111 matches
-
the Seven Gables) sau Poe (The Fall of the House of Usher). Locul este delabrat, secătuit de energie pozitivă, sinistru: "era o clădire veche, cu un etaj, enormă și lăbărțată, construită fără simetrie și fără gust. Pe pereții galbeni și coșcoviți, se zăreau dâre cenușii, lăsate de apa de ploaie din burlanele sparte. Ornamentele de piatră ale ferestrelor erau crăpate și roase. Tabla roșie a acoperișului se decolorase cu vremea". Înăuntru, vizitatorul se pierde într-un adevărat labirint domestic, care spune
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
notează autorul - e pistruiată cu bulboane și vârtejuri de nostalgie pură." Pentru a le regăsi, el deambulează pe străzile metropolei, căutând însă nu luxul urban, zonele rezidențiale, cartierele strălucind de curățenie și confort, ci, dimpotrivă, cariile vizibile ale Bucureștilor, pereții coșcoviți, casele vechi ruinate cu trecerea anilor și rămase, unele, ca niște imagini spectrale ale zădărniciei. Dacă sufletul casei pare să fi zburat din aceste alcătuiri fantomatice (un zid ce abia se mai ține, o scară ce nu mai duce nicăieri
Ușa stacojie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11697_a_13022]
-
poze cu o doamnă adolescentă târzie, tu, când ești președintele țării... realmente cred că și-a pierdut orice simț al realității și al măsurii și mie ieri (vineri - n.r.) mi-a fost milă de el când l-am văzut așa, coșcovit, în alb, lângă o doamnă care îl trăgea de mână și îl punea să facă poze cu ea. De obicei, când îl văd pe domnul Băsescu am alte sentimente, dar ieri a fost milă".
Băsescu, șocat de "lașitatea" premierului. Ponta: "Mi-e milă" by Roxana Covrig () [Corola-journal/Journalistic/30744_a_32069]
-
anume. Credeam că reducerile legate de declinul economic deveniseră o metodă depășită, datorită tehnologiei ingenioase a noii economii. Credeam că suntem imuni la lucruri precum închiderile de întreprinderi din Iowa și Nebraska, unde niște americani îndepărtați se luptau cu acoperișurile coșcovite și cu creditele la bănci. Îi vedeam pe muncitorii aceia dând interviuri la televiziune. Cât dura emisiunea, nu puteai să nu simți tristețea și neliniștea pe care probabil le simțeau ei, pentru ei înșiși și familiile lor. Imediat însă, veneau
Joshua Ferris - Și atunci ne-au terminat by Cornelia Bucur () [Corola-journal/Journalistic/6347_a_7672]
-
oraș cam ponosit, într-o pronunțată stare de paragină, neglijență edilitară și haos urbanistic. [...] Progresul, cât este, se vede, dar mi se pare încă timid și, mai ales, dezorganizat. Neonul colorat și strălucitor nu ascunde eficient zidurile cenușii, murdare și coșcovite ale majorității clădirilor, blocurilor și caselor particulare, tencuiala peticită, igrasia canceroasă a fațadelor, lipsa de logică edilitară a orașului" (p. 90). Oricine poate recunoaște în descrierea exemplară a lui Petre Rado spoiala care ne înconjoară și ne trimite direct la
Decadentism la bani mărunți by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/9421_a_10746]
-
era pustie, parastasele se terminaseră. Se înserase bine și cimitirul se lumina de candele. Am trecut printre ele, nu foarte stăpîn pe mine. E de la bere, mi-am zis. „Vocea” era acolo, la capătul mormintelor, cu silueta ei de toaletă coșcovită. Doar că nu mirosea. Mi-era ciudă pe mine că o autorizasem și mă gîndeam că nici de slujba asta nu sînt bun, cum nu fusesem nici de celelalte. De fiecare dată m-am lăsat abătut de tot felul de
Izvorul tămăduirii by Răsvan Popescu () [Corola-journal/Imaginative/13642_a_14967]
-
poze cu o doamnă adolescentă târzie, tu, când ești președintele țării, realmente cred că și-a pierdut orice simț al realității și al măsurii și mie ieri (vineri n.r.) mi-a fost milă de el când l-am văzut așa, coșcovit, în alb, lângă o doamnă care îl trăgea de mână și îl punea să facă poze cu ea. De obicei când îl văd pe domnul Băsescu am alte sentimente, dar ieri a fost milă. Eu nu cred că e foarte
Ponta, despre Băsescu și Udrea: Doi adolescenți! by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/30765_a_32090]
-
o echipă a "României literare", doritor să le arăt colegilor mei, înainte de a ne întâlni cu cititorii, frumusețile orașului în care am copilărit. Am străbătut de la un capăt la altul fosta stradă Regală și dezolarea tuturor a fost mare: ziduri coșcovite, crăpate, frontoane căzute, ferestre fără geamuri, acoperite cu cartoane sau cu nimic. Intemperiile istoriei au lovit amarnic orașul (fost) cu salcâmi și ceva trebuie făcut, până nu este de tot târziu. Să urmăm grabnic pilda constănțenilor, de se vor ține
De ce nu și Brăila? by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/14696_a_16021]
-
