335 matches
-
stabilitate, un fel de dragoste cam grobiană, monosilabică, un bărbat cu inimă generoasă, pămînt solid sub picioare și, dacă el ținea la lucrurile tradiționale, demodate, ea era gata să se supună fără să crîcnească, așa încît menținea curățenie lună în cocioabă, hainele familiei erau curate, copiii hrăniți și îmbăiați, iar cînd venea seara acasă, John Poe găsea mîncare caldă pe masă și, cum el avusese dreptate în legătură cu copiii, Hellen s-a dus la oraș și și-a făcut operația necesară, așa
Salman Rushdie: Pămîntul de sub tălpile ei by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/14698_a_16023]
-
să se îndure a ne ocroti cu milostivirea-I înaltă. Am tăcut încurcat. M-am mustrat pentru cutezanța-mi nemăsurată. Vocea domnitorului sunase-ndurerată. }ară săracă de nu se mai putea. Numai cine nu vrea, nu vedea. Pe ulițe, cotiuge, cocioabe. Prin băltoace, copiii despuiați și cățeii se tăvăleau ca purceii. îndeosebi, copiii aveau ceva ciudat. Ca o tobă pîntecele umflat. Nu, nu fără ironie usturătoare dar din ce atîta saț și-mbuibare? Și totuși, picioarele lor, rășchitori, fețele supte ca de
Un poem inedit by Sanda Movilă () [Corola-journal/Imaginative/12160_a_13485]
-
arhitectură de elită. Nu în ultimul rând, conchide autorul, este un oraș unde periferia a ieșit învingătoare, ea instalându-se pur și simplu cu asupra de măsură. Odinioară, efectul era grotesc, de aici numele dat capitalei, acela de Hilariopolis. Lumea cocioabelor, mitocănia, maidanul, zona calicilor, fauna patibulară, acestea sunt mai cu seamă segmentele investigate de Adrian Majuru. Apoi Bucureștiul libidinal și venal, al cocotelor de toate nuanțele, de la "podăresele" de odinioară la prostituatele de lux de astăzi. Nu sunt uitați străinii
"Misterele" Bucurestilor -de la miresme la miasme- by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/12910_a_14235]
-
înaintează în rîsetele tinerilor zmei un bătrîn coboară scările bibliotecii cu o carte în mînă și gînditor se-nchide într-o statuie Muzeul satului Duminica orășenii se duc să ia aer în Dumbrava Sibiului văd unii dintre ei prima oară cocioabe de lemn acoperite cu paie icoane pe sticlă prinse cu ștergare-n perete farfurii pictate atîrnînd la grindă oale de lut și linguri de lemn cuptorul boltit peste vatră de unde ieșea pîinea coaptă rumenă ca jarul în spuză canceuri răspîndind
Poezie by Dumitru Chioaru () [Corola-journal/Imaginative/12927_a_14252]
-
s-a dat liber la arhive, dacă încrengăturile mafioto-securiste ale vechiului regim pot fi lesne identificate, de ce se tace apăsat în legătură cu banii puși deoparte de Ceaușescu? Mă bazez pe logica sistemului, pe uniformitatea reflexelor ce funcționau de la Moscova până în ultima cocioabă a coloniei sovietice. E improbabil ca Fidel Castro să fi acumulat această avere într-un an sau doi. Sutele de milioane de dolari din teșchereaua lui provin, desigur, din ceea ce paupera Cubă vinde lumii: țigări de foi, arme, droguri, prostituție
Barba de-un miliard de dolari by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10633_a_11958]
-
reciproc. Cumplita scenă din Zorba Grecu; o bătrînă care nici n-a murit bine și-ntreg satul se repede să-i fure avutul: obiecte sărăcăcioase ale unei vieți de mizerie, care își vor prelungi mizerabilitatea în alte mîini, în alte cocioabe, în alte suflete care le vor îndrăgi". Așadar conotațiile unei "morți vii", reprezentate de răutatea semenilor, de inconștiența cu care rîvnesc la bunurile materiale, de lăcomia lor "canibalică", întrucît implică devorarea ultimelor. Groaza devine bacoviană: "Să vezi cum ești asimilat
Formele inadaptării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17174_a_18499]
