343 matches
-
să caut, iar, dacă nu găseam, tot nu recunoșteam, ci... Tăcere! Și iar căutam! Un fel de a bâjbâi după himere prin lume, prin istorie, prin timp. Inuman cu mine Însumi! De-aici și grija și tristețea! Și ambele strânse cocoloș Într-un fel de morală. Eu mă temeam de ochii lumii, ea nu. Eu complicam tot, despicam firul În patru, În șase... Ea simplifica orice și-mi părea fericită și puternică. Așa arăta când flăcări jucăușe coceau șoricul pe spinarea
Acvariul cu fâte. In: Editura Destine Literare by Nicolae Bălașa () [Corola-journal/Journalistic/81_a_326]
-
septembrie, în cadrul Zilelor Poesis de la Satu Mare, el a deschis o nouă expoziție, una care o conservă și o prelungește pe cea anterioară. În legătură cu evenimentul de la Timișoara, în cadrul căruia poetul își lansase, prin aruncare dintr-un coș special amenajat, și ziarul Cocoloșul, în număr unic, scris de un singur autor, adică de el însuși, am scris și eu un text în care încercam să desprind imaginea pictorului de aceea a poetului și să consacru unicitatea celui dintîi. Pe sărite, textul suna cam
Eu, despre pictorul Șerban Foarță by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13460_a_14785]
-
tot, la îndemînă, Sub semnul întrebării, Sînt un om liber, Totuși, iubirea, Manifest pentru sănătatea pămîntului, acea fabuloasă confiscare de către Poet a terminologiei etice, care-l transformă și pe Om în ce nu este, și tot așa, azvîrlite peste tot, cocoloașe de bancnote mici, cinci sute, o mie, zece mii, murdare la propriu, soioase, pe care o femeie grasă le adună, dereticînd, la ordinul afectuos protector al Poetului. Cînd toată lumea părăsește încăperea, poetul care nu mă privise pînă atunci, spune în direcția
Afacerea „Meditația transcendentală” by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/13582_a_14907]
-
fondatori, 2 secretare, 3 jurnaliști colaboratori. Investiția membrilor fondatori în primul an de activitate CCIRO Italia: 300.000€. Președinți filiale CCIRO Italia: Romulus Popescu - CCIRO Italia/Lombardia (validat de CCIR) Ana Maria Irimia - CCIRO Italia/Piemonte (validat de CCIR) Elisabeta Cocoloș - CCIRO Italia/Emilia Romagna Robert Cristian Nuc - CCIRO Italia/Umbria În numai un an, CCIRO Italia a reușit să deschidă birouri la Romă, Perugia, Torino, Bologna și Milano, având filiale în Lombardia, Piemonte, Emilia Romagna și Umbria. Biroul de presă
Camera de Comerţ a României în Italia, persoană juridică italiană, va întări colaborarea cu instituţiile statului român [Corola-blog/BlogPost/94319_a_95611]
-
Anca Mizumschi judecata de apoi Să nu faci niciodată nimic să stai ascuns sub nisip cu nisipul pe față și nisipul să îți curgă pe aripile nasului să îți intre în fiecare nară ca un cocoloș de vată care ticăie din ceva care dacă ar fi întreg s-ar numi o clepsidră și nu a ajuns până la tine la capătul rândului decât ca un ciob găsit din întâmplare în timp ce ăilalți te căutau după numele scris pe
Poezie by Anca Mizumschi () [Corola-journal/Imaginative/6559_a_7884]
-
Emil Brumaru Nu-i de glumit c-un flutur, te bagă-n balamuc Cu straiu' lui bezmetic și dîndu-se lin huța În razele din soare de care se apuc' Și-arhanghelii, să-și zbată-n amiază săbiuța. C-un cocoloș de pîine-s muiate muște-n zbor Razant la geamul verde al zilelor gustoase; Oh, cad în mari cazane de bulion sonor, Bolborosind în flăcări cu noduri de mătase. Și-un tren marfar și-aruncă frînarul ca pe-o cîrpă Pe
Nu-i de glumit c-un fluture, te bagă-n balamuc… by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/6926_a_8251]
-
fereastra lui Leonard și până-n cerdacul bisericii se-ntindea, linsă, strada de plumb. Și pe când soarele înflorea din nou, degetele, până atunci înțepenite, se desfăcură unul câte unul. În adâncitura palmei sale, Leonard văzu cu uimire praful presat, ca un cocoloș de staniol. Câteva zile posturile de televiziune vorbiră despre acea amiază de aprilie, în care străzile Bucureștiului se acoperiseră pentru câteva minute cu o pulbere de aur. Unii, care nu văzuseră ploaia, se îndoiau de existența ei, deși ce-i
Poveste de PAȘTE by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/7399_a_8724]
-
și muzica descărnată a morții elefantului Abulabass - pe masa petrecerii cuțitele paharele solnițele se clatină ca niște litere nemaicitite De lucru un milion de mișcări pentru ca să stau față-n față cu un câine de interior în buzunar și-n sertare cocoloașe de bismut - pe fiecare amprenta altui nebun de-al nostru mai departe nu mă duc aici nu mă lasă mă uit doar tâmp și feroce cum unduiește iarba ucrainiană a mainimicului
