67 matches
-
my friend’ bucuclenci... db nu poate să scrie pentru că e good looking. de fapt dragoș bucurenci nu poate să scrie pentru că vrea să se transforme în dragoș bucurești, să conducă armada eclectica a capitalei. ah, daca db ar uită de cocleala de bucale, de blog, de tenesi mișto din frankfurt, de luptă voluntară cu morile de ‘vânturi’ șamd.. știi cum e când mirosi mult timp un rahat, ajungi să te obișnuiești cu mirosul, ba chiar să iți placă. dragoș, ridică nasul
Interviu pe Metropotam by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83048_a_84373]
-
lor prin aglutinări deformante, prin amestecuri confuze, într-un mediu al unei decompoziții ce precede dematerializarea. Astfel el urmărește priveliștea lor "topindu-se curgînd unele în altele/ amestecîndu-se cu miresmele putrede ale crinilor/ cu mucegaiul din urechile morților tineri/ peste cocleala urinei din ziduri/ peste damful băii cu aburi din Grădina Botanică" (Golem). Percepția paroxistică a materiei dereglate, imunde, duce, corectiv, la o fugă de materie. Văzul și pipăitul, adică simțurile cele mai dependente de fenomenalitatea fizică, sînt înlocuite de olfactiv
Antipoezia pură by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14166_a_15491]
-
căutând trecerea Își face făcătorul facerea Face și desface Tot ce-i lipsit de greșeală Uneori tace Măcinat de boală Căutarea lui zero 18 (Pour Mörike) Ușor ca pana într-o dimineață crudă Trezit din beție după o noapte de cocleală Transpirația zgârie corpul fără trudă Urcat pe culme am o bănuială Cel care mușcă, cel care călătorește Armăsarul nechezând în grajdul murdar În care fluviul poftei șerpuiește Iar sarea gândului e înghițită amar Întunecatele pene de puf ale dimineții Bănuiala
Zilele Vienei la București 12 mai - 21 iunie - Poeme de Robert Schindel by Florica Madritsch-Marin () [Corola-journal/Journalistic/12863_a_14188]
-
sub adăpostul anonimatului. Cînd un coleg de redacție îți ia munca peste picior, din indispoziție sau din calcul, cu un aer de superioritate, ca și cum tot reviste de cultură ar fi făcut de cînd se știe, rămîi cu un gust de cocleală. Revista revistelor, specie în care m-am exersat și eu în România literară, se face "la articol!", nu evaluînd din balon publicația despre care scrii. Se poate face și din balon, firește, dar atunci lucrurile nu prea mai sînt în
O părere strict personală by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12391_a_13716]
-
iese copt din noi/ către o dublă realitate,/ mișuna căldură în pămînt ceresc/ focul spulberă cetina tînără/ într-un balet cocostîrc însetat,/ straiele verii se despoaie de-odată/ se anina de soare preacurătindu-se nouă/ mormăie în cazane/ licoarea îmbătata umezește cocleala/ sîngele torențial intru fierbere/ explodînd" (Unu). Remarcabilă producție biruitor-văratică, torida și nesătula de imanenta, a Adrianei Barna ne convinge cum pînă "și obiectele se volatilizează", dimpreună cu limitele lor abstractizante, aidoma unui "fruct crescut în deșert/ din mila setei și
Retragere si expansiune by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17761_a_19086]
-
de gurile strâmbe de minciună ale politicienilor. De la an la an, de la mandat la mandat, de la președinte la președinte, au așteptat ca laptele și mierea să curgă din abundență în gurile lor larg căscate, gata să le astâmpere gustul de cocleală după noaptea de amor promiscuu și băutură contrafăcută. Printr-un straniu proces de transfer al responsabilității, votanții - îngrijorător de mulți - rămași și după turul al doilea sub vraja lui Vadim își imaginează că amenințările răcnite de acesta nu-i privesc
Balada chirurgilor iresponsabili by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16519_a_17844]
