9,031 matches
-
de cealaltă parte, nesesizând contopirea celor două în procesul autoconstituirii spiritului 35. Gândirea este realitate și este poziționata în miezul lucrurilor, nu în afara lucrurilor, proiectându-le pe un traseu emancipator. Intelectul nu reușește însă să observe decât aparentă, superficialul, exteriorul, coaja lucrurilor, nu estența, ființa în sine și pentru sine, umanitatea care își devine sieși scop și care înaintează permanent, chiar dacă încet și cu reculuri, pe calea rațiunii. Intelectul este deci finitul, particularul, limitativul, negativul. Iar "Cine este împotmolit într-o
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
unora din trafic... tot despre mașini eco http://www.green-report.ro/știri/pnissan-lanseaza-un-suv-100-electric-augustp mi-am imaginat la un moment dat că să iți golești scrumiera pe strada - la semafor sau indiferent unde frânezi/sau oprești - este ca și cum ți-ai aruncă cojile de ouă pe geam (după ce ți-ai făcut o omleta în bucătărie se înțelege) (re)educația rutieră se poate obține doar prin măsuri drastice reduse la null toleranță . adică : amenzile exorbitante sunt întotdeauna o soluție alternativă . vorba neamțului : pe om
Parbrizul nu desparte două lumi by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82715_a_84040]
-
mine. @bucurenci: frate, câtă fanclubul de fete umede ai pe aici!!! auzi la ele: “ești într-un fel...” (by Cristina), “Sper că într-o zi vei fi o sursă de inspirație pentru mine” (by Georgiana) 4 lamai, vă rog! cu tot cu coaja... horror! . @curly apropo de fan club - eram la dentist și răsfoiam revista și îmi zice tânți de lângă mine ( pe la vreo 70 de ani ) ” drăguț băiatul ăsta, așa tânăr , scriitor..oare are prietena ” la care eu ” păi nu știu tânți, stiti
Myself by Bumbuţ by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82829_a_84154]
-
de pornită lumea împotriva stângii, împotriva comunismului? Auzi, Condamnarea Publică a Comunismului. Mare isprava. Mare de tot. Orice doctor, întreg la cap, încearcă să înlăture tumoarea. Nu taie capul pacientului și condamnă public cancerul. Altfel spus oul se mănâncă fără coaja. Chiar dacă au apărut voci care susțin că aceasta ar avea nu se știe ce mari beneficii. “De ce este atât de pornită lumea împotriva stângii, împotriva comunismului?” Invit PRM-ul în acest blog, EI știu mai bine. G. “Invit PRM-ul
In titluri sa ne duelam sau in masini sa ne stingherim? by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83017_a_84342]
-
lor alternativă, ca atunci cînd, purtînd o greutate, o treci din- tr-o mîna în alta. De notat că "abstracțiunea" e mai curînd expresia unui sincretism cosmic, a unei complexități sugerate alegoric ("Ating cu gura abstracțiunile/ semințe cu miezul revărsat peste coaja/ că valurile mării valuri/ verticale înspumînd văzduhul" - Respirația subacvatica), rareori împinse la beatitudinea purităților declarate, dematerializate, mistice: "abstracțiunile abstracțiunile/ mă sorb într-un adînc mai adînc decît marea/ într-un înalt mai înalt decît/ concentricul joc din aurul ochilor domnului
Un deceptionat caligrafic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14770_a_16095]
-
ar sprijini pe ilustrații menite a-i ajuta înțelegerea. Autorul se simte încolțit de obiectele ce le-a stîrnit prin incantația sa în răspăr, aidoma unui ucenic vrăjitor: "Obiectele din care pe ușa din dos am ieșit/ Mă fugăresc prin cojile apei, mă aleargă prin mit" (Cavaler sfîșiat). Detestîndu-și nesatisfăcătoarea ipostază spirituală, urîndu-și eul la modul pascalian, se ridică împotriva acestuia prin mijlocirea unei porniri masochiste ce se amplifică printr-un sadism extrem de extensibil. Căci n-am putea interpreta altminteri înverșunatele
Un optzecist întîrziat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14821_a_16146]
-
