108 matches
-
o echipă a "României literare", doritor să le arăt colegilor mei, înainte de a ne întâlni cu cititorii, frumusețile orașului în care am copilărit. Am străbătut de la un capăt la altul fosta stradă Regală și dezolarea tuturor a fost mare: ziduri coșcovite, crăpate, frontoane căzute, ferestre fără geamuri, acoperite cu cartoane sau cu nimic. Intemperiile istoriei au lovit amarnic orașul (fost) cu salcâmi și ceva trebuie făcut, până nu este de tot târziu. Să urmăm grabnic pilda constănțenilor, de se vor ține
De ce nu și Brăila? by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/14696_a_16021]
-
dramatică), precum și soliștii, în mișcare. în cele din urmă, în scopul redării miezului acțiunii, toți aceștia vor coborî de asemenea pe scările de piscină, în "scenă". Dincolo de latura excentrică a locului (pigmentată de un iz specific sau de viziunea pereților coșcoviți), acustica se dovedește a fi excelentă (cum era de așteptat). Iar tinerii interpreți - de o pluralitate etnică perfect modernă - sunt, cu toții, profesioniști: un excelent cor de cameră alcătuit din coriști din alte diverse ansambluri berlineze, ansamblul instrumental Mosaik (înființat în
Jurnal berlinez (1): Operă în piscină by Valentina Sandu-Dediu () [Corola-journal/Journalistic/14732_a_16057]
-
Ceaușescu, fiul dictatorului, le-a adresat celor care Îl judecau aiurea o predicțiune, care s-a adeverit ulterior: Nu veți fi În stare să văruiuți blocurile, pe care le-a construit tata. Așa s-a și Întâmplat. Se vede. Zidurile coșcovite ale blocurilor sunt acoperite cu reclame multicolore, care caută să espompeze mizeria din spatele lor. Vreau să mă Întorc acasă, dar din ce În ce mai mulți analiști politici și economici avertizează că România este În mare pericol. Tot ce mergea prost, merge și mai
Hai acasă!. In: Editura Destine Literare by Ion Anton Datcu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_344]
-
dezmembrată, o găleată și un butoi metalic. Pe perete, varul scorojit lasă să se întrezărească câteva litere: realizezi, ... să fie utili... Deasupra lor, cinci cuie bătute în beton țin loc de cuier. Altă celulă. Aparent arată ceva mai îngrijit. Tencuiala coșcovită înfățișează o zugrăveală în două culori: alb și galben, despărțite de o dungă subțire maro. Pe peretele opus, două manechine îmbrăcate în dungi se odihnesc pe o bancuță. Deasupra lor, o hartă politică a lumii, amintește de era sovietelor. În
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94298_a_95590]
-
notează autorul - e pistruiată cu bulboane și vârtejuri de nostalgie pură." Pentru a le regăsi, el deambulează pe străzile metropolei, căutând însă nu luxul urban, zonele rezidențiale, cartierele strălucind de curățenie și confort, ci, dimpotrivă, cariile vizibile ale Bucureștilor, pereții coșcoviți, casele vechi ruinate cu trecerea anilor și rămase, unele, ca niște imagini spectrale ale zădărniciei. Dacă sufletul casei pare să fi zburat din aceste alcătuiri fantomatice (un zid ce abia se mai ține, o scară ce nu mai duce nicăieri
Ușa stacojie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11697_a_13022]
-
învrăjbit, ne-ai răzlețit deși, poate, ca nimeni altcineva, noi doi aveam nevoie unul de celălalt, și oare niciodată nu vom mai vorbi ca doi oameni și fiecare din noi va crăpa în singurătate?... Da, și eu sunt un monstru, coșcovit, sluțit, frânt... Și încă mai vreau să fiu fericit... Dar, poate, nu merit, ca noi toți? Ei?" în fiecare scriitor stă un Evtușenko al său. Evtușenko însă e constituit numai din Evtușenko. Nu știu dacă merită fericirea. Dar, cu siguranță
