93 matches
-
asta și fiindcă jurnaliștii noștri din presa respectabilă de profil arareori au curajul sau cheful să le facă un marcaj mai strâns la logică și bunul simț antreprenorilor schmency-trancy. Ce contează adevărul trist și mic, când putem să le vindem cocârjaților de ședințe-maraton de prin clădirile de sticlă iluzia că pe dinafară e o lume de cleștar și chihlimbar. Asta vor, asta le dăm! Nu în toate fiarele naturii născute și crescute la zoo șade nervul libertății radicale. Starul din Free
Fram, antreprenorul polar, face 200.000 de euro pe an... by https://republica.ro/fram-antreprenorul-polar-face-200-000-de-euro-pe-an [Corola-blog/BlogPost/338081_a_339410]
-
întunecase de-a binelea. De undeva dintr-un colț al cimitirului, ascunsă de după niște lilieci înfloriți, se desprinse o umbră. Era o bătrânică gârbovită ce se mișca greoi sub povara anilor și a amărăciunilor care apăsau mai mult pe bâta cocârjată decât pe firavele-i picioare. Se strecură ca o umbră a nopții până la un mormânt ca nu cumva să-l deranjeze pe „domnul paznic”. Acesta ocrotit de morții din morminte încuiase poarta uriașă de fier a cimitirului pe la ora 19
LINIŞTE SUFLETEASCĂ de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1218 din 02 mai 2014 by http://confluente.ro/Ion_nalbitoru_1399014033.html [Corola-blog/BlogPost/360241_a_361570]
-
cel puțin unul, neliniștit ca Istrul solemn călător spre Pont-Euxin-ul iluziilor înșelătoare deznădejdea Argonauților, tragedia Medeii, chinul strămoșului nostru Ovidiu. „Atât de lungă a fost anul acesta domnia iernii, m-a surprins fără foc, m-a găsit fără tinerețe” oftează, cocârjat, Palamas, un Eminescu îmbătrânit al Eladei. „— De ce în Senat e atâta emoție? Și ce fac senatorii chiar nimic legiferând?” se-ntreabă Kavafis din Alexandria, „geniul ce n-a publicat nicio carte”. „— E pentru că, chiar azi, sosesc barbarii!” răspunde tot el
Din nou despre poeții greci by Ion Brad [Corola-website/Journalistic/4846_a_6171]
-
nuiele plesnea norii, șuierând afurisenii. Și ținea Cloanța la chilia ei o namilă de lup, cu colții mari de oțel, care ronțăia copacii cei mai groși ca pe morcovi. Îi zicea LUPUL COLȚ FIOROS, cățelul Cotoroanței. Dar celelalte babe? Una, COCÂRJATA, cu o cocoașă de cămilă, avea nasul coroiat, gura fără buze, din care ieșea un dinte gălbejit și scuipa când vorbea, de nimic nu se înțelegea. Alta, de-i zicea BULBUCATA, avea lațele-i căzute pe obrajii umflați, prin care
ROMANUL FANTASTIC MĂRŢIŞOR- FRAGM.1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1471 din 10 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1420911916.html [Corola-blog/BlogPost/350126_a_351455]
-
fi putut odihni, măcar și câteva clipe, privirea pe chipul plin de lumină al zeiței mele. Dintre celelalte femei îndoliate rămase la locul lor se ridicase una și, grăbită, cuprinzând-o de umeri, o oprise pe bătrână să-mi riposteze. Cocârjată, cu pași târșâiți, aceasta se lăsase condusă la locul ei. Vai, îmi șoptise fiica farmacistului Köpetzy, privindu-mă cu ochii înlăcrimați și supuși ai Daniellei Darieux, nu știu cum să vă mulțumesc, fără dumneavoastră m-aș fi pierdut cu totul. Nu găsesc
ÎNTÂLNIRE ÎN ZORI (1) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 493 din 07 mai 2012 by http://confluente.ro/Intalnire_in_zori_1_dan_florita_seracin_1336402117.html [Corola-blog/BlogPost/358607_a_359936]
-
cheiurile Senei, din gări și hale, vînturînd harnică pleava din buzunare și genți. Adulmecau timizi și nesățioși, se risipeau, se adunau, îmbrînceau tinere în blugi, cu rucsacuri și aparate de fotografiat agățate de gît, gospodine grase împovărate cu sacoșe, bătrînele cocîrjate, și țîșneau ca din pușcă în direcții diferite, cu bancnote mototolite asudîndu-le în pumni. Se scălămbăiau și jeleau și se tîrau prin praful și fumul peroanelor, dați-mi un bănuț, dați-mi un bănuț, dați-mi un bănuț... Strategia pedagogică