estompează, ținută la respect de arhitecturile fantaste ale granitului și asfaltului. Mă liniștesc de �a dori" privind intens un măr, mirosindu-l, observând structura lui sofisticată: o planetă în miniatură. Mă liniștesc de boala civilizației: consumul, incitația la producerea dorințelor - coji goale, munți în forme false fără nici un conținut, decât o vanitate pasageră a unor minți avide de câștig rapid. Și totuși... o pereche de pantofi de lac dallinieni, pe care s-au pictat flori și animale desenate din memorie, au
Jurnal suedez by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/14879_a_16204]
-
câte două, trii blide de bucate din masa lui și pâine și vin și le trimitea acelor oameni din ogradă, de mânca acei oameni. Ce i-a lipsit politicii și oricărei ideologii până în zilele noastre este mila, este Transcendentul. O coajă de pâine, creștinește întinsă, ruinează orice imperiu fălos. Dar, impozit pe viile oamenilor, acest domn milos tot puse. Statul e stat, economia, economie. Mila, aici, cu interesul obștesc, nu prea merge. Importantă este împărțirea dreptății, Divanul, oamenilor să li se
Politichia la rumâni by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15422_a_16747]
-
Giordano Bruno, cu Voltaire, cu Victor Hugo, cu Chateaubriand, cu Zola, cu Soljenițîn. De reținut nuanța cvasireligioasă pe care o acordă Bujor Nedelcovici apostolatului intelectual: "Tot ce se manifestă nu este decît o aparență care ascunde o esență. Trebuie spartă coaja pentru a privi sîmburele! Trebuie privit abisul pentru a vedea lumina... În fond, ce este creația decît o prelungită asceză laică în căutarea sfințeniei creștine?...". Acest fundament sacral reprezintă filosofia scriitorului, sîmburele de absolut care e recognoscibil și sub aspectul
Intelectualul în istorie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14400_a_15725]
-
directorilor sau a neglijenței regizorilor. Orice conducător de instituție promite că-i va lansa și îi va încuraja pe tineri și până la un punct toți se țin de cuvânt: unii îi consumă ca pe semințe, își fac treaba și scuipă cojile, alții le acordă o autonomie nelimitată - fie ea și motivată prin argumente estetice - alterând până la anulare fie profilul, fie prestigiul instituției. Asigurarea unui spațiu de respirație curat pentru tinerele talente nu este un gest filantropic, este, sau ar trebui să
Voci tinere by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/14412_a_15737]
-
a putut aparține. În voi și-a întors savuroasa minune. Dansați portocala. Mai caldul ținut vărsați-l din voi, ca ea, coaptă, să ardă sub cerul natal! În văpaie și vrajă miresme stîrniți! Înrudirea, tăcut, creați-o cu pura,-ndărătnica-i coajă, cu sucul ce-o umple,-n extaz să se piardă! I, 17 Jos, încîlcitul, Străbunul, izvor-rădăcină tuturor, însă nici unul să-l știe-n lumină. Coif, corn de vînătoare, bărbi pricepute, frați în mînia lor mare, femei ca lăute... Crengi între
Versuri de Rainer Maria Rilke by Mihail Nemeș () [Corola-journal/Journalistic/14446_a_15771]
-
tânără prințesă își așteaptă/ Tânărul prinț plecat în război,/ Anne-Rose...). Acelea cu un caracter rural induc în eroare prin faptul că amintesc puțin de Goga (seria de poezii cu același titlu, Despre țărani, și altele), dar aceasta nu e decât coaja, este doar primul strat, iar dincolo de el, se află un poet contemporan cu Nichita Stănescu, se află perspectiva lui intimă asupra unui anumit spațiu și asupra unor anumite clipe. Văd această perspectivă ca pe o nuanță nouă, perceptibilă la o
Melodia întâmplărilor by Iulia Argint () [Corola-journal/Journalistic/14537_a_15862]
-
