6 matches
-
când spune o vorbă, nu se încurcă. Dar nu de zgârcenie. De ambiție, de indignare, în semn de protest... Și poate crezi că nu s-a ținut de cuvânt? S-a ținut. Că începuse chiar după un timp să se cocârjească de slab ce era. Dacă vroiai sa-l descrii spuneai așa: unul cu plete... - Și? - Și acuma, nu de mult, când s-au scumpit și lactatele, știi ce a făcut Schwartzersof? A hotărât că nu mai pune mâna pe un
CUM DEVII MILIONAR de DOREL SCHOR în ediţia nr. 2329 din 17 mai 2017 by http://confluente.ro/dorel_schor_1495017605.html [Corola-blog/BlogPost/367419_a_368748]
-
-i!.. -Taci, fă, că lui nici nu-i pasă! -Cât o fi lucrat la ea, ghia? -Lucrat pe naiba! Ea bate cățeaua prin sat și proasta aia de babă...mătușă-sa, de! I s-au scurs ochii și s-a cocârjit ca o seceră. -Da, fă? Însă, trandafirii ăia galbeni îți vine să-i miroși! -Ei, lasă, de, că sunt și altele...mai frumoase. La alte odoare auzeam alte exclamații: -Văleleu! P-asta s-o pui într-un arac, să sperie
GOVIA de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1571 din 20 aprilie 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1429546517.html [Corola-blog/BlogPost/374655_a_375984]
-
prin porumb și stejăriș. În lăstărișul din apropiere, lupoaice fudule plodesc. Undeva, nu chiar departe, pe sub privirea vicleană a vulpilor, zbughesc, din tufișuri, iepuri cenușii. Străbat cu iuțeală ogoarele care se lăbărțează în zare. Se pitulează prin vița de vie cocârjită de greutatea ciorchinelor de struguri. Prin răzoare, albine robotesc, răsfățându-se cu polen. Bursuci scormonesc pământul după viermi suculenți. Pe deasupra livezilor și podgoriilor, plutește un nor de nuanțe și arome care ne îmbată simțurile. Crengi de pomi roditori se gârbovesc
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
a explicat ea Doinei, ca un copil care abia învață să vorbească. Ne așteptam ca primul să ne părăsească unchiul, a cărui stare se înrăutățise vizibil pe la începutul verii: ajunsese și el să nu mai poată ieși din casă, se cocârjise, nu mânca mai nimic, dormind, în schimb, aproape tot timpul. Începuse să uite, repeta de zece ori același lucru, o lua razna și devenise din cale afară de suspicios. El, care dusese până atunci greul gospodăriei, era acum un biet bătrân
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
frunzele zimțate pe margini, numai bun de prins la butonieră... N-am făcut nimic, îi spuse și ridică din umeri ca o regină ultragiată, a fost un întreg context nefavorabil, inutil să vă mai explic. Se simțea umilită, bătută, se cocârjea în sinea ei. Ar fi dat orice să nu fi existat după-amiaza aceea, întrebarea aceea, toată decepția ei răscolită. Carmina se știu cu adevărat învinsă, băuse paharul umilinței până la capăt și se disprețui. Într-adevăr, o întrerupse profesorul și continuă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
nu se mai trudească și să fie tihnită după atâta amar de muncă. N-a vrut să se înstrăineze de pe locurile unde s-a născut și a îmbătrînit. Împlinise șaizeci de ani, dar se simțea încă zdravănă, măcar că i se cocârjise puțin spinarea. Se hrănea bine, nu-i lipsea ciocănașul de țuică la nici o masă, porc avea, păsări avea, porumb avea, era grăsună și voinică, nu ca alte femei de vârsta ei. Când a înțeles că nu se poate învoi cu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]