Două eseuri de Viktor Erofeev by Tamara Tinu () [Corola-journal/Journalistic/11639_a_12964]
-
necruțării, astfel cum îl cultiva în scrierile ei de la începutul veacului trecut. Maca, Tili, Jenică din Jocul celor o sută de frunze, trăitori în lumea noastră cea de toate zilele deambulează prin noroaie și când își ridică privirile văd balcoane coșcovite, geamuri murdare sau sparte. Caută alt cadru, în lumea propriu-zis reală nu-l pot găsi și atunci recurg la jocurile simbolice cu păpuși. Reprezentările sunt când realiste, când onirice, pe ecranul memoriei sunt proiectate când întâmplări petrecute aievea, când imagini
Realist și simbolic by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/2762_a_4087]
-
peste sâni și își șterse monturile transpirate ale palmelor de coapse. După ce se mai obișnui, desluși în umbrele pomilor adierea vântului în crengi. Prinse să soarbă cu nările dilatate mirosurile grele, dospite-n beznă; mirosurile acelea de paragină, de ziduri coșcovite și de vreme hapsână strecurată în crăpăturile pământului, în țărâna ce-i scrâșnea strivită sub tălpile bocancilor. Cu senzația că pașii ei trezesc glasurile grădinii și picioarele ei încălțate în bocancii omului ei se auzeau departe, unde o fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
treaz, cu privirea întoarsă, un vaier, un hohot de râs, un suflet ce visează, o lumină nevăzută, nestinsă, o bucurie închisă cu lacăte, răsucite ca melcul, de timpi ce-au trecut peste ea, cum umbra păsării-n zbor peste stânci coșcovite. umbra, grațioasă și vie, cu mișcări de dansatoare agilă trece iute, efemeră. stânca, în sine abstrasă, ca o amorțită reptilă, ține ochii pe jumătate închiși. ce-și împărtășesc, oare, pe tăcute, din trăirea ascunsă? le e de ajuns că sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
oraș cam ponosit, într-o pronunțată stare de paragină, neglijență edilitară și haos urbanistic. [...] Progresul, cât este, se vede, dar mi se pare încă timid și, mai ales, dezorganizat. Neonul colorat și strălucitor nu ascunde eficient zidurile cenușii, murdare și coșcovite ale majorității clădirilor, blocurilor și caselor particulare, tencuiala peticită, igrasia canceroasă a fațadelor, lipsa de logică edilitară a orașului" (p. 90). Oricine poate recunoaște în descrierea exemplară a lui Petre Rado spoiala care ne înconjoară și ne trimite direct la
Decadentism la bani mărunți by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/9421_a_10746]
-
n-o avea aparate să le verifice dă tărie", se încurajă el. Porni cu găleata în mână s-o umple la cișmeaua aflată pe post de hidrant, lângă așa numitul punct PSI, o alcătuire din lemn, vopsită într-un roșu coșcovit, unde se găseau uneltele de bază împotriva incendiilor. Adică un târnăcop, o cazma, două căldări de tablă galvanizată și un extinctor ce servise la stingerea pârjolului izbucnit în urma bombardamentului american asupra Bucureștilor, cel de la 4 aprilie 1944, dar având avizul
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
lipsește o treaptă. Au strâns, văd, linoleumul gri. - Nu știți nici măcar Shakespeare? îmi ies din pepeni. Nici Furtuna? Cum e posibil? încep să tușesc. Asta înseamnă, asta înseamnă... N-am treabă și-arunc o ochire în jur, găuri în pereții coșcoviți și afumați de aparatul de sudură, un morman de țevi ruginite, abandonate de muncitori într-un colț, un ciot de mătură și-un teu în altul, pete de la ploaie pe tavan. Parchetul vechi și uns de smoală are câteva boalfe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