-
mai e dată vreodată. vocea ta vocea ta e miere ninsă peste auzul meu rănit, îmi vorbește ca o fructă coaptă ce se-nneacă-n propriul must. foșnesc în ea toate lentorile lemnului, toate scâncetele pietrei, plăpânzenia ierbii, ruginile nevăzute ale fierului, cocleli de argint și scăpărări de aur, praf de cărbune răcit, mătase de apus și strepezeală de răsărit. mă îngropi în vocea ta ca-n planctonul oceanului fără sfârșit, mă porți prin lagunele ei când albastre, când verzi, când calde, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
Povestea căpătase dimensiunile unei izbăviri, și bătrânul adormise ostenit de suferință, ferecând-o prin moarte, pentru totdeauna. Antoniu are În permanență o senzație emoțională de sufocare. A deschis ușa prin care aerul a năvălit aducând cu sine un miros de cocleală și, și-a dat seama că bătrânul nu mai respiră. A aprins o lumânare, și a șoptit un ,,Tatăl Nostru,, , ca și când i-ar fi fost teamă că-l va trezi. A murit Kawabata, vagabondul bărbos, cu ochi de asiatic, cerșetorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
crepusculară, se răsteau voci cu accent cantonez, ceșcuțele de zinc se ciocneau între ele, ciocanele uriașe pentru frăgezit carnea de rață izbeau: „poc“. Bull studie toaleta ciobită, semnul cu „Apă nepotabilă“ de deasupra chiuvetei ce stătea să cadă, urmele de cocleală, șnurul de la toaletă, făcut din fire de nailon odinioară împletite, care se desfăcuseră și acum atârnau în dezordine și, în cele din urmă, rugina care izbucnea în pete roșii pe zonele de metal din jurul toaletei - țevi, bazin și chiar pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
se umplea de transpirație. Începea să dogorească iar brațele nu mai erau umede ci ardeau. Te înăbușea praful scuturat din butuci, foșnetul uscat aproape metalic al frunzelor, metal prin metal, soarele usca. Degetele păreau calcaroase, străine. Pe limbă gust de cocleală, genele albite de praf, trupuri aplecate. Din când în când îți ștergeai fruntea cu dosul palmei și vedeai cum de pe piele se desprind ciuciuleți negri de transpirație și praf. Nopțile se pare că aici sunt grozave, seceta produce o sete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Muncea enorm. Trăia. Trăia și vorbea despre lucruri care, fără ea, s-ar fi ripisit odată cu bâzâitul de cărăbuș captiv al ceasului deșteptător. O viață din care lui nu i-ar fi rămas decât un gust dulceag-amărui pe limbă. O cocleală. O stare ciudată, inexplicabilă. O nedumerire. Treaz, cu fața Îngropată În pernă, se bucura să o știe alături. Mâna dreaptă Îi cutreiera pântecele auriu precum o caracatiță nisipul unei plaje scufundate. Urca anevoie spre sâni, apoi se prăbușea În șanțul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
în afară de happy end-ul Cenușăreselor de provincie este o martirizare urmată de sanctificare. Regizorul italian alege prima variantă, unde Angela (Dorotheea Petre) este îngerul poposit în Italia în casa unde se află o bătrână și stimabilă doamnă croită din frustrări, cocleli și prejudecăți prăfuite. Tânăra româncă este angajată ca asistentă a aristocraticei doamne și de la prima înfățișare pe peron cu rochia simplă, săndăluțele școlărești și mâinile împreunate în poală, personajul își afirmă vocația, unicul scop: acela de a înmuia și inimile
Blândețea mării by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6038_a_7363]
-
demnitate personală”. Era de așteptat, cu acel prilej festiv, la care au participat Monica Lovinescu, Virgil Ierunca, Mărie France Ionesco, inițierea unui proces al comunismului, dar acesta n-a binevoit a avea loc nici pînă acum. Cu toate ca sintagma a prins cocleala, suntem, alături de Bujor Nedelcovici, dintre cei care se îndărătnicesc a-l vedea că pe o soluție de neevitat a revenirii noastre la o Cetate normală, care singură poate garanta existența normală a culturii. Un act pur formal de „condamnare” a
