4 matches
-
urmăritorului (a urmăritoarei, mătușa Mărioara) de a-l prinde pe urmărit atinge aproape nebunia. Partea a doua a Amintirilor... mai cuprinde o goană halucinantă. În cazul acesteia, urmăritor nu e nimeni, dar poate fi oricine l-ar vedea pe „coșcogeme coblizan” fugind acasă gol-pușcă de la baltă, de unde hainele îi fuseseră confiscate de mama: „și așa fugeam de tare pe prund, că săreau petrele, pe care le stârneam cu picioarele, cât mine de sus. Și fuga, și fuga, fără să mă mai
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286480_a_287809]
-
în 1848 e o ―cinstită de holeră-; școlarul Nică e uneori ―slăvit de leneș-. Umorul e stârnit și de prezența termenilor familiari, a căror menire e să exagereze, să îngroașe, să caricaturizeze: fetele sunt ―drăcoase-, iar băieții sunt ―mangosiți, gligani, coblizani, hoșmalăi, prostălăi, ghiavoli-. Voia bună e întreținută și de plăcerea scriitorului de a presăra povestirea cu expresii și vorbe de duh: ―dacă-i copil să se joace, dacă-i cal să tragă și dacă-i popă să citească-, ―tot pățitu-i
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
ecuația narativității parodice, „năzdrăvane”, cu gustul fabulosului vesel și a reveriei absurde. În privința homerismului la Creangă, autoarea monografiei îl concepe „nu în sensul dimensiunilor eroice ale vechilor greci sau ale unora din personajele lui Dante, ca Ferinata degli Uberti. Gigantismul „coblizanilor” e de tipul Morgante, Margutte sau Gargantua, adică pune în valoare aspecte negative, nu eroice...” Observația va inspira o replică discretă a lui Vladimir Streinu, pentru care homerism înseamnă o „structură rapsodică, valoare a unei arte prehomerice... (prin care) raportăm
„Lumea pe dos” și „personajul anapoda”, într-o viziune comparativă by Cristian LIVESCU () [Corola-journal/Journalistic/3463_a_4788]
-
urlat: nu mă atinge! nu mă atinge! cheamă pompierii să mă dea jos de-aici! nu vreau să mor! Aham, acum realizam că elevii mei erau niște mielușei. M-am întors bine dispus și mirosind a șprot afumat în clasă. Coblizanii se trântiseră de-a lungul coridorului și fumau desfigurați de plictiseală. I-am privit cu drag și m-am decis să-i trezesc la viață: care ziceai, mă, că ai un cuțit? Au ciulit urechile, s-au fonfăit câteva minute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]