89 matches
-
o normă parțială la catedra de engleză a unui colegiu de fete din statul New York, în apropierea graniței cu Canada. Locuiesc singur (dar fără pisici, aș dori ca toată lumea să știe), într-o căsuță foarte modestă, ca să nu spun o coșmelie, plasată într-o pădure, la poalele versantului cel mai inaccesibil al unui munte. Cu excepția studenților, profesorilor și a chelnerițelor între două vârste, văd foarte puțină lume de-a lungul săptămânii lucrătoare sau al anului. Pe scurt, aparțin acelei specii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
-i și împingându-i în derâdere, pe intrușii-exploratori, până la limita suportabilă a claustrofobiei; stăruind apoi să-i ațintească pe aceștia, năsâlnice, hapsâne și distante, ca babele cărturărese, prin orbitele chioare ale ferestrelor. Doar de pe prispa dughenei lui Mariusache Patru-Dește (singura coșmelie iluminată acceptabil, de o reclamă șuie, de neon) străbăteau, către cei patru peregrini, niște inconfundabile acorduri muzicale sacadate, de manea neaoșă, dâmbovițeană. Descărcată și ea gratuit, de pe net! Pe Avocat îl podidi a mia oară râsul, la vederea numelui pompos
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
și cu bluze prin care se vede tot - potențialul pentru dezastru era însemnat. Mai târziu, aveam să aflu detalii despre ce se întâmplase la prima oră a Shebei. Fusese trimisă în ceea se se numește cam pompos „atelierul“ școlii - o coșmelie din prefabricate ridicată pe lângă pavilionul de arte care fusese folosită în ultimii ani, de când plecase ultimul profesor de olărit, ca magazie. Era mai degrabă întunecoasă și mucegăită, dar Sheba se străduise să înveselească locul cu afișe și cu niște mușcate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
la pomana mortului venise, trebuie s-o îngrop în picioare. Preotul nu știa că mătușa mea nu ar fi trebuit să se grăbească, fiindcă lumea mai bună se găsea și dincolo de gard, în vila pe care și-o construise alături de coșmelia ei nepoata favorită. Aceasta-i dintotdeauna problema cu mătușile: până și bătrânele care n-au nimic de împărțit îi dau tot ce-i mai bun, din ce n-au, unui nepot sau unei nepoate preferate. Carlota însă nu are rivali
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
se petreceau în imaginația mea, ci aievea. Aproape de ora trei dimineața, un grup de patru bărbați a intrat în curtea noastră: un civil și trei militari. Odată ajunși în curte, civilul, care era un salariat al primăriei, le-a arătat coșmelia în care locuiam de câtva timp, i-a salutat pe cei trei militari în termen, apoi a plecat. Băieții ăștia militarii erau doi soldați și un caporal. Câteva momente au stat nemișcați, privind intens la chichineața din fața lor, luându-și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
aceasta domnește peste orășelul nostru de primăvara până toamna târziu. În acest orășel noi locuim cu chirie, la doamna Duțulescu, cum am istorisit deja; ce nu am istorisit încă: nu am istorisit că locuința noastră este o căsuță modestă, o coșmelie ar fi tentați s-o numească unii mai boieroși, cu trei încăperi și o verandă, Doamne, pereții sunt atât de firavi, atât de subțiri încât iarna, ca acum, când bate vântul șuierător și rece, noaptea, eu mă trezesc înspăimântat gândindu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
pe decenii de efort continuu, de muncă asiduă, pe care ți-o dau sediile băncilor și marilor companii de pe Avenida Paulista, bulevardele largi, parcurile enorme, casele bine rostuite. Dar nu puteam să nu observ la intrarea în oraș cartierele mizere, coșmeliile din tablă și carton, oameni maturi și copii subnutriți și prost îmbrăcați. Ca atare, nu m-am simțit în largul meu nici la New York, nici la Sao Paulo. Prima așezare portugheză pe malul oceanului, Sao Vicente, întemeiată la 1532, avea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
afla într-o stare absolut jalnică. Maldăre de gunoaie. Am mai luat o lecție de la viață: îți trebuie o grămadă de timp să o clădești și totul se poate distruge în câteva clipe. E adevărat că mă cam săturasem de coșmelia mea, dar fusese totuși un adăpost. Se evaporase ca ceața dimineții într-un interval de timp în care ți-ar fi fost suficient să dai pe gât două cutii de bere. Slujba, whiskyul, liniștea și tihna mea, singurătatea, colecțiile cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