-
o strîmbătură profesională ca o chemare către o răscolitoare orgie, o promisiune de dezlănțuire a simțurilor. Am însoțit deci o umbră care nu înceta să își improvizeze, la intervale, un fel de strîmbătură ademenitoare, pînă am ajuns la o biată cocioabă, cu o singură încăpere și un pat a cărui jalnică cuvertură am observat că era desfăcută ca pentru o invitație, cînd a avut loc dezlănțuirea dramatică a întîmplării care trebuia, în mod necesar să se petreacă. A fost la aprinderea
Pavel Chihaia - Dacă aș fi ascultat de comuniști, nu mai eram eu, eram un altul" by Ileana Corbea () [Corola-journal/Journalistic/17164_a_18489]
-
la căderea nopții. Ce-mi rămînea decît să-mi arunc pe mine hainele, să mă scotocesc și să scot din buzunar, mototolita, biata hîrtie de douăzeci de lei, și să o las să cadă pe noptieră? Să fug din acea cocioabă fără să mai privesc în urmă. I.C.: Înțeleg că această dezamăgire a fost totodată un șoc creator. V-a îndemnat să-l consemnați în piesa Viața ascunsă. P.Ch.: A fost și o frustrare de altă natură care s-a însoțit
Pavel Chihaia - Dacă aș fi ascultat de comuniști, nu mai eram eu, eram un altul" by Ileana Corbea () [Corola-journal/Journalistic/17164_a_18489]
-
om de treabă. Mi-am amintit că îmi părăsisem ceasul doar după primii pași pe strada care ducea către mijlocul orașului. Și m-am întors să îl recapăt, cu toată sila, cu tot dezgustul pentru acea femeie, pentru acea jalnică cocioabă. Am bătut în ușă ascultîndu-mi bătăile inimii, apoi, cu ochii plecați să nu o mai văd, mai mult șoptind, am rugat-o, am implorat, i-am cerut unica mea avuție, dar totul a fost zadarnic, mi-a repetat într-una
Pavel Chihaia - Dacă aș fi ascultat de comuniști, nu mai eram eu, eram un altul" by Ileana Corbea () [Corola-journal/Journalistic/17164_a_18489]
-
Fès-ul, dar mai ales Tangerul, ăncrucisare a civilizațiilor, miraj al Europei și limită extremă a lumii arabe... Tahar Ben Jelloun e ăndrăgostit de Tangerul sau; de cafenelele ăntunecate, ănvăluite an fumul pipelor cu "kif", de străzile ănecate an praf, de cocioabele cu pereți leproși, cu miasmele fetide și briză care bate dinspre Atlantic. Cu traficanții săi, cu drogurile, cu Răul care poate lua o mie (și una) de chipuri. Cu coșmarurile pe care le produce. ăntr-un fel, Noaptea greșelii este un
A 1002-a noapte... by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/17427_a_18752]
-
cei care devin "copii ai străzii"). 12 aug. - 15 sept. 2000 1) Între altele, a se vedea un naturalist reportaj (Național, 5 iul. 2000, 7) de V. Cosma, despre Opt tineri abandonați [...], care, dați afară din "Cămin", locuiesc într-o cocioabă improvizată, în Suceava. 2) Mulțumesc doamnei A.G., care m-a ajutat să mă descurc în acel mega-monument modern. 3) F. Dallape, Enfants de la rue [...], Nairobi, Dakar, Enda, 1990; Marjuvia, A l'écoute des enfants de la rue en Afrique noire, Paris
Copiii străzii by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/16677_a_18002]
-
am văzut într-o zi cu ochii mei. E așa, slab, înalt, spîn, are o manta de culoarea pămîntului ars. Kiseleff? * Spre Văleni. În localitățile de munte, - o nevoie artistică vizibilă acoperind sărăcia. Cum sînt și cu cîtă grijă vopsite cocioabele, căsuțele cu mușcate. Păpuși mari așezate în picioare între geamuri, așteptînd cheferiștii care se dau jos din gări, mohorîți... Actorul Bog, mare fumător, murind de congestie cerebrală, - fuma pe patul morții. Fuma în închipuire scuturînd scrumul, apoi stingînd îndelung mucul
Țărani în lift by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16969_a_18294]
-