Trei ceasuri rele by Radu Aldulescu [Corola-website/Imaginative/14470_a_15795]
-
pânza în substanța din care sunt făcute coșmarurile și, în aceeași măsură, în materia primă a speranței. Mi-am cumpărat o carte poștală cu detalii din tablou - câteva creaturi hidoase împingând o corabie-papuc, unde se ascund doi oameni goi și cocârjați, peste o apă neagră din care ies mâini, capete și picioare orfane. Am ieșit de la muzeu și, preț de câteva ore, am avut senzația că am revenit într-un alt timp, încetinit la gândul că picturile astea erau un mesaj
Un creier la muzeul de artă by https://republica.ro/un-creier-la-muzeul-de-arta [Corola-blog/BlogPost/337821_a_339150]
-
Enervanți pot părea, cănd n-ai ce să-i mai rogi, Și în genere sunt și nițel pisălogi. Ba nu văd, ba n-aud, ba fac pașii prea mici, Ba-i nevoie prea mult să le spui și explici, Cocoșați, cocârjați, într-un ritm infernal, Te întreabă de știi pe vre-un șef de spital. Nu-i așa că te-apucă o milă de tot, Mai cu seamă de faptul că ei nu mai pot? Că povară îi simți și ei știu
Aurelian Temișan, devastat: Sper să nu fiu pierdut by Elena Badea () [Corola-website/Journalistic/104921_a_106213]
-
nu lui i se-ntâmplă răul... Vătaful satului apucă un ciomag de la un megieș și înaintă falnic: - Hoțule, vei fi pedepsit după legea noastră! Țipetele se întețiră, înghițind și-un chiot gângav de bucurie, ieșit din gâltejul unui om bubos, cocârjat, c-un ochi albit și doi colți lupești în gură... Nicodim îl zărise prin mulțime și-și aduse aminte că umbra aia strâmbă îl însoțise și-n alte împrejurări primejdioase, ca o cobe. Se gândi pe loc că sigur era
PODUL LUI DUMNEZEU, PIATRA SFÂNTĂ DE LA PONOARELE... DE ANGELA DINA de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1292 din 15 iulie 2014 by http://confluente.ro/Ion_nalbitoru_1405444346.html [Corola-blog/BlogPost/349265_a_350594]
-
și cu buza de jos atârnând, moțăia și visa grăunțe cred, capra era legată de suian cu o sfoară lungă, se plimba prin iarbă și alegea numai vârfurile înspicate de mohor, nea Tache era ca un băț învelit în haine, cocârjat, frânt de la mijloc, înfășurat cu un brâu de cânepă peste care avea chimirul din piele, probabil că fără el i-ar fi căzut trupul în iarbă și picioarele ar fi început să umble bezmetice, nea Tache se ținea cu o
NEA TACHE de VASILE DUMITRU în ediţia nr. 1372 din 03 octombrie 2014 by http://confluente.ro/gdyuxsnumf_1412321922.html [Corola-blog/BlogPost/341112_a_342441]
-
sticlă de whisky și a tulit-o rapid, Titișor nici nu a apucat să croncănească ceva și a umflat și el cele două cartușe de Kent. În timpul ăsta Pândele își mai revenise și s-a cățărat pe un scaun, stând cocârjat și văitându-se că-l dor „toate alea”. Avea ochiul stâng cât o pătlăgica de aia murata și chiflicită, iar în frunte, între felinare, îi crescuse un cucui cât un ou de rață leșeasca, parcă era Moise al lui Michael
ACCIDENT DE CIRCULAŢIE de OVIDIU CREANGĂ în ediţia nr. 139 din 19 mai 2011 by http://confluente.ro/Accident_de_circulatie.html [Corola-blog/BlogPost/344312_a_345641]
-
consecință, aruncă ziarele în focul șemineului închipuindu-și că sunt cele ale Gheenei. Flăcările se ridicară, iar lumina lor roșiatecă reflectată în lambriurile de mahon ale uriașei biblioteci dădu încăperii un aer sinistru. Foarte bine completat acum de silueta întunecată, cocârjată și filiformă a lordului care-și măcina furia umblând cu pași rari prin fața șemineului. Luă clopoțelul de aur de pe biroul de lucru și sună. Peste nici un minut ușa se deschise și în prag apăru majordomul. Comparativ cu el lordul era
