scriitor de cancelarie la curtea domnească) Ilie Crimcovici era fiul negustorului Ioan Crimca din Suceava și al "cneaghinei" Cârstina, din neamul familiei Stroici. El s-a călugărit la Mănăstirea Putna cu numele de Anastasie, și a fost hirotonit preot la scurtă vreme. Ca urmare a meritelor sale cărturărești, dar și duhovnicești, a primit titlul de arhimandrit (1588) și
Biserica Dragomirna Mică () [Corola-website/Science/325435_a_326764]
-
trei broderii cu caracter religios în fir de mătase cu perle, cel mai mare având și două rubine ("Acoperământul" pentru Sf. Disc, "Acoperământul" pentru Sf. Potir, "Aerul" sau văzduh pentru Sf. Vase) și un "Epitrahil", lucrate de mână și atribuite cneaghinei Anghelina, soția vistiernicului Matiaș, ctitorul bisericii. Casa egumenească din curtea Mănăstirii Coșula datează din secolul al XVII-lea și este catalogată ea-însăși ca monument istoric. Ea se află la 50 m nord-vest de biserică și este compusă din două nivele
Mănăstirea Coșula () [Corola-website/Science/316550_a_317879]
-
acestui sat este ""Podul de Piatră"" (numit în unele documente vechi și "Podul Înalt", fapt care a dat naștere la diverse speculații privind locația bătăliei de la Vaslui), construit (conform pisaniei epigrafice din partea vestică a sa) de hatmanul Gavriil Coci și cneaghina Liliana ""în zilele fratelui meu Ioan Vasile Voievod, în anul 7144"" (1636). Datorită construcției sale solide, podul a fost funcțional fără întrerupere (susținând chiar și tancurile armatelor din cel de-al doilea război mondial) până în anii '80, când s-a
Cănțălărești, Vaslui () [Corola-website/Science/301870_a_303199]
-
dedus că biserica a fost ctitorită de pârcălabul Gheorghe Kataratos, un grec așezat cu reședința în satul Lozna, de unde i s-a tras porecla de Izlozeanul sau Lozonschi. El este cunoscut în documentele vremii între anii 1580-1612. Era căsătorit cu cneaghina Cârstina, fiind tatăl Elisabetei Movilă, soția domnitorului Ieremia Movilă (1595-1606). În timpul domniei ginerelui său, Gheorghe Izlozeanul a ajuns pârcălab de Hotin. Biserica de lemn a fost cunoscută în trecut și sub denumirile de „Biserica Doamnei” (după cum susținea Gheorghe Ghibănescu), „Biserica
Biserica Sfântul Gheorghe - Lozonschi din Iași () [Corola-website/Science/317954_a_319283]
-
de veci în anul 7047 luna ianuarie"" (1539). Soția ctitorului, Anastasia, a fost înmormântată într-o nișă din peretele nordic al aceleiași încăperi. Pe piatra sa funerară se află următoarea inscripție: ""Acest mormânt l-a împodobit domnul Toader, mare logofăt, cneaghinei sale Nastasia care a trecut în veșnicul locaș în anul 7035 luna septembrie 29 zile"" (1527). În pronaos se află mormântul episcopului Eftimie al Rădăuților (1558-1561), decedat în anul 1561. Pe lespedea sa funerară se află următoarea inscripție: ""Aici este
Mănăstirea Humor () [Corola-website/Science/306903_a_308232]
-
bunurile, câri asculta de acest Tîrg de Siret și Volhoveț, neloîndu-se nimic pentru noi îndărăt de aici înainte, le-am dat, cît va fi în viață, surorii Domnului nostru, craiul Poloniei și altor țări și marelui cneaz Alexandru sau Vitold, Cneaghinei Rimgailla, fosta soție a noastră”." Administrativ, Volovățul a fost o vreme ocol domnesc, indicând că a fost un grup de sate domnești alăturate unui târg, cetate sau curte. În documentul din 13 decembrie 1421 sunt amintite sate care erau anexate
Volovăț, Suceava () [Corola-website/Science/324936_a_326265]
-
în cadrul cărora s-a petrecut evenimentul instituirii scaunului episcopal la Roman. Aceasta deoarece în "cartea domnească" din 16 septembrie 1408 prin care Alexandru cel Bun dăruiește două sate ... bisericii Sfânta Vineri, care-i în târgul Romanului unde odihnește sfânt-răposata maică cneaghina Anastasia, nu se face nici o referire la existența unei episcopii în Roman. Putem considera deci, că în anul 1408 eparhia Romanului nu fusese încă instituită, altfel ea ar fi fost menționată în documentul respectiv, fiind vorba chiar de biserica episcopală
Arhiepiscopia Romanului și Bacăului () [Corola-website/Science/311359_a_312688]
-
inscripție în limba slavonă săpată într-un chenar jur-împrejurul pietrei. În centrul pietrei sunt flori stilizate, iar la cele patru colțuri câte o rozetă. Textul inscripției este următorul: Această piatră au făcut-o și înfrumusețat-o pan Ștefan ceașnic și cneaghina sa Agrăina pentru (...)"" În inventarul bisericii se află un "Epitaf" brodat cu fir, având următoarea inscripție în limba greacă: ""S-a dat acest aer în sfânta mănăstire a sfinților mucenici Gheorghe și Ioan a Bârnovei de către roaba lui Dumnezeu Maria
