76 matches
-
dea seama nimeni dintre colegi că mă preocupă mai mult decât trebuie sau că, eventual, Beșleagă tocmai mi-a cerut să aflu ceva anume despre cineva anumit: „Ce-o mai fi făcând Botez?...” La care, spre marea mea surpriză, Violeta Cocârlă, o ființă dispusă să vorbească oricând și cu oricine despre orice, pentru că le știe pe toate și îi place să se îmbete cu acest parfum atât de ... feminin, o femeie despre al cărei soț s-a spus că ar fi
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
vii când te-om chema noi - a grăit moș Țâdulă, aflat între oamenii din primărie. Tu vezi, măi Costăchele, că aiștia ți-o pus gând rău? Ai grijă, dragul moșului, că cu nebunii nu-i de șagă - a intervenit moș Cocârlă. Auzind discuția din holul primăriei, Petrache a ieșit, să vadă ce se întâmplă. Dintr-o privire și-a dat seama de starea sufletească a prietenului său. Cuta dintre sprâncene, adâncită peste măsură, ușa cancelariei smucită cu putere, fulgerele din priviri
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
Zic eu: „Da’ nu cumva îl jenează pe el că mă duc în vizită în calitate de «trădător»?” Zice: „Asta nu-i grija ta, asta-i grija lui!” Pe loc a obținut pentru mine audiență. N-am așteptat mult. „Poftiți!” Ministru era Cocârlă, mult timp secretar de partid la Regionala Timișoara. A fost studentul meu, foarte bun student, strălucit, eu i-am condus diploma de inginer. Se ridică, mă îmbrățișează. Zic: „Tovarășe ministru, dumneata știi pentru ce am venit?” „Sigur că știu! Ai
DIALOG CU TOMI LASZLO (2) de GETTA NEUMANN în ediţia nr. 2317 din 05 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/383471_a_384800]
-
m-a ținut numai și numai calitatea profesională. Eu știam că eu exist doar până când au nevoie de mine. Și m-a mai ținut ceva, ceva de care mi-am dat seama numai ulterior, când am făcut recapitularea. În ’76 Cocârlă[16] a devenit ministru. Eu eram în deplasare, când el a fost în vizită la institut. Când m-am întors, mă cheamă Mihăileanu: „Tomi, Cocârlă a fost în vizită și una dintre primele întrebări a fost unde ești tu, că
DIALOG CU TOMI LASZLO (2) de GETTA NEUMANN în ediţia nr. 2317 din 05 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/383471_a_384800]
-
ceva de care mi-am dat seama numai ulterior, când am făcut recapitularea. În ’76 Cocârlă[16] a devenit ministru. Eu eram în deplasare, când el a fost în vizită la institut. Când m-am întors, mă cheamă Mihăileanu: „Tomi, Cocârlă a fost în vizită și una dintre primele întrebări a fost unde ești tu, că vrea să vorbească cu tine, că tu i-ai fost conducătorul de diplomă”. Apoi s-au întâmplat niște lucruri care mi-au dat de gândit
DIALOG CU TOMI LASZLO (2) de GETTA NEUMANN în ediţia nr. 2317 din 05 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/383471_a_384800]
-
trimitem decât peste trei luni, dar el trebuie să plece mâine.” De aceea eram eu pe lista celor care trebuiau să primească acest pașaport. Luni de zile n-a venit niciun răspuns la această cerere. O săptămână după vizita lui Cocârlă, a sosit pașaportul meu. O lună după această vizită, am apărut pe lista persoanelor aprobate de ministru să primească mașină Dacia, fără rând și cu credit, cu plată în rate. Nici nu cerusem. Ai înțeles? Și s-au mai întâmplat
DIALOG CU TOMI LASZLO (2) de GETTA NEUMANN în ediţia nr. 2317 din 05 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/383471_a_384800]
-
timp. Era un om prea de treabă, nu putea să rămână. A fost dat la o parte. Eu am asistat la un moment în care era cât pe-aci să cadă. Ceaușescu a cerut ceva care era imposibil de realizat. Cocârlă ne-a chemat, pe Mihăileanu și pe mine, să ne sfătuim ce-i de făcut? A venit și ministrul aprovizionării, care era și el amestecat, și am constatat că era un fost coleg de la Politehnică. Aveam multe relații personale. Relația
DIALOG CU TOMI LASZLO (2) de GETTA NEUMANN în ediţia nr. 2317 din 05 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/383471_a_384800]
-
COCÂRLĂ, Ion (26.VIII.1882, Costâna, j. Suceava - 1943, Suceava), poet. A făcut liceul la Suceava, absolvit în 1900, și studii superioare (neterminate) la Facultatea de Drept a Universității din Cernăuți. Este înmormântat în satul natal. A colaborat la „Junimea literară
COCARLA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286308_a_287637]
-