asupra căruia să verse apoi sarcasme (pentru propriul catharsis, desigur). Cum, de pildă, îl exasperează peisajul moral și spiritual (dar și cel „fizic”, să zicem) al României, pe care-l transpune apoi în sarcasme teribile (dar îndurerate în felul lor): „cocioabe gudronate și/ cu hornuri maț de porc// oamenii salam rînced ori/ flacoane farmaceutice// clisa nesfîrșită a/ săpăturilor// surîsul ca o bubă// spațiul îngust curb/ al nopții locuite// sticlele cu două găuri/ femeile cu niciuna// o silă nesfîrșită/ de mine însumi
stolul 2012 de al. cistelecan: Un fel de experimente () [Corola-journal/Journalistic/2794_a_4119]
-
O anchetă a poliției dezvăluie că peste jumătate din băutură vândută în cluburile din Capitală este contrafăcută. Sticlele de whisky sunt umplute de fapt într-o cocioaba din Măgurele, Ilfov, cu alcool rafinat, multă apă și puțin caramel. Așadar, clienții unora dintre cluburile Capitalei beau de fapt alcool contrafăcut, la preț de marcă internațională, informează stirileprotv.ro. La 300 de lei ajunge sticlă de whisky, într-un
Poliţia confirmă: În cluburile din Bucureşti se toarnă în pahare alcool contrafăcut din sticle originale () [Corola-journal/Journalistic/27031_a_28356]
-
iubitori de literatură, de istorie, de urbanism. Cel mai cunoscut dintre autorii discutați, G.M.Zamfirescu este preferat în analizele sale, căci Maidanul cu dragoste „e romanul periferiei industriale prefigurând mahalaua pe verticală”, cu cartierele mărginașe ale orașului cotropite de fabrici, cocioabe și maidane: „spre bariera Regiei... o cârciumă, o fabrică de mezeluri, un depozit de cărbuni... un maidan cu basculă publică, bariera drumului de fier și, peste barieră, magaziile și atelierele uriașe ale manufacturii de tutun”. Mai stăruitor decât tabloul cenușiu
Mahala și periferie by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2714_a_4039]
-
prilejuiește o radiografie multietnică și multiprofesională, cu accent pe contribuția arhitecților și inginerilor germani. Helmuth von Moltke (1800-1891), viitor mareșal al armatei prusace, vizitează Bucureștiul în 1835, în drum spre Istanbul și remarcă: „La București se văd cele mai păcătoase cocioabe pe lângă palatele în stilul cel mai modern și bisericile cu arhitectură bizantină; cea mai amarnică sărăcie domnește alături de luxul cel mai extravagant; Asia și Europa par să se întâlnească în acest oraș”. Perioada de după Regulamentele Organice este cea mai fecundă
Arhiva de arhitectură: casele arhitecților din București [Corola-blog/BlogPost/94250_a_95542]
-
flash-uri tragice. Un soldat rus, plin de vodcă, se aprinde ca un chibrit în momentul când gloanțele turcești de la 1877 îl ating. O pendulă scumpă, adusă din Germania cu o groază de bani, e montată de Constantin pe peretele cocioabei ca să acopere zgomotul sufocant făcut de carii. În hornul aceluiași adăpost incert se aciuase, fără să ceară voie, un viezure șchiop. Baba Fira, cea mai meșteră dintre vrăjitoarele din Valea Rea și cea mai longevivă dintre colportoarele de zvonuri, nu
Cartea din mânecă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8598_a_9923]
-
pe apă, apoi dansau în jurul focului, de nu putea dormi nimeni în sat. Și de la armonicele acestora, dar, mai cu seamă, din cauza câinilor care urlau a pustiu toată noaptea... Costache Șufăru a rămas și el fără casă, de fapt, o cocioabă gata oricând să se năruiască, dar din sat nu a plecat. S-a pripășit la un vecin al mamei fraților Tălparu, la început numai pentru o noapte, apoi bun rămas a fost. Eu plec în oraș, să duc mașina, o
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