fi frumoasă ori urâtă, captivantă sau, dimpotrivă, neatrăgătoare, dar, în nici un caz, nu putem băga mâna în foc pentru veridicitatea ei. Se spune că, în general, poveștile au totuși un sâmbure de adevăr. Pe istoric însă îl interesează și învelișul, coaja, în care se adăpostesc, de obicei, totalitatea substanțelor ce întrețin viața. Identificarea acestor substanțe, precum și punerea în evidență a rolului și necesității lor reprezintă un posibil scenariu de depoziție scrisă. Altminteri, orice istorie riscă să fie de-scrisă prin cuvintele
Depoziție scrisă by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/14553_a_15878]
-
Pavel Șușară Apolinic, generos, posedat de cultul stabilității. O privire epicureică, saturată de senzații și generatoare, la rîndul ei, de nesfîrșite voluptăți, trece dincolo de mirajul suprafețelor și se sprijină pe chipul netrecător al lucrurilor. Pictorul caută esențe, ciocănește coaja pentru a asculta, în străfunduri, ecoul arhetipului. Cu fața întoarsă către lumea rurală, către valorile ei atemporale și stereotipe, el visează ideea de arhaicitate, vîrsta de aur a unei umanități care-și neglijează memoria. Nu pictează obiecte, ci invocă obiectul
Tinerețea lui Ion Dumitriu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14555_a_15880]
-
coboară/ ușoară,/ sare ca o scânteie/ din creangă în creangă,/ aleargă/ ca o idee,/ prin oaza poienii/ cu soare,/ să urce/ și iar să coboare.// Fulgerul mărgeluțelor/ iscoditoare;/ coada stufoasă/ ca un pampon/ de mare sărbătoare;/ conuri de molid/ și coji de alune,/ cântecul pădurii/ să adune,/ să ( s)une". Singur vă luați măsura de protecție a pseudonimului, dacă "procentul de ratare" ar depăși, cum spuneți, onorabilitatea. Rămâne să deduceți cum stau lucrurile. ( A. Simionescu, București) * Exercițiul intitulat Hotarul luminii m-
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/14050_a_15375]
-
ființa prin nici un soi de obligații. Nici o finalitate nu intră în jocul său care indică o transcendență coruptă, demonizată. Deviza e, aici, "inutilitatea", exprimată nu fără adaosul unui gest de groasă sfidare plebeiană: "inutile sînt toate îmi zic/ pe o coajă de pîine picură mierea de viespi/ muște fosforescente se izbesc/ de sticla ochelarilor/ tăi// o criză de nervi/ depeșa diavolului în vînt/ violoncelul vecinului s-a evaporat/ în propria-i muzică// unde este/ puterea magică a tranzacției/ false sînt iscăliturile
Antipoezia pură by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14166_a_15491]
-
plăsmuirii literare precum un analogon al celei divine: "Mai mult, și mai autentic decît Stendhal, a fost o întrupare a unui vis cezaric. Napoleon al imaginației, a împins fruntariile acesteia cît mai departe, și-a cucerit un imens imperiu, în coaja de nucă europeană a culturii sale. De aceea, în ochiul său, ochiul romancierului balzacian pe care el îl compară cu acela, înscris în eternul triunghi, al lui Dumnezeu cel atoatevăzător, recunoaștem mai puțin lentila prin care se adună într-un
Pornind de la literatura franceză(I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14280_a_15605]
-
adevărate. Catherine Tekakwitha, vorbește-mi în Hiro-Koué. Nu am nici un drept să mă simt deranjat de ceea ce le spun iezuiții sclavilor, dar în răcoroasa noapte arheozoică spre care mă duc cercetările mele, când vom fi înfășurați în racheta noastră din coajă de mesteacăn, uniți în străvechiul stil trainic, carne și spirit, și când îți voi pune vechea mea întrebare: sunt stelele, în fond, cu adevărat mici, oh, Catherine Tekakwitha, să-mi răspunzi în Hiro-Koué. Întotdeauna mi-am dorit să fiu iubit
LEONARD COHEN by Liviu Bleoca () [Corola-journal/Journalistic/14261_a_15586]
-
păgînă voluptate epidermică, răsfăț solar, pur biologic. Alfabetul de care se servește autorul e unul precumpănitor senzorial, cel mai apt a-i stenografia nuditatea străveche a trăirii: "Jilăveala buștenilor din stații răcoroase de munte/ Jilăveala mrejelor întinse pe țărm/ Jilăveala cojii de ou încă plină de aburi/ Jilăveala trenului care a mers toată noaptea" (Jilăveală). Sau următoarea imagine a unui monument venețian, în care genuflexiunea pietății se îmbină cu percepția elementară, precum un indice, aparent eretic, al autentificării întru uman: "O
