85 matches
-
vedem? Minunea de la Maglavit în ediție revăzută și actualizată: Dan Negru are voce normală, vorbește fain, gesticulează mai puțin, nu urlă ca un abia-ieșit din junglă, ci e normal-normal în toate cele. - Vezi, zice Haralampy, poate ți-e defect televizorul... - Cobe! Îl reped. Da, e seara zilei de 13 noiembrie 2005, iar pe Antena 1 se transmite emisiunea ,Geniali", invitații fiind antrenorii Mariana Bitang, Octavian Belu și câteva gimnaste ,lăsate la vatră", care înspăimântaseră lumea cu valoarea lor. Moderatori: Alessandra Stoicescu
Rămâne cum am stabilit! by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11127_a_12452]
-
să se ridice în picioare. În timp ce palmele mele îi ștergeau coapsele de moloz, am simțit în buzunarul de la rochie câțiva biscuiți obișnuiți - și atunci mi s-au încleștat fălcile de poftă." (Relatarea unui bărbat). N-aș vrea să sune a cobe, dar acest poet formidabil ieșit din subterana socială și existențială îmi pare a fi autorul unei singure cărți. Cu toate cele trei ediții de până acum din Jucăria mortului și cu volumele ce vor urma.
Scrisoarea unui provincial by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8934_a_10259]
-
senzație de după sărbătorile de iarnă: televiziunile anunță că trichinela spiralis a făcut primele victime. Prima în județul Arad. -...Și, cum toate ne vin din vest în ultima vreme, zice Haralampy, s-ar putea ca, în scurtă vreme, să... -Mai taci, cobe!, îl reped, și mai controlează-te... 4.Declarație a lui I. Becali la o rubrică de sport (la Pro Tv ?): Nunta secolului ? Mutu-Alexandra ? Chivu-Oana ? Mărunțișuri... } iriac-Andreea Marin - asta va fi!, având în vedere... -Acest domn știe cam multe, zice prietenul
Prefecți, șampanie și priviri chiorâșe by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12122_a_13447]
-
despre înlocuirea din funcție a guvernatorului Deltei Dunării, Virgil Munteanu, pe motiv că n-ar fi implicat politic ? Știi ce înseamnă acordul domnului Tăriceanu la această schimbare ? Evoluția și consolidarea unui dezastru început cu mai mulți ani în urmă... -Un cobe, asta ești, domnule!, îi strig. l Telejurnalele ne anunță că plaja de la Sulina a fost privatizată prin împărțirea sa... imparțială între VIP-uri. Care-i problema? l Octavian Belu din nou antrenor la echipa feminină de gimnastică a României? Nici
Noi știri TV sau metode de a-l face pe român să vorbească singur by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11872_a_13197]
-
dă-i bătaie, moș Pâcule! Da’ știi că-mi placi, Mitruță băiete? Ce crezi tu, că eu sunt morișcă care se învârte după vânt? Tu nu vezi că mi s-o uscat limba-n gură ca la găini când dă cobea peste ele? Mai bine ia seama că ulcica asta s-o făcut bolovan de când n-o mai văzut un strop de vin... După aceea mai stăm de vorbă. Frumos mai știi s-o aduci pe după chersâc, Pâcule! - l-a luat
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
crezi or să nu crezi!... Deschide pieptu-mi rece... deschide, și să vezi! Noptosul cimitiriu ce doarme sub coline, Purtând în pieptu-i pacinic atâtea mii lumine Ce s-a stins mie lumea... Bisericuța sântă În care nu preoții, ci vânt și cobe cântă, E sufletu-mi. În el icoane șterse cu fețele pătate Sânt visurile mândre ce le-am avut odată... Cari ca vechi icoane din zilele bătrâne Arătau visuri mândre doară din ceri venite, Ci-n sufletu-mi acuma stau stinse
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
începu să recomande cu glas tare șerbeturile pe care le adusese feciorul de la prăvălie. Lăsase lingurița de argint cu șerbetul minunat colorat în paharul cu apă și mâna îi tremura într-atât că zăngănitul devenise de nesuportat. Suna cumva a cobe, așa că tata reluă firul conversației. Conversație - vine vorba, era de fapt o litanie, un monolog pe teme străine de gândurile celorlalți de față. Mirele se uita la mireasa lui. Era tare frumoasă. Remarcase că toți o iubeau în familie. La
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
a fost păguboși și-au intrat pe degeaba... Și Ioaniu se prăpădise el mai demult, da lu madam Ioaniu acasă nu s-a găsit niciunu să vie să-i spuie. Că la ce să intri în casa omului ca o cobe ? Așa că lor numa la v-o doi ani le-a venit hârtia și numa atunci a aflat ele. A murit el acolo, ca un câine, da vezi că pentru băiat a fost mai bine : că mai scăpase de unu, care
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