Mănăstirea Bârnova () [Corola-website/Science/307927_a_309256]
-
incintă. În zidul interior al turnului de colț din dreapta intrării a fost încastrată următoarea pisanie: "„Cu voia Tatălui și cu îngăduirea Fiului și cu săvârșirea Sfântului Duh, acesta turn și această portiță l-am zidit eu Toderașcu, marele vistiernic i cneaghina ego Alexandra, în zilele binecinstitorului și de Hristos iubitor Io Antonie Ruset voevoda 7184 (1676) msța iulie 15 zile”". În afară de acel turn a mai fost ridicat în colțul sud-estic un al doilea turn, tot circular, dar de proporții mai reduse
Schitul Hangu () [Corola-website/Science/327537_a_328866]
-
Acest sat , se pare că poartă numele unei persoane : Băhnaș sau Bahnaș . Pe la începutul secolului al xvi -lea , satul se numea Pleșești, iar pârâul Solonț se numea Caraclău ( dar și Caltovea ). „ La 10 martie 1502, Voievodul Ștefan cel Mare dădea cneaghinei Magda , nepoata Atalesiei , satul Rădeni , ce este între Dragomirna de la Pârâul Sec și între Bogdana , unde a fost Miclăuș faur , în schimbul satului Pleșești pe Caraclău . Acest sat este unul și același cu satul Băhnășeni din ținutul Bacău, fiind pomenit și
Băhnășeni, Bacău () [Corola-website/Science/300655_a_301984]
-
țărmului Mării Negre și în vest, în timpul existenței Moraviei Mari, acceptarea oficială a acestei religii în Rutenia a avut loc în 988. Factorul hotărâtor al procesului de creștinare al Rusiei Kievene a fost domnia marelui cneaz Vladimir cel Mare. Bunica sa, cneaghina Olga, a fost cea care i-a trezit interesul pentru creștinism. Fundamentele legale ale slavilor de răsărit au fost puse de Iaroslav I cel Înțelept, cel care a publicat colecția de legi Pravila rusă. Aceste legi au rezistat ocupației lituanieno-polone
Istoria Ucrainei () [Corola-website/Science/318793_a_320122]
-
atestă faptul că satul se afla în proprietatea boierilor din familia Prăjescu. De asemenea, Nicoară Prăjescu a primit în stăpânire și satul Brănișteni, azi Miron Costin. În anul 1611, în timpul domniei lui Constantin Movilă (1607-1611), vel vistiernicul Nicoară Prăjescu, împreună cu cneaghina Maria, și copiii lor, au înnoit (refăcut) Biserica „Sf. Nicolae” din Suceava, dându-i forma pe care o are astăzi. El a pus o pisanie cu următorul text: "„Cu voia Tatălui și cu ajutorul Fiului și cu săvârșirea Sfântului Duh s-
Nicoară Prăjescu () [Corola-website/Science/334072_a_335401]
-
pus o pisanie cu următorul text: "„Cu voia Tatălui și cu ajutorul Fiului și cu săvârșirea Sfântului Duh s-a început și s-a făcut acest hram în numele Ierarhului Sfântului Nicolae și l-a înnoit pan Nicoară Prăjescul vel vistiernic și cneaghina lui, Maria, și copiii lor în anul 7119 (1611)”". Alături de alți boieri (logofătul Stroici, Dumitru Buhuș, Pătrașcu Ciogolea și alții), Nicoară Prăjescu a făcut parte din partida filopolonă, opunându-se lui Ștefan Tomșa al II-lea (1611-1615, 1621-1623) care a
Nicoară Prăjescu () [Corola-website/Science/334072_a_335401]
-
soția hatmanului Șendrea. Lespedea sa funerară are în partea centrală opt inimi succesive în palmete, semipalmete și petale simple. De-a lungul marginilor este o inscripție în limba slavonă, cu următorul text: ""Acest mormânt este al roabei lui Dumnezeu, Maria, cneaghina panului Șendrea portarul ... care s-a strămutat la lăcașul de veci și a fost inmormântată aici în anul 6994 (=1486), luna martie 27, luni după Paște"".
Biserica Cuvioasa Parascheva din Dolheștii Mari () [Corola-website/Science/321650_a_322979]
-
ajutorul credincios oferit domnitorului în lupta cu năvălitorii cazaci. Pe aceste locuri se așezaseră câțiva călugări care clădiseră un schit de lemn. Diacul (scriitor de cancelarie la curtea domnească) Ilie Crimcovici era fiul negustorului Ioan Crimca din Suceava și al "cneaghinei" Cârstina, din neamul familiei Stroici. El s-a călugărit la Mănăstirea Putna cu numele de Anastasie și a fost hirotonit preot la scurtă vreme. Ca urmare a meritelor sale cărturărești, dar și duhovnicești, a primit titlul de arhimandrit (1588) și
Mănăstirea Dragomirna () [Corola-website/Science/303885_a_305214]
-
s-au încheiat tratativele dintre cele două părți. Pe durata desfășurării lor, Ștefan cel Mare a cerut îngăduință ducelui ca solii săi să meargă la Moscova „la marele cneaz Ivan Vasilievici, ca să se încredințeze de sănătatea fiicei sale, a mari cneaghine și a nepotului său”. Se cunoaște răspunsul emoționant pe care domnița Elena l-a trimis tatălui său. Printre cei care au depus jurământul pe unul din documentele din 1496 se numără și Alexandru, fiul lui Ștefan cel Mare. Acesta moare
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]