CONSILIUL ORDINULUI NEGRU de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1368 din 29 septembrie 2014 by http://confluente.ro/mihai_batog_bujenita_1412005755.html [Corola-blog/BlogPost/341087_a_342416]
-
să te numim scriitor romanic?! Apoi în cele două scrieri vorbești murdar, josnic de români și de tot ce este românesc, ca să nu-ți amintesc decât cât de oribil, murdar o portretizezi pe Sofia Vicoveanca la pagina 95: „o ... mogâldeață ... cocârjată ... broboadă pe ochi ... un soi de traistă în spinare ... opinci uriașe ... port popular de o hidoșenie ... mirosind a stătut ... cu arniciul mucegăit ... voce de baci de la oi ... și închei... Era Muma-Pădurii!” Te-a ros invidia că toată asistența încremenise siderată
UN NOBEL PENTRU CALUL MEU ! de CORNELIU FLOREA în ediţia nr. 671 din 01 noiembrie 2012 by http://confluente.ro/Corneliu_florea_un_nobel_pentru_calul_corneliu_florea_1351751247.html [Corola-blog/BlogPost/369938_a_371267]
-
picioare. Ne scotea pe etaje. Aud deodată: „Uite-l pe poet!”. Am tresărit și am alergat la fereastră. și, ce văd? Un „spectacol” care mi-a produs greață pentru nemernicia gardianului - și rușine că purta demnitatea de om. Un bătrânel cocârjat, slab ca o scoabă, o țâră de om, care de-abia Își mișca picioarele, rămăsese În urmă. Gardianul l-a croit cu o cravașă pe spinare. Ca fulgerat, bătrânul a căzut la pământ. Am Închis eu ochii de durere... Cel
Editura Destine Literare by Ioan barbu () [Corola-journal/Journalistic/99_a_387]
-
sfâșietoarea elegie, ce poartă titlul „Repetabila povară” - " Cine are părinți pe pământ nu în gând, / mai aude și-n somn ochii lumii plângând. // [...] // Umiliți de nevoi și cu capul plecat, / Într-un biet orășel, într-o zare de sat, // [...] // Cocoșați, cocârjați, într-un ritm infernal, / Te întreabă de știi pe vreun șef de spital... -, până la problema „vânătorii de Români” (...Mareșalii stelei sângerânde / Ies la vânătoare de români. Circ pe Prut și cimitir pe Nistru, / Sânge nou năzare în fântâni..." - «Vânătoarea de
Adrian Păunescu () [Corola-website/Science/298514_a_299843]
-
mâna victimei. Detectivul îl examinează și deduce din caracteristicile sale că îi aparținea unei femei înzestrată cu o vedere foarte slabă. Aceasta era îmbrăcată ca o femeie de familie bună, avea un nas gros, ochi foarte apropiați, frunte încruntată, umeri cocârjați; ochelarii fuseseră duși la un optician de cel puțin două ori în ultimele câteva luni. În biroul profesorului se află o masă de scris cu două sertare deschise, între care se afla un dulăpior închis cu cheie. Acolo se aflau
Ochelarii de aur () [Corola-website/Science/324447_a_325776]
-
gureș. Îi place să scuipe vorbe mari. În timp ce îl descoseam, a încercat să întoarcă foaia. M-a întrebat cine e stăpânul mreu, iar când i-am spus, s-a ridicat și a privit încoace cu multă cutezanță. — Și ce făcea, cocârjat așa? — Mi-a spus că se pregătește să înnopteze la o casă de găzduire din Magome și adună melci de lac ca să-i mănânce diseară. Matsushita Kahei văzu că Hiyoshi se urcase pe drum și mergea înaintea lor. Îl întrebă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
ețetera... Dădui din umeri nedumerit. Dacă avansul se deregla, nu se întîmpla nimic, dar dacă ungerea era defectuoasă, strungul se putea gripa. Când prima operație se termină, îl oprii și îl anunțai pe maistru, un ins neprietenos, cam posomorât și cocârjat, care veni, se uită, începu să înjure și se îndepărtă fără un cuvânt. Crezui că se duce să facă rost de niște beculețe; nu! își văzu de treabă liniștit, apoi dispăru și reapăru după vreo două ore, dar tot fără
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
