5 matches
-
au fost, mai modești în d-ale silinței la învățătură cum vedeau ei, din ultima bancă, pe colegii studiați. Analizând formele „grotești” ori cele de „scălâmbăială” copilărească ce li se fereau ochilor, mai închipuite sau mai adevărate: urechi clăpăuge, umeri cocârjiți și trași pretimpuriu sau prea aplecați, genunchi îndoiți nefiresc proptind colțuri de bancă, capete înmărmurite și aplecate cu sfioșenie, statul într-un picior. Căderea piezișă a privirii ori fixarea ei, pierdută într-un închipuit și regăsit orizont-colț de tavan al
DECORTICĂRI DE LIMBAJ (I) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 189 din 08 iulie 2011 by http://confluente.ro/Decorticari_de_limbaj_i_.html [Corola-blog/BlogPost/366681_a_368010]
-
dacă nu trage peștele, mergem, a conchis el. - Bine, așa să fie. Pusesem câte două lansete la peștișor viu, îl aveam pregătit de acasă într-o gălețică. Eu am pus și un băț de mână de vreo cinci metri. Stăteam cocârjiți ca doi pui de bogdaproste, când Țuți mi-a zis:Nelu, pluta ta nu se mai vede. Și uite vârful bățului cum își face de cap! Am apucat bățul, care mai-mai să se ducă cu totul în apă și l-
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
în propoziție s-au așezat, Cu surprindere au constatat Că virgula, cu tupeu, s-a strecurat Între subiect și predicat. Bine, dar unde s-a mai pomenit Asemenea fapt, de neîngăduit? A protestat, cu glas dogit, Un semn de întrebare cocârjit. Întâmplarea n-a rămas fără urmare Căci, după o ortografică judecare, Virgulei i s-a dictat eliminare De către imperativul semn de exclamare (!) Asemeni virgulei, care la loc nepotrivit s-a infiltrat, Sunt mulți parlamentari din Cameră și din Senat. Avem
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]
-
casă grea. Copii, să 75 nu-i mai numeri, tot galbeni și duși, cu coliva-n piept. Le căra mere într-un sufertaș. Nu prea încăpeau multe. Le arăta cârciumarului, râzând moale: - Uite vecine, pentru mînji! Scotea pe rând fructele cocârjite, verzi, ținute iarna în paie până rodeau iar pomii. Își rupea de la gură să le cumpere. Abia avea de țuica lui. Nu bea mult. După ce dădea bună seara, cerea un dorobanț. Cu ce drag privea rachiul! îl sorbea rar, pe
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
interesau. Nu cunoștea culisele luptelor dintre partide și în partide, iar dintre oamenii politici numai pe cei câțiva despre care se vorbea mai des în ziare și numai din nume. Deodată intră, misterios și important, un reporter slab, mic și cocârjit, Popescu-Răcaru de la Dimineața. Cel de la Universul se trezi din moleșeală și întrebă căscînd: ― Ce-i, monșer, începe ori nu începe, că eu o dau dracului de afacere! ― Taci, bre, că începe! zise Popescu-Răcaru. Dar ședința e fleac. Să vă spun
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]