cunosc, apoi telefonează regizorului. Merg împreună la casa de filme. Trebuie să mai aștepte două ore. Se duce pe la editură. Aceeași asigurare prietenească: romanul va apărea! Ce-și face atîtea gînduri negre?! Ce-i dacă vine vara?! Parcă-i o cobe, o ține mereu cu "vine vara, și..." Și-apoi, romanul ar mai trebui scurtat, e drept, dar să fie citit întîi în redacție, să se discute pe concret. Oricum, sigur apare anul acesta! Se întoarce la casa de filme. Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
domnișoară, amenința. Da, da, exact atunci, îi țipa prin ușă Carmina, numai atunci. Intra în camera lui cu pomeții vineții de enervare: Tu-i irodialul ei de fată, zicea cu năduf. Asta-mi face pocinogul, ai să vezi. Mai taci, cobe, răspundea mama, certurile astea nu-s bune la nimic. Își menținea supărarea trei, patru zile, nu-și vorbeau nici la masă. Carmina rămânea să lucreze până târziu în noapte, uneori auzea scârțâitul egal al somierei, zgomotele mereu aceleași ale actului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
de vânt, Pe când dormeam, hogeagurile casei, Și vaiere-n văzduh s-au auzit Se zice, stranii gemete de moarte, Cumplite voci vestind pârjoluri crunte Și zile tulburi, proaspăt răsărite În veacul de restriști. Și toată noaptea S-a tânguit întunecata cobe. Spun unii că pământul, prins de friguri, S-a fost cutremurat 1. Și o va face exact în momentul în care Macduff se va întoarce din iatacul regelui, aducând vestea năprasnicei sale morți și arătând ca un om căruia tocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
zugrăvi tabloul sumbru al acestor locuri: Un hău pustiu și negru, cum vedeți; E vară, dar copacii-s goi, sfrijiți, Acoperiți cu mușchi și vâsc hidos. O rază nu răzbate, -un suflet nu-i Afar’ de buha nopții și corbi cobe. Și arătându-mi groapa asta-a groazei Mi-au spus c-aici, în bezna grea a nopții, Puzderii de strigoi și șerpi cu șuier, Broscoi umflați și-arici, tot mii și mii, Înalță-atâtea vaiere-ascuțite, Că orice muritor care le-aude
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
dinți a mormăit ceva în dialectul local... Iar atunci când, spre sfârșitul anilor ‘90, noi am mai vizitat o dată Gdańskul și, într-o locuință privată în mijlocul unui public restrâns, am văzut reprezentația reușită cu versiunea teatrală a povestirii mele Strigăte de cobe ca spectacol de cameră germano-polonez, am trecut, după aceea, prin dreptul unei clădiri vechi de pe fostul Brunshöferweg. „Aici locuia ea“, am spus eu și mi s-a părut ridicol. Durerea provocată de ceea ce pierdusem a fost la început greu de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
germane. Mi-am vărsat mânia pe ea, fără să vreau s-o lovesc. Și, când m-am trezit că am rămas cam singurul care considera că povestea cu custodia e o înșelăciune, după ce se stinseseră ecourile produse de Strigătele de cobe, m-am ținut strâns de „lettera“ mea, astfel încât romanul Un câmp întins a crescut și a tot crescut, până când a fost destul de amplu încât să cuprindă gunoiul sortat al istoriei germane din două secole și, în plus, pe acela al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
sintetizând, toate animalele mele sunt numite pe numele lor: avantajele găinilor timpurii, mersul racilor târzii, pedigree-ul câinelui ajungând până departe, calcanul cel sănătos cu oasele lui, pisica, cu privirea ațintită asupra șoarecelui, șobolanca ce mi-a apărut în vis, cobea, care am ajuns să fiu, precum și melcul, cum ne-a ajuns el din urmă, ne-a depășit și se depărtează iute, fără un sunet... Ceea ce prezisese deja femeia de serviciu a gazdei noastre din Schmargendorf, care venea din estul orașului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
cupru, tipărite cu piatră de Solnhof ca litografii: eu, cu mustață și cochilie de melc în ochi; eu, față-n față cu calcanul; eu, cu cuie de sicriu și pasăre moartă; eu, cu șobolanul din vis, eu cu bască și cobe, eu mustăcios, ascuns după un cactus și, la urmă, eu cu ceapa tăiată în două și cuțit. La Paris, mustățile pe oală erau obișnuite. La Paris am cumpărat un cărucior de ocazie ce le oferea loc unul lângă altul celor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
gol istoric se întinde, Pe-aceleași vremuri mă găsesc... Și simt cum de atâta ploaie Piloții grei se prăbușesc. De-atîtea nopți aud plouând, Tot tresărind, tot așteptând... Sunt singur, și mă duce-un gând Spre locuințele lacustre... Gri Plâns de cobe pe la geamuri se opri, Și pe lume plumb de iarnă s-a lăsat; "I-auzi corbii!" - mi-am zis singur... și-am oftat; Ninge gri. Ca și zarea, gândul meu se înnegri... Și de lume tot mai singur, mai barbar
