325 matches
-
Ca o pată pe retină, ca un furuncul, ca urma Unei operații nereușite. Oamenii fericiți. Mai rău ca sfinții. Și sfinții au fost fericiți. Dar ei măcar Se lăsau sfâșiați de fiare, se hrăneau Numai cu ierburi, se ascundeau pe coclauri, stăteau Ani întregi în vârful câte unui stâlp. Dar fericiții, nu! Mișună peste tot, îți râd în față, Când merg parcă plutesc, se bucură de orice, Dau din mâini, îți vor binele... Dar, mai ales, Zâmbesc și râd, râd ca
Poezie by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/3877_a_5202]
-
Alexandru Mușina Bunicile de la țară Mai sunt și unii cu bunici la țară: în creierii munților sau prin cine știe ce coclauri din Bărăgan... undeva pe buza planetei: faci un pas și cazi în neant. Stau în căsuțe de lemn sau chirpici, acoperite cu șindrilă sau paie, cum numai pe "Discovery" mai poți vedea. Dorm în bucătărie, cu caprele și găinile. De-
Poezie by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/7263_a_8588]
-
o viață-ntreagă. Atît te rog: tu leagă și dezleagă Iubirea mea, n-o arunca în turmă De porci grohăitori, cirezi de tauri Scopiți la suflet, îmbătați de bale În buluciri pe străzi municipale; Eu te-oi plimba aievea pe coclauri Cu fluturi și căsuțe-n crengi de arbori În care-ți odihnești trupul de silă Și de tristețe, proaspătă copilă, Numai cu mine, Puck, fără de martori. Lasă-mi o clipă părul cald în mînă Ca pe-o coroană dulce de
Se-ncheie anul. Poate-i cel din urmă... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/8376_a_9701]
-
trebui să fie puțin mai atente când ei își fac treaba... Mic dicționar de neologisme Coclau, s.n., termen inexistent în DEX, utilizat de o colaboratoare a televiziunii Etno Tv în seara zilei de 28.11.2004, care se teme de coclauri.
Alegeri, hărmalaie și Florin Călinescu... by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12247_a_13572]
-
a iubirii, poetul o realizează printr-o armonie a esențelor din semințe și flori, precum la Blaga, urmând, cu sub hlamida cosmicului, să plutească În univers de-a pururi: „Iar mâine, de nu voi mai fi, / Vorba-mi și plânsul, / Coclauri, / Aolo În liniști râzând...// În ghindă, În strugur, În floare de sori/ Vă veți prinde cu mine, / Cinstivom / Beții de lumini fulgerând printre nori.// Și vom mai trăi”. (Pătimașe iubiri). Tot de consolare, ține și poemul La ceasul : „Sunt pradă
LÂNGĂ REGIE ȘI SCENARII, POETUL MODERN - note de criticã literarã -. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Marian Barbu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1446]
-
George Radu Îi sunt recunoscător copilăriei mele că mi-a dăruit marea. S-ar fi putut să copilăresc pe cine știe ce coclauri sordide, în mijlocul șesurilor, într-un oraș cu case mici și murdare, cu străzi care nu urcă și nu coboară, cu ceruri apăsătoare care te urmăresc toată viața. Există orașe unde hotarul dintre pământ și văzduh ucide închipuirea, unde anotimpurile nu
Marea și Visul File din carnetul unui memorialist - vara 1992 by George Radu () [Corola-journal/Imaginative/9057_a_10382]
-
din urmă și-a văzut visul cu ochii. Dar presupun că norocul orb, care l-a ajutat de fiecare dată să iasă la liman nu i-a jucat festa, la vârsta când nu s-ar mai fi putut avânta prin coclauri. La "Club" se duceau liderii conservatori, în dulcea ambianță a Vechiului Regat, denumirea de club acoperind-o pe aceea aridă de partid, mai exista și un club socialist, nu mai puțin elitar, în acea veselă lume, luată peste picior de
Un club de marcă by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10340_a_11665]