dramatică), precum și soliștii, în mișcare. în cele din urmă, în scopul redării miezului acțiunii, toți aceștia vor coborî de asemenea pe scările de piscină, în "scenă". Dincolo de latura excentrică a locului (pigmentată de un iz specific sau de viziunea pereților coșcoviți), acustica se dovedește a fi excelentă (cum era de așteptat). Iar tinerii interpreți - de o pluralitate etnică perfect modernă - sunt, cu toții, profesioniști: un excelent cor de cameră alcătuit din coriști din alte diverse ansambluri berlineze, ansamblul instrumental Mosaik (înființat în
Jurnal berlinez (1): Operă în piscină by Valentina Sandu-Dediu () [Corola-journal/Journalistic/14732_a_16057]
-
necruțării, astfel cum îl cultiva în scrierile ei de la începutul veacului trecut. Maca, Tili, Jenică din Jocul celor o sută de frunze, trăitori în lumea noastră cea de toate zilele deambulează prin noroaie și când își ridică privirile văd balcoane coșcovite, geamuri murdare sau sparte. Caută alt cadru, în lumea propriu-zis reală nu-l pot găsi și atunci recurg la jocurile simbolice cu păpuși. Reprezentările sunt când realiste, când onirice, pe ecranul memoriei sunt proiectate când întâmplări petrecute aievea, când imagini
Realist și simbolic by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/2762_a_4087]
-
Din această perspectivă, mărturisirea de pe coperta a patra deconcertează în mai mică măsură: "Romanul ăsta e o geamandură care arată unde încep apele mele adânci. O parte din el l-am scris într-un orășel dobrogean fierbinte, într-o cameră coșcovită și crăpată în care mai găseai încă, îngrămădită prin colțuri sau căzută în dosul rafturilor de cărți, ca formă de guvernământ, regalitatea. Regalitatea cu pene, desigur. O altă parte e scrisă printre râgâielile sonore, înjurăturile variate, dar lipsite de imaginație
Romanul nimănui by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6883_a_8208]
-
de-a lungul a cîțiva ani, poți identifica cîteva teme recurente ale micilor și mai marilor aberații urbane ce au urmat privatizării originale a spațiului citadin. Ele încep cu «detaliile» ce țin de fațade, de la case vechi, negustorești, cu fațade coșcovite pe care surîde un termopan nounouț, și pînă la caroiajul pestriț al blocurilor comuniste, pe fațada cărora fiecare nou proprietar și-a vopsit și și-a amenajat, cum a crezut el de cuviință, suprafața ce-i revine după calculele sale
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/5494_a_6819]
-
peste sâni și își șterse monturile transpirate ale palmelor de coapse. După ce se mai obișnui, desluși în umbrele pomilor adierea vântului în crengi. Prinse să soarbă cu nările dilatate mirosurile grele, dospite-n beznă; mirosurile acelea de paragină, de ziduri coșcovite și de vreme hapsână strecurată în crăpăturile pământului, în țărâna ce-i scrâșnea strivită sub tălpile bocancilor. Cu senzația că pașii ei trezesc glasurile grădinii și picioarele ei încălțate în bocancii omului ei se auzeau departe, unde o fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
Gteva clipe se sori, cu aripile întinse care cuprindeau aproape tot peretele gălbui, la razele soarelui deja rubiniu, iar apoi lipi aripile și rămase-așa, ca lama unui gnomon, aruncând o umbră ascuțită spre păpădia și mușețelul crescut sub zidul coșcovit. Partea de dedesubt a aripilor lui își reliefa în lumina razantă vinele și nervurile, pe fondul unui bleu mult mai pal decât cel de deasupra. Peste acoperișul ascuțit, cu hornuri, al casei, pe cerul încă de după-amiază, se arătă, alburie
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
așa încît casa devenea un sloi uriaș, vinețiu, plutind în aer între două amurguri. În acea navă aeriană o conducea apoi pe Soile, luînd-o de mână și-naintînd încet, împreună, către ușă, ca două surori în rochii lungi, decupate pe zidul coșcovit, acoperit de molii de noapte. Când ușa se-nchidea-n urma lor, mușcatele se-aprindeau și mai tare, ca niște turbioane de foc, mugurii lor îndoiți se-ndreptau și deschideau și ei petale de flacără până când, propulsată de jeturile incandescente
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