ce voiau s-o privească de aproape să-și acopere nasul cu mâna. Bărbații de pe insulă o analizară cu multă luare-aminte, dar sfârșiră prin a recunoaște că nu mai văzuseră niciodată asemenea desene, desi Navigatorul-Căpitan al insulei lor- un batran coșcovit, care probabil că nu se mai îmbarcase de zeci de ani - își aminti că, în îndepărtată lui tinerețe, în timpul unei lungi călătorii către vest, auzise vorbindu-se despre niște ființe abominabile care - inca și mai la vest - își acoperă corpurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
pama după decor natural. Nici Bradutz nu se mai pama după decorul incult, natura naturans; suspina după cel compus, civilizat, după natura naturrata. Mi s-a părut chiar stînjenit de ce-i plăcuse cîndva: bradul crescut ca un diapazon, casa (cam coșcovită) a bunului călugăr Paisie, toaca veverițelor pe garduri, ceaiul de melisă... Brăduț cel iubit de toate animalele, cu har actoricesc, pasionat de poezie nu mai exista. Devenise altă persoană. Am mers de-a lungul rîului Nil, de la o cascadă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Din această perspectivă, mărturisirea de pe coperta a patra deconcertează în mai mică măsură: "Romanul ăsta e o geamandură care arată unde încep apele mele adânci. O parte din el l-am scris într-un orășel dobrogean fierbinte, într-o cameră coșcovită și crăpată în care mai găseai încă, îngrămădită prin colțuri sau căzută în dosul rafturilor de cărți, ca formă de guvernământ, regalitatea. Regalitatea cu pene, desigur. O altă parte e scrisă printre râgâielile sonore, înjurăturile variate, dar lipsite de imaginație
Romanul nimănui by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6883_a_8208]
-
anume. Credeam că reducerile legate de declinul economic deveniseră o metodă depășită, datorită tehnologiei ingenioase a noii economii. Credeam că suntem imuni la lucruri precum închiderile de întreprinderi din Iowa și Nebraska, unde niște americani îndepărtați se luptau cu acoperișurile coșcovite și cu creditele la bănci. Îi vedeam pe muncitorii aceia dând interviuri la televiziune. Cât dura emisiunea, nu puteai să nu simți tristețea și neliniștea pe care probabil le simțeau ei, pentru ei înșiși și familiile lor. Imediat însă, veneau
Joshua Ferris - Și atunci ne-au terminat by Cornelia Bucur () [Corola-journal/Journalistic/6347_a_7672]
-
de-a lungul a cîțiva ani, poți identifica cîteva teme recurente ale micilor și mai marilor aberații urbane ce au urmat privatizării originale a spațiului citadin. Ele încep cu «detaliile» ce țin de fațade, de la case vechi, negustorești, cu fațade coșcovite pe care surîde un termopan nounouț, și pînă la caroiajul pestriț al blocurilor comuniste, pe fațada cărora fiecare nou proprietar și-a vopsit și și-a amenajat, cum a crezut el de cuviință, suprafața ce-i revine după calculele sale
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/5494_a_6819]
-
poze cu o doamnă adolescentă târzie, tu, când ești președintele țării... realmente cred că și-a pierdut orice simț al realității și al măsurii și mie ieri (vineri - n.r.) mi-a fost milă de el când l-am văzut așa, coșcovit, în alb, lângă o doamnă care îl trăgea de mână și îl punea să facă poze cu ea. De obicei, când îl văd pe domnul Băsescu am alte sentimente, dar ieri a fost milă".
