21 matches
-
de tun a Stăpânilor Lumii. Așa cum am fost în cel de-al doilea război mondial, unde în patru ani de război pe ambele fronturi am avut cele mai mari pierderi umane și economice, fără să obținem nici măcar statutul de țară cobeligerantă (așa cum a obținut Italia, la numai două luni de la semnarea Armistițiului cu SUA, fără să participe în luptă pe front, așa cum am participat noi în permanență cu 14 divizii.) Personal, sunt antirăzboinic. Și nu pot decât să fac un Apel
CUM SĂ FACI BANI PRIN SISTEMUL LETS . (NOTE PENTRU ESEUL AGONIA UNIUNII EUROPENE (7) FRAGMENT DIN 144 DE SCRISORI DE TRANZIŢIE DIN MILENIUL III CĂTRE PRINŢESA X (30) de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţi by http://confluente.ro/Constantin_milea_sandu_1399285242.html [Corola-blog/BlogPost/360373_a_361702]
-
din Ardealul de Nord ocupat; - Relațiile româno-germane (1940-1944); - Relațiile româno-italiene (1940-1944); - Relațiile româno-japoneze (1940-1944); - Relațiile româno-sovietice (1920-1944); - Relațiile româno-franceze în perioada interbelică; - Relațiile româno-engleze în perioada interbelică; - Relațiile româno-americane în perioada interbelică; - România la Conferința de Pace de la Paris 1946-1947; - Cobeligeranta; reparațiile de război; - România și marile puteri: 1940-1947; - România și cooperarea balcanică. B. Lucrări pentru uzul Parlamentului, Președinției, Guvernului, Ministerului Afacerilor Externe, misiunilor diplomatice și oficiilor consulare. - Dosarul tezaurului românesc de la Moscova; - Regiunea Herta; - Insula Șerpilor; - Bunuri românești în străinătate
EUR-Lex () [Corola-website/Law/141771_a_143100]
-
Franței - diviziile a IV-a și a V-a de pușcași care s-au format în Rusia. Pe 28 septembrie, s-a semnat o alianță cu Antanta, care acepta unitățile poloneze din Franța drept "singura armată poloneză, independentă, aliată și cobeligerantă". Pe 4 octombrie 1918, Comiutetul Național l-a numit pe generalul Józef Haller de Hallenburg în funcția de comandant. . Prima unitate care a intrat în luptă pe frontul de vest a fost Regimentul I de pușcași ("1 pułk strzelców"), care
Armata Albastră () [Corola-website/Science/299402_a_300731]
-
Aliații controlau cea mai mare parte a sudului Italiei, iar locuitorii orașului Neapole s-au ridicat la luptă și au alungat ocupanții germani. Aliații au organizat mai multe unități militare italiene (terestre, navale și aeriene) pe care le-au numit „cobeligerante” sau „regaliste”. Aceste forțe cobeligerante au luptat alături de aliați pe tot restul duratei războiului. Pe de altă parte, trupele italiene loiale lui Mussolini și Republicii Sociale Italiene au continuat lupta alături de germani. Împotriva acestora din urmă a apărut o puternică
Istoria militară a Italiei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/316496_a_317825]
-
parte a sudului Italiei, iar locuitorii orașului Neapole s-au ridicat la luptă și au alungat ocupanții germani. Aliații au organizat mai multe unități militare italiene (terestre, navale și aeriene) pe care le-au numit „cobeligerante” sau „regaliste”. Aceste forțe cobeligerante au luptat alături de aliați pe tot restul duratei războiului. Pe de altă parte, trupele italiene loiale lui Mussolini și Republicii Sociale Italiene au continuat lupta alături de germani. Împotriva acestora din urmă a apărut o puternică mișcare de partizani, care a
Istoria militară a Italiei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/316496_a_317825]
-
1939 a fost ambasador în Țările Baltice. În perioada 1939 - 1945 a fost secretar general al Ministerului Afacerilor Externe, iar în 1946, dr. Petru Groza îl trimite la Conferința de Pace de la Paris pentru a susține cauza României ca țară cobeligerantă. O dată cu instaurarea comunismului în România, Vasile Stoica refuză să se înscrie în Partidul Muncitoresc Român, fapt ce a cauzat începerea unei perioade de șapte ani de detenție, 1948 - 1954. În 1957 este arestat din nou și condamnat la 10 ani
Vasile Stoica () [Corola-website/Science/320967_a_322296]
-
dintre cele mai numeroase forțe militare din timpul celui de-al Doilea Război Mondial. După capitularea Italiei în fața aliaților în 1943, armata italiană s-a împărțit între trupele loiale nou înființatei Republici Sociale Italiene pe de-o parte, și „Armata Cobeligerantă din Sud” (Esercito Cobelligerante del Sud) loială guvernului regal condus de mareșalul Pietro Badoglio. După proclamarea Republicii Italiene în 1946, „Armata Regală” și-a schimbat numele în „Armata Italiană” (Esercito Italiano).