-
a transmisiilor digitale, telegraful a dispărut și vechiului PTTR i-a căzut un T. Înainte însă, mesajul telegrafic era simbolul urgenței și conciziei, în formulări dramatice sau comice. Mulți autori le speculează, Caragiale în primul rînd. Prinși în aventuri pe coclauri, Cireșarii lui Chiriță își telegrafiază cu furie. Au uneori chiar proprii aparate TFF. Personajele-copii ale lui M. Sîntimbreanu uzează și ele des de telegrame, dar și de scrisori cu efecte comice. Scrisorile sînt uneori plăcute, alteori enervante, ca plachia de
Scrisori, depeșe, telegrame by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/10038_a_11363]
-
glumă, mai în serios, participanții la operațiune spuneau că au luat-o înaintea recuperatorilor de metale care, cum se știe, au umplut într-o vreme centrele de colectare a fierului vechi de tot soiul de bombe și proiectile găsite pe coclauri. Oameni și utilaje la marginea cimitirului catolic care mărginește balta. Acolo-i „teatrul de operațiuni“. „Începeți să trageți. Lin, fără smucituri“, cere Mărgineanu. Un vehicul cu cupă frontală trage, cu niște cabluri, bomba aflată sub 70 cm de apă, la
Agenda2004-34-04-b () [Corola-journal/Journalistic/282777_a_284106]
-
pe mijloc, înălțând drumul. Desigur, după o ploaie zdravănă totul se transforma într-o mare de noroi în care, poștalioane și căruțe deopotrivă, se împotmoleau, nefiind rare ocaziile în care vizitii și călătorii treceau la lopată ca să nu înnopteze pe coclauri. Romantic, nu-i așa? De fapt, încă în 1660 Evliya Čelebi amintea că „dacă plouă, în mlaștinile din afara orașului se poate scufunda chiar și un elefant”. Nici înlăuntrul zidurilor, lucrurile nu stăteau cu mult mai diferit, căci, așa cum scrie călătorul
Agenda2004-36-04-c () [Corola-journal/Journalistic/282833_a_284162]
-
foc. Aici zăream o autospecială, cu câțiva militari încercând să lupte cu flăcările, încercând să le vină de hac cu jeturi de apă. Dincolo, un tractor tăia brazde în pământ ca să împiedice dezvoltarea incendiului. În multe zone, focul „alerga“ pe coclauri fără să fie împiedicat de nimeni. În scurt timp, au început să se concentreze tot mai multe autospeciale și utilaje agricole. Pompierii militari timișoreni au adus cinci autospeciale, care s-au adăugat celor ale pompierilor civili din zonă. La intervenție
Agenda2004-30-04-a () [Corola-journal/Journalistic/282673_a_284002]
-
s-a fost ivit..." (Ab initio) Există însă și cazuri când refuzul morții este formulat tranșant, bărbătește, dându-ne prilejul rar să măsurăm exasperarea din sufletul celui care în general dă impresia că se joacă: "Afară, prin pajiștea rară,/ pe coclauri cu maci și lauri,/ moartea adună poeții pe făraș/ îi face căpițe și le da foc,/ iar cenușă o-mprăstie aiurea./ Și-n vremea asta, vedeți?, eu scot limba de-un cot,/ prefăcându-mă nebun sadea/ poate va trece și noaptea
Poet român, afirmat la sfârsitul secolului XX by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17691_a_19016]
-
păpușele, dar mai ales hăinuțele parfumate, în cele din urmă, m-au îmblânzit. Stai să încălzesc o căldare cu apă! S-o despă duchem... Mai ieri i-am făcut baie, dar se păstrează? Câte e ziua de lungă, prin toate coclaurile! Mai nou, una, două, dă fuga, peste gard, la Gheorghe, iar ăsta e plin de păduchi! m-a pârât bunica. Pureci, mamaie! Că i-am văzut eu. Țopăiau ca și ăștia ai tăi. Vai, mamă! Sper să nu aibă Sara
Din brațele lui moş Gheorghe, spre lume. In: Editura Destine Literare by Nicolae Bălaşa () [Corola-journal/Journalistic/90_a_404]