e sigur că ei vor doar să facă din noi niște sclavi. Soarele apusese deja înapoia unor dealuri îndepărtate și câțiva băieți aprinseseră torțele, a căror lumină pâlpâitoare proiecta reflexe curioase pe chipurile tuturor participanților la adunare și pe pereții coșcoviți, unde ici și colo încă se mai vedeau resturile unor fresce. Cuvintele lui Divicone lăsaseră o adâncă impresie, însă un om înalt, scheletic, cu mustăți lungi și negre, se ridică brusc în picioare și, arătând cu degetul spre el, strigă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ghiozdanul În pivniță și pleci grăbit spre tanti Angela. Ea Îți mai dă din când În când bani pentru cinema. În curtea de pe intrarea Călăuzelor este o liniște suspectă. La fel și În casa lăsată Într-o rână sub acoperișul coșcovit. Doar o foșgăială, ca niște șușoteli, ca o tupăială de șobolani, ca niște gemete. Dacă o fi taică-tu acolo, te biruie gândul În timp ce te uiți pe gaura cheii. Nimeni. Doar ticăitul ceasului C.F.R. cu clopot. Deasupra ta se scutură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Phil imediat după facultate, lucru destul de neobișnuit pe atunci, și iat-o peste douăzeci de ani, mamă casnică a trei copii și unul dintre cei mai stabili membri ai grupului nostru. Dar tot se unduiește. Privind-o cum împinge ușa coșcovită a micuțului birou al firmei MarkieFit, de deasupra cantinei Kashmir Kurry, nu am putut să nu observ că era îmbrăcată ca pe vremuri, în niște blugi foarte strâmți, că părul ei lung cu șuvițe blonde era lăsat liber și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
ani... Roșioara scutură din cap, într-un gest de drăgălășenie ostentativă. — Vai, mămico, te rog să mă scuzi. Mirela, da, o proastă... Ie plină lumea de curve proaste. Ce nu-ți convine, mămico? Madam Belciu legăna a reproș fața prelungă, coșcovită. — Vai, Roșioaro, așa vorbești tu de prietenele tale? Urât, urât, urât. Înseamnă că tot așa spui și de noi la altele când nu suntem de față. Las’ c-am auzit io. Unele ie curve proaste, altele ie curve pă interes
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
i-l boteză pe Petrișor. Păi, nu te gândi, finuță, că trecuse și ea prin greutăți din astea, și uite c-a ieșit la lumină și a avut noroc și-o să-și refacă viața... Nășica, deh, moldoveanca asta blondă-spălăcită și coșcovită, cu urme de vărsat pe obrajii supți, mai mare cu vreo trei ani decât tine, Mirelo, și n-ar arăta ea chiar rău așa înaltă, slăbuță, băiețoasă, da’ te-ar prinde mirarea ce gusturi au și italienii ăștia... Nimerise bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
ca niște pumnale și chițcăitul pofticios îl tulbură peste măsură. Întoarce oripilat privirea în altă parte. Tocmai când pune piciorul pe prima treaptă aude undeva, la etaj, pași furișați apropiindu-se de scară. Dă înapoi precaut, ghemuindu-se după zidul coșcovit al bucătăriei, aflată chiar lângă holul de la intrare. Probabil că fusese casa unor oameni bogați deoarece înăuntru poate să încapă o întreagă echipă de bucătari, împreună cu ajutoarele lor. Acum nu se vede decât uriașa sobă ruginită de tuci, precum și numeroase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
scurt, apasă pe mâner și după ce face un pas într-o parte, îi invită într-o încăpere pe care numai lipsa mobilei o face spațioasă. Două lămpi cu gaz răspândesc în cameră o lumină tulbure. De cuiele bătute în pereții coșcoviți sunt agățate vestoane, mantale grele de iarnă, două automate și o pușcă. Pe un raft, improvizat dintr-o simplă scândură, sunt aliniate câteva căști, o cutie de unsoare, căni metalice. Față de frigul de afară, înăuntru este acceptabil. Și asta datorită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
și, cu aceste gheare semitransparente, spiralate, mă amenința, zgîriin-du-mi ușor fața. Am fugit, umplut brusc 42 pe dinăuntru de o teroare uscată, deschis ușa camerei atât de bine cunoscute, dar în locul micului hol am dat de un culoar cu pereții coșcoviți, plini de apă, care avea în capăt treptele unei scări de lemn, în spirală, extrem de îngustă. Am străbătut în goană culoarul, cu ea după mine, am sărit pe treptele scării și, după gîfîituri și opinteli, am ajuns în vârf, unde
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
mai rare, păreau răni ovale, cusute grosolan. Frică, rușine, deznădejde se învălmășeau în mine, când am zărit o lumină galben-murdară, venind pe o poartă săpată într-un îndepărtat perete stafidit. Dreptunghiul era miraculos de precis în lumea aceea întortocheată și coșcovită. Pe măsură ce înaintam spre poartă îmi dădeam seama cât e de mare. Ușa de lemn, imensă, era dată de perete. Clanța se înălța mult deasupra capului meu. Lacătul atârna rupt și dezumflat pe ușă, ca un scrot stacojiu și păros. înăuntru
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
Când mi-am dat seama că Gina nu mai vine, am plecat acasă. Am ajuns, am descuiat și am rămas surprins: mă găseam tot în holul acela, iar pe peretele din fața mea se desena aceeași ușă imensă, stacojie, de lemn coșcovit." Îmi urmăream sentimentele cu atenție: mă bucuram și în același timp sufeream dacă observam o scădere a pasiunii mele pentru Gina. Dimineața aș fi vrut s-o iubesc în continuare, uitam gestul ei, nu aveam în minte decât figura ei
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]