Regio Esercito () [Corola-website/Science/316909_a_318238]
-
conține, în însăși rațiunea sa de a fi, toleranța și egalitatea în drepturi pentru toate grupurile naționale."" Tot în ianuarie 1945, Mihail Fărcășanu duce o campanie de presă susținută în ziarul "Viitorul" în favoarea recunoașterii drepturilor României la statutul de țară cobeligerantă.. Seria cuprinde articolele Cobeligeranța (23 ianuarie 1945), O datorie imperioasă (27 ianuarie 1945), Premisele cobeligeranței (28 ianuarie 1945), Rațiunile cobeligeranței (3 februarie 1945), Drepturile României (5 februarie 1945) și URSS și cobeligeranța României (7 februarie 1945). În această serie de
Mihail Fărcășanu () [Corola-website/Science/311166_a_312495]
-
ghidate. Printre cei 1.600 de marinari care și-au pierdut viața odată cu scufundarea cuirasatului s-a aflat și comandantul Marinei Italiene, amiralul ("Ammiraglio") Carlo Bergamini. Imediat ce noul guvern italian a reprimit control asupra vaselor, a fost formată „Marina Italiană Cobeligerantă”, care a luptat de partea Aliaților. Câteva echipaje ale Regia Marina au ales să lupte de partea noului regim fascist instituit în nordul Italiei - [[Republica Socială Italiană]] ("Repubblica Sociale Italiana", RSI). Marina Națională Republicană progermană avea efective reduse, cam de
Regia Marina () [Corola-website/Science/317052_a_318381]
-
echipaje ale Regia Marina au ales să lupte de partea noului regim fascist instituit în nordul Italiei - [[Republica Socială Italiană]] ("Repubblica Sociale Italiana", RSI). Marina Națională Republicană progermană avea efective reduse, cam de cinci ori mai mici decât ale Marinei Cobeligerante. Cuirasatele italiene de sub controlul noului guvern italian au fost puțin folosite în acțiuni de luptă, în parte și datorită suspiciunilor față de loialitatea echipajelor. Mai multe dintre aceste vase de luptă au fost internate în [[Egipt]]. În iunie 1944, cuirasatele ușoare
Regia Marina () [Corola-website/Science/317052_a_318381]
-
bombardau regiunea Frascati - Roma pe 8 septembrie 1943. După armistițiul dintre Italia și forțele armate Aliate Regia Aeronautica a fost moștenită de două forțe aeriene vremelnice. În regiunea de sud, aflată sub controlul guvernului regal, a luat ființă "Forța Aeriană Cobeligerantă, iar în nordul Italiei, aflată sub controlul fasciștilor, a luat ființă Forța Aeriană Republicană, loială lui Benito Mussolini și Republicii Sociale Italiene. Piloții celor două forțe aeriene italiene nu au luptat niciodată între ei. În timp de regaliștii au luptat
Regia Aeronautica () [Corola-website/Science/317001_a_318330]
-
și transporturile maritime deveniseră ținta atacurilor Axei. Alte țări (Cehoslovacia, Polonia, Canada, Australia, Noua Zeelandă, Belgia, Olanda, Franța, Finlanda, Danemarca, Norvegia, Iugoslavia, Grecia, Italia, România și Bulgaria, la care s-u adăugat tardiv Brazilia, Iranul și Turcia) au fost, de asemenea, cobeligerante de partea Aliaților, deși unele dintre ele nu au fost considerate ca atare în 1945, deoarece s-au alăturat o vreme forțelor Axei (Italia, Finlanda, România și Bulgaria). Țările care au ales să rămână neutre în conflagrație, au fost privite
Al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/296817_a_298146]
-
diplomatic de curaj și largă deschidere internațională. După Uniunea Sovietică, România era prima țară din Tratatul de la Varșovia, care stabilea o misiune diplomatică, la nivel de ambasadă, la Bonn. Este cunoscut însă că U.R.S.S. avea un statut de țară cobeligerantă a coaliției antihitleriste. De aceea, gestul României a avut un impact nu numai în cercurile guvernamentale vest-germane. S-a creat astfel o atmosferă favorabilă pentru o largă colaborare bilaterală. Ca prim ambasador al României în Republica Federală a Germaniei, Constantin
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
răniți țara a făcut eforturi economice uriașe atât pentru armata noastră de pe front, cât și pentru cea sovietică aflată pe teritoriul nostru. Cu toate acestea, la Conferința de Pace de la Paris, URSS s-a opus ferm includerii României între statele cobeligerante, considerând-o o țară învinsă, care trebuia tratată ca atare. Tot ce-a ocupat URSS în iunie '40 a fost consfințit de Pacea de la Paris, chiar dacă acea ocupație fusese făcută în urma Pactului Ribbentrop-Molotov, iar teritorii ca Bucovina de Nord și