mobilier înăuntru, pardoseala făcută din cărămizi nu era acoperită cu nimic, iar vântul vâjâia prin fereastra prost etanșată. Îți îngheța respirația de frig. Nu sunt eu de vină, spuse Paznicul. N-a fost ideea mea să-ți arunc Umbra în coșmelia asta. Trebuie să respectăm regulamentul și el ne cere ca umbrele să fie aduse aici. A ta a avut noroc că a stat singură. Uneori trebuie să îngrămădim două sau trei umbre. Nu știam ce să zic, așa că am tăcut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
și prontitudine". Ciucurel îi sărută mâna și zise: "Oricând, doamnă, oricând! Vă stau la dispoziție, lu' domnu' ministru și dumneavoastră, oricând aveți nevoie". "Pa, pa, domnu' Relu, și teichitizi!" "Săru'mâna!" În timp ce părăsea localul de lux, făcând un popas la coșmelia zugrăvită într-un ocru bătând spre portocaliu, în care se încropise toaleta din curte cea care deservea atât restaurantul propriu-zis, cât și terasa -, domnul director nici nu bănuia că tocmai amorsase bomba pe care i-o pregătisem. Telefonul suna în
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
soarele apunea după culmea Pungeștilor. Pe lângă nisipărie era un drumeag, tot timpul cu iarbă deasă pe el ca semn că nimic nu trecea pe acolo, iar în capăt, cocoțată pe culmea cea mai înaltă a nisipăriei abia se zărea o coșmelie de casă văruită cândva dar acum bălțată cu lut, casă unde nici unul dintre copiii pe care- i cunosc nu fuseseră niciodată. Trăia acolo de unul singur un tip ciudat pe care nu prea știa lumea cum îl cheamă dar toți
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
Constantin Țoiu Față de gospodăria întinsă a lui nea Mitică, ghicitoarea ședea într-o coșmelie singuratecă, văruită într-un alb intens, că o vedeai de departe și noaptea. Un coș înalt, și el alb, se înălța ca un minaret. Menaru se întreba tot mai des și îi întreba verile și pe prietenii ei bucureșteni, de ce
Asfințit cu ghioc (IV) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12071_a_13396]
-
celor cu oarece cunoștințe de specialitate, te convingi că filosofia lui e aceeași din scrierile lui Simeon Mangiuca sau Simeon Florea Marian, tratate de botanică populară punînd omul și universul lui magico-ritual în centrul discuțiilor despre tratamentul sufletului și-al coșmeliei ce-l încape. O vocație a totalității, condamnabilă, la urma urmei, într-un dicționar, carte prin excelență sistematică, dar atît de necesară medicinii (care n-a moștenit-o, în zilele noastre, de la ruda ei "primitivă", apropiată de vatră), amestecă definiții
Numai vorbe și descîntec... by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8457_a_9782]
-
la vrăjitoarea ducatului, o babă, o cotoroanță care locuia cu acte în regulă undeva, la periferie, unde a înțărcat dracu’ iapa, mergeai cu metroul de te uita Dumnezeu. Printr-o poartă care se bălăbănea și scârțâia îngrozitor, intră într-o coșmelie care de-abia se ținea într-o rână. “Ai venit, rânji baba”. N-avea doi dinți din față și puțea de te trăsnea. “Am venit să-ți pun o întrebare, spuse prințul. “He-he, făcu baba, știu. S-a dus buhu
După-amiază cu o nimfomană () [Corola-journal/Imaginative/13420_a_14745]
-
ca dintr-un tonomat în care cineva vâră frenetic monede. acum habar n-am unde merg și habar n-am unde am ajuns. parc-ar fi undeva pe șoseaua fundeni între pantelimon și colentina sau la marginea orașului vidin lângă coșmelii și blocuri. între timp inima a devenit aproape mută trupul mi-e harcea-parcea nici nu mai pășesc propriu-zis ci înaintez de-a bușilea abia îmi fac loc cerul s-a lăsat jos se târăște pe pământ ca burta unui pește
O viziune: călătoria, inima, cerul lipit de pământ by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/2793_a_4118]
-
probă martor... el, Mihai, adevăratul poet, în camera lui albă de sub pămînt, din aer, de pretutindeni... eu în camera mea albă de pe Cuza Vodă... celălalt, nou introdusul în joc, la mama dracului, ba ici, ba colea, probabil tot într-o coșmelie albă, vreo garsonieră... Niciodată nu m-am simțit mai folositor ! Bătrîneii mei se uitau duios la mine, mă corcoleau tot mai gingași, mai pîlpîitori... Îngînau: "Purceluș drag, purceluș drag și scump..." Normal, iscam gafe după gafe! Meritam oblojit!