Uzura adevărului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6547_a_7872]
-
Știu, rănile-ți că se vor drege Și totuși simt că mă sufoc în propria-mi fărădelege, Când țâp bucăți de codru-n foc. Ninsoare dragă Ninsoare dragă, iartă-mă-s bătrân. îmbătrânii și eu, ninsoare castă! Și totuși pot cocleala s-o amân Când cerbii tăi sub geamuri îmi adastă. Ninsoare hăruită și cu spor, Tu îmi stârnești aleanuri înăscute, Ca un îndemn moșnean: să mă strecor Cu o desagă de mălai spre ciute. Ninsori printre copii; sub pat, ninsori
Poezie by Gheorghe Azap () [Corola-journal/Imaginative/15553_a_16878]
-
atmosferă stil, destul de greoaie față de bonomia maestrului, care se ridică îndată ce intru, îmi face semn să mă așez pe un fotoliu și, după ce spune iute ce are de spus, că să mă apuc de treabă dacă vreau să ies din cocleala vieții de văduv, mă îndeamnă iute cu un whisky și sporovăim apoi vrute și nevrute, despre toate cele, ce mai e pe la Național, ce mai face ăla, dar ălălalt. Probabil că vorbea ca să se asigure că nu a chemat pe unul care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
văzut. Vorbeam odată de baltoace.Exact,ochiurile acelea de apă coclita în care mai plutește și un muc de țigară. Ai observat vreodată lumină reflectată în aceste baltoace.Un capăt de cer ,o rază de soare.Scanteiere și lucire dincolo de cocleala.Doar pentru că ai privit din altă perspectivă. Așa este și cu oamenii.Ceva deosebit există în fiecare,chiar dacă la prima vedere nu prea vezi nimic. Ideal este să fim toți modești ,altruiști ,fideli și cu faptă și cu gândul,să
D-ALE PERFECTIUNII de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 241 din 29 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361536_a_362865]
-
Orizont > Reportaj > BARONUL DIN GANG Autor: Tiberiu Cosovan Publicat în: Ediția nr. 69 din 10 martie 2011 Toate Articolele Autorului Bustul din bronz al baronului George Lowendal, multilateralul artist supranumit „pictorul Bucovinei”, zace stingher, acoperit de praf și pătat de cocleală, în gangul din spatele Muzeului de Istorie din Suceava. Proiecte... Bustul, realizat de sculptorul Panaite Chifu, a ajuns la Muzeul Bucovinei din Suceava în vara anului 2007, ca donație a Fundației „Ion Basgan” din București. Intenția, anunțată atunci de conducerea instituției
BARONUL DIN GANG de TIBERIU COSOVAN în ediţia nr. 69 din 10 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349044_a_350373]
-
Unele dintre exponate o bucură, altele o înfurie. Cele mai multe, nu-i creează emoție. A atins poala unui veșmânt grosolan, de lâna primitivă. Stofă e jilava, cu iz de mucegaiuri, rece că un lințoliu. Ra îi recunoaște mirosul, - unul de pielărie, cocleala de bronzuri și transpirație de bărbat tânăr. Mărțina nu mai are timp de pus întrebări și mai ales, nu așteaptă răspunsuri. Marcu este acolo!! O cuprinde de dupa umeri. O ridică pe brațe și, toate zalele din tunica croșetata în metale
VARA LEOAICEI, FRAGMENT DIN ROMANUL IN LUCRU de MELANIA CUC în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370852_a_372181]
-
Mariței nu-i cădea rău consumul de carne. De multe luni postea fără voie. În bordei, înainte de a se înnegura, Trifu, în dreptul patului, aninase icoana cu chipul lui Cristos și sub ea candela pe care o lustruise cu cenușă de cocleala depusă de vreme. Îi făcu probă și o aprinse. Fitilul înmuiat în untura de urs topită arunca o lumină pală, dar lumina! „Noaptea o să lumineze mai bine!” își zise Trifu cu convingere de ceea ce spune. Sub stratul gros de humă