Băsescu, șocat de "lașitatea" premierului. Ponta: "Mi-e milă" by Roxana Covrig () [Corola-journal/Journalistic/30744_a_32069]
-
poze cu o doamnă adolescentă târzie, tu, când ești președintele țării, realmente cred că și-a pierdut orice simț al realității și al măsurii și mie ieri (vineri n.r.) mi-a fost milă de el când l-am văzut așa, coșcovit, în alb, lângă o doamnă care îl trăgea de mână și îl punea să facă poze cu ea. De obicei când îl văd pe domnul Băsescu am alte sentimente, dar ieri a fost milă. Eu nu cred că e foarte
Ponta, despre Băsescu și Udrea: Doi adolescenți! by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/30765_a_32090]
-
era pustie, parastasele se terminaseră. Se înserase bine și cimitirul se lumina de candele. Am trecut printre ele, nu foarte stăpîn pe mine. E de la bere, mi-am zis. „Vocea” era acolo, la capătul mormintelor, cu silueta ei de toaletă coșcovită. Doar că nu mirosea. Mi-era ciudă pe mine că o autorizasem și mă gîndeam că nici de slujba asta nu sînt bun, cum nu fusesem nici de celelalte. De fiecare dată m-am lăsat abătut de tot felul de
Izvorul tămăduirii by Răsvan Popescu () [Corola-journal/Imaginative/13642_a_14967]
-
singurul spectacol adevărat din viața lui. Malaxorul era prea sus pentru el; nu l-a primit. De cîteva nopți se furișa după lăsarea Întunericului, cînd toate zgomotele descreșteau, acolo În spate, unde șinele albite de praf se strecoară Între magaziile coșcovite ale stației de betoane și maidanul uriaș, plin cu containere de gunoaie fumegînde, unde nu mai mișcă nimic decît șobolanii În petrecerea lor nocturnă, printre cutii de conserve aruncate și sticle goale În veghea palidă a unui felinar cu neon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
prăvălioare care slujeau nevoilor unor oameni săraci și cam pe la mijlocul ei, pe stânga, cum mergeam, era Hôtel des Belges. Hotelul în care stăteam eu era destul de modest, dar în comparație cu acesta părea de-a dreptul magnific. Era o clădire înaltă și coșcovită, care cu siguranță nu mai fusese văruită de ani și ani de zile, căci avea un aer atât de jalnic, încât casele de lângă ea păreau curate și cochete. Ferestrele murdare erau toate închise. Nu se putea ca tocmai aici să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
timp secetos dar învolburat atunci când timpul este ploios. Podurile peste râul Cerna sunt lăsate și ele să se autodistrugă, căci asfaltul ce ar trebui să le acopere e plin de gropi, grilajele din fontă turnată se pare sunt cu vopseaua coșcovită, iar capetele de pod care aveau vreodată niște statuete acum au numai soclurile goale unde le mai au și aceste suporturi. Podurile sunt vopsite în aceeași culoare cu toate că unul din aval este denumit Podul Roșu. Referință Bibliografică: Plimbări prin Băile
PLIMBĂRI PRIN BĂILE HERCULANE...AUTOR MIHAI LEONTE de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360829_a_362158]
-
1309 din 01 august 2014. Sunt un aparat îmbâcsit, aproape gripat, obosit. Aparat de zbor bondăresc, zumzăind ușor și livresc. Din mine ies fire, antene, cu vârf subțire, perene. Am multe butoane, rotite, mufe și banane, chichițe. Toate-s neunse, coșcovite, adânc pătrunse de termite. Dau să pornesc, iau avânt, sughit, tușesc, rămân la pământ. Mă-ntreb de-s eu, mă ascult: aicea un zeu era, mai demult. Unde-ai fugit din al meu piept ... Citește mai mult Sunt un aparatîmbâcsit
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/368252_a_369581]
-
fugit din al meu piept ... Citește mai mult Sunt un aparatîmbâcsit,aproape gripat,obosit.Aparat de zborbondăresc,zumzăind ușorși livresc.Din mine ies fire,antene,cu vârf subțire,perene.Am multe butoane,rotite,mufe și banane,chichițe.Toate-s neunse,coșcovite,adânc pătrunsede termite.Dau să pornesc,iau avânt,sughit, tușesc,rămân la pământ.Mă-ntreb de-s eu,mă ascult:aicea un zeuera, măi demult.Unde-ai fugitdin al meu piept... XXX. AȘA, de Răul Bâz, publicat în Ediția nr.
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/368252_a_369581]