-
ușoare... Mi-am fracturat maxilarul, dar am supraviețuit. Cred că a fost o minune că nu am murit. Însă o altă întâmplare miraculoasă mi-a marcat definitiv destinul. Eram în clasa a șasea și pășteam vitele, tot așa, pe niște coclauri. Încă de prin clasa a doua, la vite, eram cu cartea după mine; în loc de băț, țineam o carte. Și în cartea pe care o citeam atunci erau niște personaje care își alegeau profesia... M-am oprit din citit și m-
jurnalist, scriitor, fondator al revistei Credinţa ortodoxă [Corola-blog/BlogPost/98418_a_99710]
-
Luptăm de două ori mai mult ca cei născuți în țările unde am emigrat, pentru a demonstra că românul nu este hoț, ori țigan, cum ne consideră peste tot, iar românca nu este prostituată. Luptăm de unii singuri, abandonați pe coclauri străine, spre a ne apăra demnitatea, a ne câștiga colțul de pâine și a pune deoparte pentru cei din țară. A bătut vânt de înstrăinare în interiorul în jurul Carpaților, până la Dunăre și la Marea cea Mare. Românul a fost scos de
ROMÂNCĂ ÎN SPANIA de DANIELA POPESCU în ediţia nr. 1648 din 06 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381633_a_382962]
-
întorc cât se poate de repede! O sărută tandru spunându-i: — Nu fi tristă, Carmen! Promit să mă revanșez! Vom fi fericiți! Nu-ți fie teamă! Apoi ieși. Destul de vesel, gândi Carmen. CAP. 13 Anton se pregătea să plece pe coclauri, cum zicea el. Era o zi de primăvară cu soare mult. Plecase de acasă îmbrăcat cu haine destul de groase pentru că până mai ieri fusese destul de răcoare. Și iată că azi năpădi o căldură plăcută. Se gândi să se dezbrace, își
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2084 din 14 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384229_a_385558]
-
la fel, adică nu există ceva mai mult decît ni se oferea, adică lumină, apă întreruptă de la nouă la cinci, viață austeră, sumbră, delegații ca inginer constructor, fără să se țină seama că eram femeie, pe orice vreme, pe toate coclaurile, Muntenii de jos, Vaslui, Bărlad, București, precum un bărbat cu cizme veșnice, muzica indicată de partid, gazeta de perete unde puteai să pui un poem numai dacă îl proslăveai pe ăia cocoțați pe stiva de lemne, cu steagul roșu! Colaborarile
FILE DE JURNAL (1) de BIANCA MARCOVICI în ediţia nr. 1933 din 16 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380169_a_381498]
-
bătaie pentru a doua zi și, obișnuit să se trezească de dimineață, se grăbea să și-l ducă la capăt cât mai repede, ca să nu-și piardă orele de relaxare. Deseori, spunea că după atâția ani de alergătură pe toate coclaurile după infractori, acum, când îl mai și lăsaseră picioarele, umflându-i-se deseori și făcându-i deplasarea dificilă, era bucuros că își poate permite să lenevească pe săturate pe canapeaua din sufragerie urmărind emisiunile sportive și deseori chiar și desenele
SUB CERUL MUT de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2061 din 22 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/380112_a_381441]
-
la Cluj, stăteam de vorbă seara și spuneam: iată, voi vă duceți și vă culcați pe un pat de spini, iar eu ma culc pe un pat de crini. De ce? Când te culci, toate gândurile și imaginația zboară pe toate coclaurile, bune, rele, te chinuiesc. Eu mă duc și mă culc pe un pat de crini, și am certitudinea că nu sunt singur, că ochiul lui Dumnezeu privește până în adâncurile gândurilor mele și mi-e rușine de Dumnezeu să accept gânduri