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
ce-n frunte-i de nouri încrețită Un trăsnet ar purta. Dat cel puțin nu spuneți că aveți simțiminte, Că-n veci nu se îmbracă în veștede vestminte Misteriul cel sânt Căci vorba voastră sună ca plâns la cununie, Ca cobea ce îngînă un cânt de veselie, Ca râsul la mormânt. {EminescuOpI 26} Am uitat mamă, am uitat tată, Am uitat lege, am uitat tot; Mintea mi-e seacă, gândul netot, Pustiul arde-n inima-mi beată. Numai prin chaos tu
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
că orologiul îi trezise la timp. Unii mârâiau; dacă în târg se vor mai petrece lucruri pocite - după ce va bate ceasul -, vor face fărâme turnul, cu mașinărie cu tot. Iar Ceasornicarului or să-i turtească, neapărat, botul, că nu de cobe au ei nevoie în târg! După inundație se lăsase uscăciune mare; ploile din martie secaseră, parcă, ultimul nor. Localnicii, mulți încă țărani, cu vite și semănături, își frângeau gâtul tot scrutând înaltul. Cu palma streașină la ochi, urmăreau zarea; preoții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
mai tineri decât el, se gândi cu disperare. Și totuși, cu orice preț, trebuia să scape, pentru a nu trăda speranțele Florenței. Cu siguranță, acea răzvrătire era doar primul act al unei revolte generale Împotriva facțiunii Albilor, așa cum profețise Giannetto, cobea aceea blestemată. Cerșetorul avea să fie făcut bucățele, În temnița de la Stinche. La naiba cu făptura aceea netrebnică! Câțiva pași mai În față, exista o crăpătură În zidul de cărămizi care Îi Închidea calea de fugă dinspre partea dreaptă. Sări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
măcar până mune de dimineață, ați stricat petrecerea... și dădu bice cailor, dispărând într-un vârtej de zăpadă. - Ce-i facem acu, am rupt-o-n fericire! se căina Dumitru, și-și potrivi mai bine curelele țambalului pe umăr. - Ho, cobea dracului, fl potoli Mitică Ciolan, cât te-ai văita, mai bine am porni-o la drum! Și-o luă înainte. Ceilalți îl urmară. Să fi mers un sfert de ceas. Se întunecase și liniștea serii de iarnă fu spartă de
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
schimbat. ― Ei bravo! N-am de gând să rămân toată viața în pijama. Sculptorul îmbrăcase un costum sel et poivre la care asortase o cravată îndrăzneață, albastru cu verde. ― Hm, așa s-a gândit probabil și Panaitescu... ― Pușche-ți pe limbă, cobea dracului! făcu speriat Matei, bătând în lemn: Sînteți tîmpiți! Și vă mirați de ce ne suspectează maiorul. Stați ca huhurezii, încotoșmănați, casa crapă de ger și nimeni nu face o singură mișcare! ― Cam ce mișcare ai dori să facem, tinere? întrebă
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
în urmă, și care, în loc să se potolească, era tot mai agresiv. Și sigur că Alexandru Beldiman, fondatorul ziarului, i-a onorat primul cu valuri de fiere neagră pe Carol și pe moștenitorul tronului, Principele Ferdinand, despre care repeta ca o cobe că n-o să ajungă să domnească nici măcar o zi. Dacă însă de adevăr e vorba, e bine de știut că se pavaseră o seamă de străzi, iar banii pentru statuia lui Brătianu nu erau din buzunarul sau „ciorapul“ primăriei, ci
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
-și palma peste ochi. A ieșit din curte val-vârtej. Poarta greoaie din lemn putred s-a trântit în urma lui. Tabla verde a gardului s-a cutremurat, salcâmul din străduță a clămpănit din crengile jerpelite. Copacul ăla întotdeauna îmi păruse o cobe. C XXXIII Îl trezi o bufnitură, urmată de un zgomot de sticlă spartă. Motanul cenușiu sărise pe poliță, alunecase, iar în cădere dărâmase Sfânta Treime și fotografia. Acum cărămida zăcea peste fața zdrobită a lui Leo. Promisese de mult că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
dar așa... Și chiar flămând fiind, tot n-am putut să scot un cuvânt din cauza vorbăriei tale. Uite cum îți bați singur cuie în talpă, ca... infanteristul. Află, dragă ieșene, că mâine te pun să vorbești până ai să faci cobe precum gobăile. Știi că-mi placi, vere? Când vezi că ești la înghesuială, mă ameninți. Ai? Văd eu că nu-mi merge cu tine, așa că am să-ți spun doar încă o vorbă și gata... Spune-o și te iert
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]