pentru o Întîlnire cu primarul. Faptul că li s-a spus să Își aducă haine și provizii a trezit suspiciuni. La fel și faptul că unii dintre ei fuseseră luați În custodia poliției Încă de dimineață, cum era cazul Mariei Cocîrlă. Referindu-se la arestarea ei ca la „ziua cea mai neagră”, ea Își amintește: 13 ianuarie 1945, unde am fost dimineața la ora 5 ridicată, despărțire de la familie... m-a prins, frați, bunici... și am fost adunați toți, În sala
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
sau nu știu cum să-i spun, și Într-un colț În vagon era făcută așa o gaură... și așa, din scîndură, două scînduri așa, dacă Doamne ferește, te-apuca ceva, să faci pe-acolo. Aceleași sentimente au fost evocate și de Maria Cocîrlă: În noapte ne-a Încărcat, ne-a... pe mașină și ne-a dus la gară, acolo ne-așteptau vagoane de boi. Am fost urcat pînă... indiferent, femei... femei, fete, bărbați, pînă la 50 de persoane. Era rece, dimineața s-a
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
dat atuncea acest cîntec am Învins acești 5 ani. Una să știți, că noi care-am fost În vagonu’ ăla, nu a rămas nimeni În Rusia, vă dați seama?. Cu siguranță că Șimon a trăit experiențe similare celor ale lui Cocîrlă și Magyari. Cu toate acestea, faptul că ea alege să nu le menționeze pe acestea În mărturiile ei subliniază că realitatea trăită sau rememorată de femei În timpul deportării a fost complexă și variată. Pentru Magyari, Cocîrlă și pentru majoritatea femeilor
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
similare celor ale lui Cocîrlă și Magyari. Cu toate acestea, faptul că ea alege să nu le menționeze pe acestea În mărturiile ei subliniază că realitatea trăită sau rememorată de femei În timpul deportării a fost complexă și variată. Pentru Magyari, Cocîrlă și pentru majoritatea femeilor deportate, obișnuite cu reguli stricte de segregare sexuală, neplăcerile provocate de experiența trăită au fost „accentuate atunci cînd a fost vorba de necesități și funcții biologice”. Renunțarea la aceste reguli a echivalat cu pierderea completă a
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
Săracu’ fratele meu, am stat așa, cum sa spun unul lîngă altul..... Șocul unei astfel de priveliști nu putea fi temperat de faptul că prizonierii Își aduseseră pături cu ei. Deseori, imaginea noilor locuințe le făcea pe unele femei, precum Cocîrlă, sora și prietenele ei, să izbucnească În lacrimi. Din păcate, rușii nu erau foarte Înduioșați de astfel de situații: Era paturi suprapus, era gheața mai mare de un deget pe scîndurele, ușile erau Între zi așa, și așa vertical, o
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
au fost deportate, ci pentru Întreaga lor existență. Unele, precum Șimon, au găsit un sens prin credința În Dumnezeu, rugîndu-se continuu pe toată perioada deportării În Donbas. Pentru deportați, colegii de suferință au fost o altă sursă de alinare. Pentru Cocîrlă, această comunitate, ce includea atît bărbați, cît și femei, a fost un refugiu din fața travaliilor de zi cu zi, dar și o legătură cu locurile natale: CÎnd aveau ziua de salar, bărbații din lagăr... se dădea marmeladă, șuncă, cumpăra și
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
puroi așa Încontinuu.... Persoanele intervievate de Radosav Își amintesc incidente similare, În care au fost Îngropate pînă la genunchi În cărbuni, ceea ce le-a afectat grav membrele inferioare. În lumina unor astfel de tragedii, nu ne miră modul În care Cocîrlă a reacționat la vederea minelor: Am mers la mină. Prima dată era destul de departe, aproape 6 kilometri și-acolo era... Încă nu funcționa mina și lăsa muncitoare Într-o găleată jos. Eu am Început să plîng și n-am vrut
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
schimb cu soră-mea și pe urmă, cînd ne-a lăsat Înăuntru, cum am plîns, era nacealnic, cum spune ei acolo, zice mie „să nu plîngi”. Știam cîteva cuvinte, puteam să Înțeleg, zice să fac curat la biroul lui. Deși Cocîrlă a fost cruțată pentru o perioadă de timp, În cele din urmă a fost nevoită să se reîntoarcă În mine. Ca și ea, polonezele deportate În URSS afirmă că „femeile se așteptau să fie tratate mai bine, sau cel puțin
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
seama că realitatea e diferită de ceea ce se așteptau ele. Cu toate acestea, majoritatea femeilor s-au adaptat repede, devenind muncitori puternici și capabili. Într-adevăr, ghidată de cuvintele tatălui său, „fetele mele, voi sînteți harnice, omul care muncește... neprețuit”, Cocîrlă a devenit tipul muncitorului erou, depășind normele, fapt pentru care a cîștigat 50 de grame de slănină. Transformarea ei Într-un muncitor model denotă o putere nu doar fizică, ci și emoțională și psihologică, cruciale pentru supraviețuirea ei. Ceea ce atrage
