16 matches
-
baliverne Dă-le învoire să se culce Să-și ascundă grijile sub perne, Pentru-o noapte de odihnă dulce Indecența e la ea acasă Un discurs în plus, nu mai contează Demnitarilor de azi nu le mai pasă Cât rămâne cobitoarea trează Bună seara domnule ministru Circumstanțele sunt deci atenuante Rupe terfeloaga aia de registru Cu minciuni atât de captivante Că rămân naivii să te-asculte Cine crede-n stropul de dreptate Nu mai ia în seamă cât de multe Spuneți
MINCIUNI CAPTIVANTE de ION UNTARU în ediţia nr. 706 din 06 decembrie 2012 by http://confluente.ro/Minciuni_captivante_ion_untaru_1354796198.html [Corola-blog/BlogPost/365786_a_367115]
-
Cât despre politică... au făcut-o și el cum o face oricine la noi; dar... de mortuis nil nisi bene. [16 octombrie 1877] SCORNIRILE "TELEGRAFULUI" DIN BUCUREȘTI În primul său București de la 17 curent "Telegraful", comparând presa conservatorilor cu păserile cobitoare, ajunge la concluzia că această presă voiește a introduce ură între moldoveni și munteni. Aceste aiurări, a căror îndreptățire n-o discutăm, ne-ar fi găsit însă foarte nepăsători dacă "Telegraful" n-ar fi binevoit a insinua aceleași intenții monstruoase
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
încoace se bucură de mult prestigiu văicăreala și ceea ce atât de nimerit numește T. Mazilu „ipocrizia disperării”. La vie me fut infligée, această frază cabotină a lui Chateaubriand a făcut carieră și a încurajat un bovarism al dezolării, prăpăstios și cobitor, pe care unii naivi îl cred tragic. Pentru Alain fericirea nu e o himeră, închipuită din apetiturile compensatorii ale insatisfacției. Ea e discernabilă și accesibilă în cotidian, dar pretinde simțul realului, curajul deciziei, într-un cuvânt asumarea vieții acesteia, actuală
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
20 aprilie la 6/18 iunie 1871, sub direcția lui G.Dem. Teodorescu și în tipografia lui C.A. Rosetti. 13. Nu! a ta moarte (Imitațiune), Ghimpele, an. XIII, nr. 3, 13 februarie 1872, p. 3. addenda 409 cucuvaia Cucuvaia cobitoare S-a pus pe Palat, Și cântarea-i cobitoare Strigă ne-ncetat: „Rău de țara care-și pune În cap p-un străin! Căci străinul îi răpune Frumosu-i destin! [Inimioara i-o sfărâmă Prin feluri d-oții Și legea jos i-o
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
lui G.Dem. Teodorescu și în tipografia lui C.A. Rosetti. 13. Nu! a ta moarte (Imitațiune), Ghimpele, an. XIII, nr. 3, 13 februarie 1872, p. 3. addenda 409 cucuvaia Cucuvaia cobitoare S-a pus pe Palat, Și cântarea-i cobitoare Strigă ne-ncetat: „Rău de țara care-și pune În cap p-un străin! Căci străinul îi răpune Frumosu-i destin! [Inimioara i-o sfărâmă Prin feluri d-oții Și legea jos i-o dăramă Chiar prin ai săi fii.] Străin pus-ați
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
de lege n-are frică Ca orice calic. Când se vede deodată Cum nu a gândit: Stăpân p-o țară bogată Pentru jăfuit!] Unire numai să fie Români între voi Și veți scăpa de hoție Și chiar de Nemțoi!“ Cucuvaia cobitoare S-a pus pe Palat Și cântarea-i bocitoare Strigă ne-ncetat: Oh!... țara e zbuciumată De un hoț străin De o liftă leșinată Slugă la Berlin! Săriți, dar, români cu toții De el s-o scăpați Căci, într-altfel, pradă morții
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
fumul în ochi. Furcă Cînd iese înaintea unui bărbat vreo femeie cu furca torcînd sau de se duce cu furca la niscaiva muncitori care lucrează pe cîmp, în acea zi va merge acelor lucrători rău, vor da pagubă, fiind furca cobitoare rea. Pînă pe vremea fînului, femeile n-au voie să meargă cu furca-n brîu torcînd, că bate piatră. Dacă intră într-o prăvălie vreo femeie torcînd, nu se va mai face în acea zi vînzare în acea prăvălie, fiind
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
văzut Încă o dată ca un infern social și psihologic, unul din acele „infernuri insidioase, subterane” care nu așteaptă extincția fizică pentru a se instala, unul din acele „subtile coșmaruri din starea de veghe”, ca o fantomă sau o pasăre neagră, cobitoare, care ți s-a instalat „pe umăr” și nu te mai părăsește. Care e „prezentă” chiar când pare că lipsește, o „fascinație lipicioasă” precum acele stări chinuitoare Între vis și trezie, aproape un blestem. Adeseori, chiar un blestem! „Cercul” - un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Pe patu-mi de trudă dormeam obosit: Era despre ziuă: soția-mi iubită Stătea lângă mine... un vis, vis cumplit! Văzui în bătrâne, păduri depărtate, Părea că mă aflu, eram călător; Dar calea pierdusem, pe ramuri uscate Cânta cucuveaua cu glas cobitor. Copacii în preajmă-mi păreau că-nviază; Din toată tulpina un geamăt ieșea; Flămândă, cumplită, vedeam că-mi urmează O ceată turbată de lupi ce urla. Și eu fugeam iute, fugeam cu grăbire. Dar locul sub mine de sânge-nchegat Silințe