UN GÂND DE RECUNOŞTINŢĂ ŞI PREŢUIRE LA CEAS ANIVERSAR – ÎNALTPREASFINŢIA SA IUSTINIAN CHIRA LA ÎMPLINIREA A NOUĂZECI ŞI CINCI DE ANI DE VIAŢĂ PĂMÂNTEASCĂ, SLUJITOARE ŞI PILDUITOARE. de STELIAN GOMBOŞ [Corola-blog/BlogPost/382156_a_383485]
-
cunoască și să-și prețuiască rădăcinile, adevăratele valori, nu cele de mucava, promovate mai mult sau mai puțin subtil de mass media. Doar așa vom înțelege cu toții că ne onorează prețuirea sinceră a tuturor oamenilor hăituiți prin munți și prin coclauri, atât de puțini la număr, din păcate, făcând ca un întreg popor, indiferent de felul în care i-a considerat odinioară pe acei fugari, să-și plece fruntea în semn de respect, ridicând-o din nou LA JUDECATA ISTORIEI ! Doamne
Recompense morale tardive pentru “duşmanii poporului” Nicolae Steinhardt, Gheorghe Cotenescu, Justin Pârvu, dar şi pentru Lt. Col. Gheorghe Arsenescu şi “Haiducii Muscelului” [Corola-blog/BlogPost/93193_a_94485]
-
acelea cu care ne jucam în copilărie Ťde-a hoții și vardiștiiť, numai că mult mai lungi, ca să putem face, totuși, salutul... Iar la Ťtrageriť și la asalturi trebuia să strigăm Ťpoc! poc! poc!ť din toate puterile, alergând pe cele coclauri înnoroite ale minunatei noastre Moldove, cu tot tărhatul pe noi și lopețile Lineman bălăngănin-du-se la spate ca niște nedorite și sonore cozi..." (p. 80). Cât despre viitor, pe autor îl ia gura pe dinainte tocmai despre victimele ultimei mineriade... Cu
Existența ca amnezie sau neînțelegere by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/8269_a_9594]
-
N-aveți destulă apă-n sat? Situația în care se afla întregul grup ar fi devenit extrem de grea, dacă străinul cu aparatul de fotografiat nu s-ar fi grăbit. Să mergem, domnule secretar, spuse acesta, că ne-apucă noaptea pe coclauri! Mergem, mergem, domnule președinte, răspunse politicos Nicanor. Dar, cu toate că a zis "mergem, mergem", nu se porni cu nici un chip din fața copiilor. Parcă l-ar fi plantat cineva acolo. Se uită țintă la fiecare, la cazmale și lopeți, apoi dădu furios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
fost anunțat și domnul Nicanor, secretarul primăriei, care, după ce s-a angajat să meargă și el cu orice preț, a declarat foarte furios: Eu nu mă las pînă nu rup picioarele la cîțiva popîndăi de ăștia, care umblă pe toate coclaurile și aduc numai ponoase! Nu a dat însă nici un nume de popîndău, pentru a nu-l supăra pe Iancu Răgălie, pe care-l știa cumnat cu Bărzăunul. Iată deci ce furtună mare a stîrnit Nuțu cu flecăreala sa. Și n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
nu-i deloc bine! sări iar Bărzăunul. Voi nu vedeți că faptu-i consumat?... Cine credeți, mă rog, că o să se apuce de anchete, ca să ne facă nouă dreptate? Acum toți ziariștii sînt la mare... la munte... nu vin ei pe coclauri de dragul nostru. Atunci, să stăm cu capul în pumni și să bocim, nu? rînji Vlad. Noi, să bocim?? se arătă grozav de mîndru și de demn Bărzăunul. Pentru nimic în lume!... Haideți, mai bine, să punem la cale altceva... ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
L-a acceptat ca soț și pace bună! Tata a fost de acord, în primul rând pentru faptul că socrul și ginerele se întâlneau pe terenul unei pasiuni comune: vânătoarea! Deci, alături la sesiuni, raionale ori regionale, alături și pe coclauri, cu pușca în cumpănire... Asta da, armonie familială! Prin urmare, cum l-ar fi crezut tata-socru pe un amărât de contabil-șef, care i-a șoptit că, fiind într-o deplasare, în București, l-a zărit pe ginere la o
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]