imagistic opoziția schilleriană finit-infinit, real-idee, generatoare de tensiune lirică. Credința că întreg firmamentul poate încăpea într-un telescop, că luna și soarele pot fi sorbite de privirile unui orb ("Priviri, la matcă vă-nturnați..."), că melcii se pot închide definitiv în "cocioabe", copacii în muguri și oamenii în pietre, fixează demersul poetic într-o atitudine duală: finitul devine o alegorie a infinitului, iar infinitatea se eschivează din fața propriei măreției și își pune pe figură masca finitudinii. Descrierea naturii (motiv romantic) cunoaște aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
noapte și el nu era acasă. Au adormit copiii, Îi spusese ea de cum descălecase de pe bicicletă, au tot așteptat poate le aduci și lor niște struguri dar, i-a biruit somnul. Veste mare, nevastă! Spusese omul În grabă. Plecăm din cocioaba asta cât de curând. S-a Îndurat Bunul Dumnezeu și de noi. Ne mutăm la ferma din satul vecin, o să lucrez la vaci, o să l ajut pe cel ce se ocupă de mulgătoarea automată și primim și două camere În
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
în centrul orașului, se agită steaguri, se țin discursuri. Apoi întreprinderea s-a desființat, s-a furat tot. Pe strada unde locuiește sor’mea au apărut viloanțe de te crezi pe Coasta de Fildeș. Casa unde trăgea Ceaușescu e o cocioaba față de hardughiile care răsar că bureții după ploaie. O colegă, Aurelia, s-a privatizat, are magazin în cartier. Ginerele ei are brutarie și o aprovizionează cu pâine. Adevărul e că pe langă calicia din jur, în comunism boieream. Dragoș, pila
Sunt un moș burghezo-moșier by Jorj-Ioan Georgescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1264_a_2119]
-
se păru salvator. Izbind cu putere din cruce în dreapta și-n stânga fără să lovească ceva, se îndreptă iar spre capelă, făcând un ocol larg, spre a nu trece prin dreptul locului în care bănuia că fusese ușa. Ajuns în spatele cocioabei, se săltă pe acoperiș. Sus, lăsat pe vine, strângând crucea ca pe un ciomag și ținându-și răsuflarea, holbă ochii cât putu, încercând să despice bezna. Dar spinarea descoperită îl lua cu frig și, mai ales cum era acum, boltit
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
drum tăcuți până ajunseră la o casă, îngrijită, dar mică. Ce-i aici, întrebă Ana? Aici stă bătrâna de la care am luat casa. Așa era și casa pe care am cumpărat-o. Cum tată, așa arăta casa? Asta-i o cocioabă, ori tu ai făcut acolo o vilă. Da, draga mea, așa e. Hai să intrăm. Înăuntru o găsi pe baba Floarea, cum i se spunea prin sat. Îi dădu bidonul, la vederea căruia începură ai sclipi ochii. Sporovăiră un timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
și ieniceri, cu viziri și cu sultani, cu intrigi de harem și ambianță de serai. Nu haremuri există la Istrati, ci mizerabile bordeluri. Nu cadîne fluturîndu-și ademenitor văluri mai mult sau mai puțin transparente, ci prostituate amărîte. Nu palate, ci cocioabe și spelunci. Nu opulență, fast și lux, ci sărăcie lucie. Levantinismul prozei lui Istrati contrastează pînă la totală opoziție cu "exotismul oriental" așa cum fusese acesta creat și impus în Occident. Are alt conținut, alte forme și alte dimensiuni. Deși scrisă
"Otomanul" Istrati by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/9035_a_10360]
-
stup. Liniște! - a strigat Chersân. Adunarea, neobișnuită cu porunci de felul acesta, a continuat să mormăie. În special spre fundul sălii. Măi! Voi nu auziți că tovarășu’ săcritari o strigat liniște? - s-a întors cu mutră cruntă spre adunare Daurel Cocioabă. I-auzi, domnule, ce glas are Daurel! S-o agiuns. Îi mare! Ce mai? - a șoptit Petrache. Măi Daurel! Tu ai agiuns om mare, nu șagă! - s-a auzit un glas din fundul sălii. Lasă-l în pace pe tovarășu
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]