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
relația dintre PSD și PNL, "îmbrățișarea" acestora nefiind de "nedezlipit". "Atât cât e nevoie încât să ne putem despărți strângându-ne mâna și să ne despărțim cu fruntea sus față de alegători. Eu știu foarte bine că sunt foarte multe bocitoare, cobitoare. De la nașterea acestei Uniuni Social - Liberale în fiecare zi ni s-a prognosticat despărțirea, ruptura. Eu sunt absolut încrezător că până în anul 2016, adică patru ani, un ciclu de guvernare, un ciclu angajat prin acest program, prin tot ceea ce noi
Antonescu: Îmbrățișarea liberalo-socialistă nu va fi de nedezlipit by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/40122_a_41447]
-
de furie («- Cin’ să moară?... Hâmm?! Cine?...»)”. Sunt semne care îi sugerează singure reacția, el cunoaște precedentul și nu vrea să i se supună: îi va ucide pe ceilalți doi fără să stea pe gânduri și va sacrifica și mioara cobitoare. Casanova la Veneția detaliază o secvență galantă și picantă din viața seducătorului cu divagări despre farmecul androginiei și obligația de a împărți cu ceilalți fericirea de alcov dacă nu vrei s-o pierzi. Vânzătorul de umbre e un Peter Schlemihl
Scrisul, cu bucuria lui intrinsecă by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4418_a_5743]
-
pe circumferință. Vei reveni la feericele grădini prenatale. Ușor și-aproape în neștiință. În locul unde vreau să te duc nu se poate ajunge altfel, la nivel de ființă. Va fi ca o nouă, ultimă, întrupare. O, nu, ființă sumbră, pasăre cobitoare! Nu acum. Mai târziu, mai târziu. Acum voi să mai adast în propria-mi umbră. Să-mi mân mai departe prin trup bivolii sîngelui viu. Tu ești pasărea vidului, tu ești pasărea limitei, mi-este greu... Păcat, la liziera cerului
Poezie by Arcadie Suceveanu () [Corola-journal/Imaginative/5075_a_6400]
-
ale celorlalți "vecini". Nu a mai funcționat, după 1989, nici macar solidaritatea că instinct de apărare colectivă, si astfel, astăzi, prohodul tuturor caprelor este de actualitate. Nu mai este vorba despre premoniții de Casandre, despre văicăreli de sărăntoci, despre vorbe de cobitori: dacă nu astăzi, să sperăm că abia mâine va fi acel recviem (de care s-ar putea bucura - cine? numai niște orbi în politica mondială, în care funcționează de asemenea principiul lanțului de "vecin/ capră - vecin..."). Lipsa de solidaritate, dar
Recviem pentru capra vecinului by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/14763_a_16088]
-
mă-ntorc iarăși, după ultima dată, după ce-am spus că nu o să mă mai întorc la el, la Jugo de la Raza al meu. Mă întrebam dacă, vlăguit de fatidica lui anxietate, având mereu în fața ochilor și la îndemână cartea cobitoare și neîndrăznind s-o deschidă și să-i continue lectura pentru a-și prelungi astfel agonia care-i era viața, mă întrebam dacă să nu-l fac să sufere un atac de hemiplegie sau orice alt accident de genul acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
În mijlocul orgiei turbate ce tot crește; Iar printre cîni și oameni pe iarbă stau căzute Femei, prada orgiei, cu mințile perdute...” Există, apoi, o dialectică a semnelor prevestitoare ca În epopeile homerice. Fatalitatea se anunță la Începutul poemului prin strigătul cobitor al buhei. Un glas profețitor se aude și În cîntul al III-lea (acela ce Înfățișează banchetul teribil din tabăra leșească): e un glas din umbra neagră, adus de vîntul nopții care „vîjÎiește” lugubru (Încă o antiteză la veselia ospățului
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
care ne-au încîntat atîția ani cu prestația lor rasată li se alătură acum, cu respect dar și cu aplomb adolescentin, cei care vin și care mîine vor fi, la rîndu-le, maeștri. Filarmonica, Opera, Teatrul Național, vernisajele. Oricît de găunos cobitor ar suna vocea t.v. care vede înțesate doar stadioanele și discotecile, iată, bocetul de casandră nostalgică e anulat de această lume nouă ce face neîncăpătoare dauritele săli ale orașului. Vernisajele, Opera, Filarmonica, Naționalul. Renasc, acum, sub ochii noștri, niciodată
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]