Despre un Dumnezeu estet by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15000_a_16325]
-
s-a crăpat și din el se scurgea un fel de clei albicios, care mirosea urât de te amețea. Mirosul ăla de putregai s-a simțit ani de zile și uneori ți se părea că n-a dispărut de tot. Coaja oului s-a uscat la soare, și ciobanii au folosit-o pentru luminat. Azi n-a mai rămas nimic. Dar ce zic eu azi, de mult n-a mai rămas nici o urmă din el. Ramirín s-a cufundat din nou
José María Merino (Spania): Căutătorul de minuni by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/14985_a_16310]
-
sau exotică, zahărul, uleiul, măslinele, stafidele. Cafeaua se cumpăra exclusiv sub formă de boabe și se măcina cu rîșnița de alamă ținut bine între picioare. Ceaiul, după dispariția vremelnică a celui negru sau rusesc, se făcea tot în casă, din coji de mere, de pildă, puse la uscat în reșoul sobelor. Și ce miros extraordinar! Gîndacii se ucideau cu bucăți de pîine muiate în acid boric. Rufele se spălau cu leșie (făcută și ea în casă, din cenușă), mai apoi, cu
Se schimbă lumea by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15092_a_16417]
-
Poate nu i-aș fi tradus numele - În engleză, răget (pentru bellow), dacă nu l-ar fi defăimat pe Mircea Eliade prin romanul Ravelstein, protagonistul fiind Allen Bloom, iar Eliade ascuns sub denumirea personajului Radu Grielescu; fantezii și derută dincolo de coaja narativă sunt aplicate aproape sadic. Autorul cărții nu uită și nu apasă prea tare pe faptul că viitorul premiat cu Nobel (În 1976), adică Saul Bellow, a stat multă vreme În preajma lui Mircea Eliade, În casa căruia și-a cunoscut
Din Canada, spre Mircea Eliade. In: Editura Destine Literare by Alexandru Cetățeanu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_320]
-
două propoziții complet diferite de evenimentul istoric pe scurt relatat în pagină. Prima e o vorbire auzită într-o ședință a vremii: Sunt multe frecțiuni între salariați. A doua se referă la un prizonier din Iacuția siberiană care purta două coji de nucă înțepate cu acul, la ochi, ca să nu-l orbească reverberația puternică a zăpezii... Însemnarea propriu-zisă, prelucrată și apărută în Galeria cu viță sălbatică, sună astfel: Începe cu dărâmarea statuii. Vânt. Soclul dinamitat. Rafale de aer par să facă
Carnetul roșu by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15197_a_16522]
-
Baudelaire et l’expérience du gouffre), Fundoianu înșiră Cîteva cuvinte pădurețe cu vizibil accent avangardist. Dar dincolo de teribilismul unor afirmații de tipul: „Volumul de față aparține unui poet mort, în vîrstă de 24 de ani, prin anul 1923”, străjuiește, sub coaja autoironiei (permanenta sa lumină de veghe), o luciditate cutremurătoare, blecheriană. Poate amintirea halucinantului „ghetto ancestral”, pomenit de Ov. S. Crohmălniceanu, îl face să resimtă, atît de dureros - anxios, împrejmuirile. Tîrgul, „excrescență parazitară”, se delimitează net de țarina sănătoasă și reavănă
Noiembrie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/13384_a_14709]
-
pensiuni mai mult clujene; de atunci cîrciumile s-au făcut miriadă, de la „Tina” din colțul nordic al plajei doimaiote, pînă la „Expiratul” capului sudic al Vamei; s-au alungit digurile, pătrunzînd stîngace în mare ca poduri orfane, ca dinți din coajă de pepene ce-s; în loc să crească, plajele s-au îngustat, refuzînd degeaba grefa digurilor. Șantierul de la Mangalia a crescut la dimensiuni sud-coreene și culori suedeze; unele femei din sat lucrează acolo (una din ele, macaragiță, are brațul gros cît trunchiul
Vama dintre doi mai by Călin-Andrei Mihăilescu () [Corola-journal/Journalistic/13587_a_14912]