SÂMBĂTA PAŞTELUI ÎN TRANSNISTRIA de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2294 din 12 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359965_a_361294]
-
frunze către lumină, părea să oficieze ritualul de adorație a unei zeități păgâne. Un adolescent nud, turnat în bronz, se hlizea vărsând apă dintr-un chiup ținut pe umăr într-un havuz cu pești roșii. Pe piept avea dâre de cocleală verzuie. La capătul aleii mărginită de chiparoși se zărea silueta unei clădiri însorite, spre care te chemau să urci șiruri de trepte largi, flancate de alte statui. Cea mai apropiată înfățișa scena răpirii Persephonei, fecioara se zbătea cu grație în
POPAS ÎN CICLADE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 360 din 26 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341482_a_342811]
-
Gh. Tofan narațiunea se face temeinic, cu pauze lungi de gândire și descripție, cu un joc subtil de aparențe, după toate artele scrisului, cu istorii și pilde inserate în text, care dau savoare narațiunii. Episodul arestării criminalului Cerceluș Florică, zis Cocleală, care a luat viața unei bătrâne infirme și își duce pe mai departe veacul la cârciuma lui Meluță este, de asemenea, pus în scenă cu minuție demn de un regizor de film polițist, cu vervă și acțiune specifice până la cel
DE IOAN GH. TOFAN (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1043 din 08 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342067_a_343396]
-
decât mine, după cum vezi, nu vei sălta. Dar T. parcă n-aude împotmolit în dubii despre sine! E mort sau viu? Răceală îl cuprinde... În jur, o beznă groasă...Talange, în urechi... Burghiu, în păcătoasa de inimă... O mare de cocleală gura îi îneacă... Cu chiu și vai tușește să-și revină. Și cu puterea din urmă se-ndreaptă spre F., îi cuprinde fața în mâini și-și strigă trăirea: -Ai milă, căci nici un rost nu mă mai ține-n viață
JOCUL DE CĂRŢI de ANGELA DINA în ediţia nr. 2095 din 25 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371449_a_372778]
-
Dublonul acela era făcut din aur pur, scos de undeva, din inima unor dealuri bogate, din care curg, către răsărit și apus, peste nisipuri aurifere, apele a numeroase Pactoluri. Și, deși acum era țintuit lîngă rugina piroanelor de fier și cocleala cuielor de aramă, își păstra încă, nealterată și nepîngărită de nici o pată, strălucirea din Quito. Cu toate că stătea în mijlocul unui echipaj barbar și cu toate că rămînea, noapte de noapte, învăluit într-o beznă grea, care-ar fi putut sluji drept paravan oricărui
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
pasageri, câteva doamne. Evantaiele improvizate din gazete, mănuși și batiste se agită ritmic. Vatmanul oftează la fiecare țâșnitură a frânei automate și lasă pașnic să circule în fața tramvaiului un camion cu lăzi, fără să semnalizeze măcar. Am ajuns în centru. Cocleala smoalei îți pătrunde în plămâni ca o inhalație de gudron și amoniac [...]. Ajung în Cișmigiu și cotesc pe o alee singuratică, acolo unde un baldachin împletit din frunze cedează locul unei liziere dese de castani. Pe un bolovan, un student
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
nu vede capcana. — Nu are nici un fel de puteri supranaturale, e o escroacă, atâta tot! răbufnește cu năduf. Se hrănește cu corpuri în putrefacție, scobește în găvanele ochilor ca viermii, roade unghii de pe mâini înțepenite. Bătrânul simte pe limbă o cocleală neplăcută, un gust amar. Reușește cu greu să o înghită. Nu a crezut-o niciodată pe Livia în stare de o asemenea imaginație macabră. La rândul ei, soția îl privește cu sufletul la gură. A reușit să-l convingă, sau
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]