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
ca și hainele. Puținii norocoși care au reușit să-și păstreze hrana de obicei o Împărțeau cu ceilalți. Dar, atunci cînd hrana adusă de acasă s-a terminat, au fost nevoiți să mănînce la cantină, care este descrisă de Maria Cocîrlă astfel: Ne-am dus la cantină. Acolo era un polonic de ciorbă și frunze de varză și apă. Felul doi erau două linguri, pe care le mîncam acasă ca supă, de semințe de orz, asta era mîncarea noastră zilnică... Dimineața
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
pîine, cei care lucrau În fabrici sau la suprafață, 800 g.. MÎncarea era raționalizată În funcție de sarcinile de lucru: cei care lucrau În mine primeau cea mai mare porție, cei care lucrau pe cîmp sau la infirmerie, cea mai mică. Deoarece Cocîrlă lucra Într-o fabrică de zinc, rația ei zilnică de hrană era undeva la mijloc. Fiind puși În situația de a face față unor pericole ce le amenințau viața, lucrătorii În mine primeau cele mai mari rații de hrană și
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
vor fi eliberați a fost neîncrederea, de vreme ce gărzile Îi amăgiseră de nenumărate ori că vor pleca acasă. Într-adevăr, nici chiar pregătirile de plecare nu i-au liniștit, dimpotrivă, au creat mai multă teamă, așa cum s-a Întîmplat cu Maria Cocîrlă: A venit timpu’ cînd ne-a spus că venim acasă. Noi n-am crezut. Noi am gîndit că ne duce-n Siberia, mai departe. Spre ușurarea ei, Cocîrlă a trăit să-și vadă casa. Cu toate acestea, deoarece drumul Înapoi
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
dimpotrivă, au creat mai multă teamă, așa cum s-a Întîmplat cu Maria Cocîrlă: A venit timpu’ cînd ne-a spus că venim acasă. Noi n-am crezut. Noi am gîndit că ne duce-n Siberia, mai departe. Spre ușurarea ei, Cocîrlă a trăit să-și vadă casa. Cu toate acestea, deoarece drumul Înapoi era la fel de lung precum cel inițial, mulți dintre deportații care se Întorceau acasă s-au Îmbolnăvit și nu au mai reușit să ajungă. Deportații bolnavi, precum Magyari, Hrușcă
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
nici una nu a avut probleme În a-și găsi un loc de muncă sau În a se reintegra În comunitate ca urmare a faptului că au fost deportate În URSS. Cu toate acestea, la cîțiva ani de la reîntoarcerea În România, Cocîrlă era urmărită Îndeaproape de Securitate, Întrebată unde a fost În toți acei ani și de ce nu este Încă membră de partid. Răspunsul ei: „am fost În Rusia la universitate” - și că este mai comunistă decît cel care o interoga. DÎndu-și
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
și de ce nu este Încă membră de partid. Răspunsul ei: „am fost În Rusia la universitate” - și că este mai comunistă decît cel care o interoga. DÎndu-și seama că ar putea avea probleme dacă ar recunoaște că a fost deportată, Cocîrlă Încearcă doar să insinueze acest lucru, afirmînd „am fost acolo și am văzut”. Ca și alți deportați, Cocîrlă era conștientă de faptul că orice mențiune cu privire la acest subiect era tabu În perioada comunistă. Oamenii știau, dar nu vorbeau despre nedreptăți
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
este mai comunistă decît cel care o interoga. DÎndu-și seama că ar putea avea probleme dacă ar recunoaște că a fost deportată, Cocîrlă Încearcă doar să insinueze acest lucru, afirmînd „am fost acolo și am văzut”. Ca și alți deportați, Cocîrlă era conștientă de faptul că orice mențiune cu privire la acest subiect era tabu În perioada comunistă. Oamenii știau, dar nu vorbeau despre nedreptăți sau persecuții. Această conspirație a tăcerii din jurul deportărilor din România va dura pînă la căderea comunismului. Ceea ce atrage
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
că orice mențiune cu privire la acest subiect era tabu În perioada comunistă. Oamenii știau, dar nu vorbeau despre nedreptăți sau persecuții. Această conspirație a tăcerii din jurul deportărilor din România va dura pînă la căderea comunismului. Ceea ce atrage atenția În poveștile lui Cocîrlă, Magyari, Hrușcă, Șimon și Stoinescu este aparenta ușurință cu care s-au adaptat și s-au reintegrat În societatea românească. Deși toate respondentele au oferit detalii despre sosirea În gară, reîntîlnirea cu familia și prietenii, mîncarea din belșug, aceste detalii
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]