ani. Oh, Doamne. Nu îmi mai pusesem problema în termenii ăștia până acum. —Sunt văduvă. M-a pufnit râsul. Oricât de bizar ar părea, era prima dată când mă descriam astfel. Imaginea mea despre „văduve“ era aceea a unor băbătii cocârjate, antice și de demult, înveșmântate în mantile negre. Singurul lucru pe care îl aveam în comun cu ele era mantila, numai că a mea era roz. Am râs în hohote până când mi-au dat lacrimile. Dar nu era un râs
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
milioane de cioburi microscopice, vacarmul diurn răbufnind din nou, mareic, nițeluș mai acut și mai proaspăt, până pe terasă. Crezi că întârzie? ridică vocea Avocatul, cătând puțin curios, puțin îngrijorat, înspre tejgheua adumbrită a barului din fundul grădinii, unde se deslușea cocârjată, silueta pânditoare a birtașului. Nea Petrică-zapciul, pare că și-a pierdut de tot răbdarea cu noi. Și doar ți-am spus, de nu mai știu câte ori: lasă-l, naibii și pe el, să te bată la table! O singură
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Phiii... Du-te, tată, la refec. Te iert de ăia zece lei, ai mei. Absolvo te! Ne-am scos! filozofează Dănuț. Dar, înainte ca Fratele să înalțe cheia, pentru a îndeplini porunca Îngerului, pe pragul bisericuței fâlfâie o umbră strâmbă, cocârjată, gheboasă, gâlmată, pipernicită și vădit macabră; umbra unui gnom sau a unui pitic mai răsărit, învăluit într-un lințoliu cenușiu, ectoplasmatic; după cum cenușie era și figura cețoasă, aburoasă și indescifrabilă, a Apariției îndoliate. Cu unul dintre brațe strecurat hoțește, pe sub
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
de groază. Ambele lampadare electrice, susținute de sculpturile alegorice din hol pocnesc, pornind să fumege! Va-t'en au diable! Allons-y! En avant! Pe el! Pe el, seniore...! Deus lo volt! îl îndeamnă Templierul pe Franciscan, arătându-i silueta îndoliată, cocârjată, de pe scară. Repezindu-se împreună, cavalerii reușesc, cu îmbrânceli, să imobilizeze și să târască Prăpădenia, care rage la concurență cu alarmele și se zvârcolește mai abitir decât un flagel, căutând în van să-i muște de moarte, pe Gardienii cei
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
și admiratorii îi plăcea să-și atribuie puteri paranormale, ca entitate superioară spiritual. Demonstra cu eleganță și tehnică inegalabilă că într-adevăr așa este. Putea să-și schimbe înfățișarea în câteva secunde. Din bărbatul înalt și frumos, ajungea un pitic cocârjat și hidos. Putea mima înfățișarea oricui după model, schimbându-și sexul, tranformându-se din bărbat în femeie, sau din femeie în bărbat. -Sunt zeu nemuritor domnilor, pe mine moartea și bătrânețea nu mă ating. Deviza mea este:Tinerețe fără bătrânețe și
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
joacă accidentele de altădată, cu cădere de pe bancă în somn, bărbatul cu zece copii declarați, năuc, ține căciula, zîmbești tot pierdut, familia de trei episodică, iese, tu pletele pe umeri, vopseaua neagră atentat la propria vîrstă, el mișcare de picioare cocîrjate, echipamente de copil de 4-5 ani, ăsta da actor, numai că rutinat de jocul în prezența voastră, vine la rînd ce scapă vederii, schimbarea regulilor într-un sistem deschis, nimic nu mai vine la rînd, suprimată vraja sălii, chipul de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
stupid, la infinit. Predarea propriu-zisă a materiei constituia pentru domnul învățător o chestiune secundară, lipsită de importanță pedagogică. Vocabularul jignitor și trivial era meniul lui favorit la fiecare oră. Înalt și deșirat, cu mâinile bălăngănindu-se pe lângă corpul costeliv și cocârjat, avea iuțimea și agilitatea unei primate. Obrazul lătăreț, brăzdat de firișoare roșii-vineții, prin care circulau hematiile într-o proporție de 50% cu lichidul dionisiac, era cartea de vizită cea mai elocventă a acestui "avortonus paedagogus". Iar pentru a-și calma
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]