Proba martor by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/11856_a_13181]
-
Doina Ruști Din ușa bisericii Sf. Pantelimon se deschide o străduță ca o alee până în Traian, iar în intersecția asta mică, pe locul unei coșmelii, demolată anul trecut, primăria a ridicat un monument. Este vorba despre un bloc de marmură, cam cât un televizor cu diagonala de 50, lustruit bine și proțăpit pe un mic postament cubic, de ciment. Leonard l-a văzut chiar de pe
Poveste de PAȘTE by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/7399_a_8724]
-
Emil Brumaru Menaru nu avea electrică, firul ar fi costat-o prea mulți bani, ca să-l tragă până la coșmelia ei izolată, singurul ei avantaj fiind că se afla foarte aproape de țărmul mării. N-avea nimic, pensie, ori vreo altă sursă, decât ce câștiga verile de la turiști. Turcoaica însă mai poseda un argument: lumina aia care serile se aprindea feeric
Asfințit cu ghioc (V) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12049_a_13374]
-
să contribuie și ei, dar bătrâna musulmană, semianalfabetă, se codise, deși banii dăruiți pentru instalarea luminii, îi primise bucuroasă la sfârșitul unei veri, când plecaseră acasă. Iarna, primăvara, cât stătuseră în București, se gândiseră mereu cum ar avea să arate coșmelia ei electrificată, dar vara următoare constataseră dezamăgiți că Menaru continua să trăiască în evul ei mediu, cu opaiț și celelalte semne ale perioadei. La nea Mitică și coana Lenuța, unde trăgeau ei, era cum ai fi sărit înainte o mie
Asfințit cu ghioc (V) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12049_a_13374]
-
De-asta nu mă satur să vorbesc cu ea. Ea are un răspuns la toate. N-ai cum să te superi, maică-mea e o eroină. Martirii au murit dar ea trăiește, în ciuda veștilor proaste și a vieții duse în coșmelia asta, cu marginalizați și cu scandaluri la orice oră. Într-o bună zi o s-o scot de aici. Știu asta. Nieve în oglindă Ochii mei se alungesc ca migdalele, sunt concisă ca un desen japonez. Părul meu drept a crescut
WENDY GUERRA by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/4921_a_6246]
-
eu... să mănânc delicat ca păsările... ceea ce nu se potrivea deloc cu foamea...cum mâncam noaptea după îmbrățișările înverșunate... ușa frigiderului General Motors o deschideam...zumzăitul lui continuu se oprea scoțând un pocnet..., un dârdâit electric... și mă gândeam la coșmelia cu pepeni de lângă Caracal unde făcusem milităria... la pepenii bostănăriei și cum într-o duminică mă culcasem cu o țărancă tânără... și cum și băiețelul ei dormea lungit peste pepenii verzi... peste lubenițe cum le ziceau oltenii... și cum un
"General Motors" by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7956_a_9281]
-
a plângerilor lui Ieremia, acesta propunea ludic un schimb de tip win-win: „Te-ai retras din afaceri ai/ milioane de euro ne privești/ din panoul publicitar/ cu ochii tăi albaștri relaxat// Dorin Gherman să facem un schimb./ Îți las ție coșmelia de la doi care/ Decanat se cheamă îți/ Las ție toți colegii și colegele îți/ Las ședințele îți las toate/ Hârtiile pe care trebuie să le dau până la liniile morții și dincolo de ele.// Dorin Gherman să facem un schimb/ Te las
Câinele bătrân și acronimele by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3504_a_4829]
-
Au turnat gaz în prăvălie și în toată casa și i-au dat foc pentru a primi despăgubiri de la societatea de asigurări. Dar flăcările au cuprins într-o clipă casa, prinzându-i înăuntru pe amândoi. S-au făcut scrum o dată cu coșmelia. Am scăpat eu, care am fost anume trimis cu treburi în oraș și de bună seamă bunicul, în atelier... Asigurarea pentru prăvălie, casă și părinți, am primit-o eu. M-am însurat cu o verișoară de-a mea, cu care
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
se cinstește din licoare. Când obosea pierzându-și suflul sau când era acoperit de cântul lăutarilor, cârciumarul deschidea trapa beciului, se lăsa într-un genunchi și răcnea congestionat: "Suflă din gură, pungașule!". Din timp în timp, băiatul dădea fuga în spatele coșmeliei unde spânzura de crengile unui dud, de picioarele dinapoi, câte un berbec înjunghiat pe care îl belea mânuind cu dibăcie brișca, dând la iveală carnea roșie, umedă și fierbinte încă a animalului, lăsând sângele să spurce iarba pălită de arșiță
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
și domnișoare! Negustori și servitoare! Cine nu se grăbește rămâne în picioare! Intrarea nu e opt lei, nu e cinci lei, ci numai doi lei, pentru mic și mare! Prima reprezentație e gratuită! Călcându-se în picioare, gata să dărâme coșmelia, mulțimea se vânzolea și lua cu asalt intrarea prea strâmtă, scormonindu-se prin brăcinare după câteva parale agonisite pe vreo vită vândută în zori. La ieșirea din circ, storși de vlagă și cu ochii rătăciți, târgoveții făceau roată în jurul fotografului
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]