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Administrative/939_a_2447]
-
America Latină. România găzduia disidenți comuniști ai altor regimuri, mulți post-che-guevariști. Aveam colegi care, cu mici excepții, nu erau nici exotici nici prietenoși. Irakul și Iranul erau în plin conflict (ca și Ciprul cu Grecia). Periodic se iscau între studenții națiilor cobeligerante proteste, bătăi cu cuțite, uneori chiar „dispariții” bine ascunse. Intervenea discret securitatea și ascundea sub preș problema, să nu devină cumva publică (adică să nu se știe prin complexul studențesc Grozăvești, că de presă nici vorbă). Cele mai dese conflicte
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
separat, independența și integritatea teritorială a Imperiului, așa cum fuseseră ele înserate În Tratatul general de pace de la Paris, constituia un casus belli . Singură putere care nu semnase Tratatul general de pace de la Paris, din 30 martie 1856, deoarece nu fusese cobeligeranta, dar care semnase, În schimb, Convenția Strâmtorilor, că una ce fusese semnatara a celei din iulie 1841, era Prusia. Tocmai de aceea, diplomația rusă a recurs la un subterfugiu, În sensul că În Notele În discuție nu a pus și
Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by VENIAMIN CIOBANU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1270]
-
românească pe frontul din Bulgaria, străduindu-se, ne spune istoricul american Larry L. Watts, "cu înfrigurare să restricționeze și să ironizeze contribuția militară a României, să subordoneze forțele acesteia celor proprii și să împiedice Bucureștiul să câștige statutul de țară cobeligerantă, care ar fi îndreptățit România să ia parte la negocierile de pace și să-i garanteze independența."126 Rusia a tot ținut-o cu "onoarea" și după ce aceasta a dat de rușine, încât marele duce Nicolae a implorat pe Carol
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
în "Magazin istoric", nr. 10, 2000. 238 Larry L. Watts, op. cit., p. 149. 239 România a trimis pe frontul de vest 538 536 de militari, dintre care au murit 167 525, depășind contribuțiile Italiei și Franței, care au fost recunoscute "cobeligerante". 240 Victor Suvorov, Ultima republică. De ce a pierdut Uniunea Sovietică al doilea război mondial?, trad. din limba rusă, de Radu Părpăuță, Editura Polirom, Iași, 1997, p. 23. 241 Vezi, în acest sens, cartea istoricilor Iuri Leontievici Diakov și Tatiana Semionova
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
Puissances Etrangères depuis le premier traité conclu en 1536, entre Suleiman I et François I jusqu'à nos jours, par le Baron I. de Testa, Tome Deuxième, France ÎI, Paris, 1865, p. 128 (în continuare, Testa, op. cît.) statutul de cobeligeranta a Porții Otomane, stipulând că "le present trăite définitif de paix est déclaré commun à la Sublime-Porte ottomane, alliée de S.M britanique, et la Sublime-Porte seră invitée à transmettre son acte d'accession dans le plus court délai possible
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
în prezența Armatei Roșii și a unor forțe de rezistență "patriotice" conduse de comuniști. Într-adevăr, Armata Roșie ocupa România, Bulgaria, Ungaria, partea estică a Austriei și teritoriile germane dintre Elba și linia Oder-Neisse. Ea era însă prezentă, ca țară cobeligerantă și aliată, în Polonia și Cehoslovacia. Numai în Albania și Iugoslavia nu se făcea simțită prezența trupelor sovietice, întrucât eliberarea acestor două țări s-a făcut de către propriile forțe militare de rezistență, formate în majoritate din comuniști. Dacă avem în
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
lovitura de stat din iulie 1943, fasciștii se aflau la putere de 20 de ani. Poate că din această cauză rezistența locală Împotriva regimului era infimă; mai toți antifasciștii activi erau În exil. După 1943, când țara a devenit oficial „cobeligerantă” de partea Aliaților, nordul Italiei (zona ocupată de germani) era sfâșiat Între un regim-marionetă (Republica de la Salò a lui Mussolini) și o rezistență partizană mică, dar temerară, sprijinită de armatele aliate care Înaintau. Dar și aici, ceea ce părea un conflict
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]