Poezie by Ioan Moldovan () [Corola-journal/Imaginative/7969_a_9294]
-
și scunde - dintre Atunci și Acum - despre care nu știi mai mult decât despre inima aceea albă extirpată din căpățâna de varză, iar dacă auzi, ca-n transă, zvâcnete neutre și calme în jur se ciocnesc cartilagii de clarvăzători și cocoloașe de manuscrise - de n-aș vedea, dinspre margini, ponosita prețiozitate a cuvintelor și ce hrană sunt ele pentru perdanții de memorie afectivă și cum sunt asmuțite apoi ca într-o încăierare de ultime ore și clipe; îmi sunt atâtea pricini
Poezie by Alexandru SFÂRLEA () [Corola-journal/Imaginative/8171_a_9496]
-
găsesc nepregătiți și, cu farmecul lor, ne fac mai buni, mai înțelegători și chiar mai iertători când ciorba pusă la răcit pe balcon ne este glazurată de vecina "de sus" cu firimituri, coji de cartofi și de ceapă, câte-un cocoloș de hârtie, două-trei pene (din perne, nu de gâscă!) ș.a., toate condimentate în final cu un strat de praf protector de la scuturatul covorului. Iar dacă momentul este acompaniat muzical de televizorul aceleiași vecine "dat la maxim" și fixat cu "Super
Cvartet de candidați by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12820_a_14145]
-
la loc, și cu celălalt capăt ronțăit între dinți în răstimpul interminabilelor ore de școală. Golanii din fundul clasei aveau acum la îndemână o sarbacană redutabilă, fiindcă pixul se deșuruba dând la iveală o țeavă netedă prin care să lanseze cocoloașe de hârtie sau de pâine mestecate în gură, în glava tunsă chilug a unui coleg tocilar (care trebuia să strige tare ,m-am tuns dar nu mă laud" când apărea proaspăt tuns în clasă, dacă nu voia să primească zeci
Viața e făcută din lucruri mici by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/11076_a_12401]
-
publice, ar smulge ropote de aplauze, dezvoltând un șir de conexiuni în „alchimia limbajului”. Doar două strofe : „Te văzui de-argint catare / în bătaia lunii clare / lunămind și înstelând / ce am scrinuit în gând // Și-a zărit în patru zare / cocoloș de miere-n sare / și cum zdrână glosa ceea / mi-a fost dat să-nhap femeia”. Din loc în loc, jocuri de limbaje, metafore adesea, capătă turnură paradoxului, oximoronului sau a paronimiei - toate fiind, în plan stilistic și gramatical, figuri ale ambiguității
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
gândul la un alt fel de mâine. Cine mai are încă gramul de minte dat de Dumnezeu (restul cică ar fi un fel de materie bună de pus în tigaie), gândește, cine nu, pune de o mămăligă și întinge cu cocoloșul în obiectul sugerat, ca timp, după aceea, de înghițit în sec, slavă Domnului, patru ani, berechet! Acum, de ce să nu fiu sincer, cam fac din țânțar armăsar, invocând otravă din cine mai știe care jurnal intrată, prin buricul degetelor, în
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
publice, ar smulge ropote de aplauze, dezvoltând un șir de conexiuni în „alchimia limbajului”. Doar două strofe : „Te văzui de-argint catare / în bătaia lunii clare / lunămind și înstelând / ce am scrinuit în gând // Și-a zărit în patru zare / cocoloș de miere-n sare / și cum zdrână glosa ceea / mi-a fost dat să-nhap femeia”. Din loc în loc, jocuri de limbaje, metafore adesea, capătă turnură paradoxului, oximoronului sau a paronimiei - toate fiind, în plan stilistic și gramatical, figuri ale ambiguității
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
gândul la un alt fel de mâine. Cine mai are încă gramul de minte dat de Dumnezeu (restul cică ar fi un fel de materie bună de pus în tigaie), gândește, cine nu, pune de o mămăligă și întinge cu cocoloșul în obiectul sugerat, ca timp, după aceea, de înghițit în sec, slavă Domnului, patru ani, berechet! Acum, de ce să nu fiu sincer, cam fac din țânțar armăsar, invocând otravă din cine mai știe care jurnal intrată, prin buricul degetelor, în
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
Constantin Țoiu Nomenclatura pârliților. Rime în premieră absolută. }iganii continuă să se bată orbește. Bătaie neagră, homerică... Să desfacem strofele Poemei și să le facem vânt în albia curentă a prozei... Găvan pe Chițu-l omoară, Cocoloș pe Titireaz deculă, Costea lui Zăgan capul îi sboară, iar Pipirig a Dodii căciulă taie în două și capu-i despică din creștet până în tufoasa chică. Parnavel cu sulița ascuțită străpunse pe Corbea în gemănare și de nu era punga
Caftane si cafteli by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10137_a_11462]
-
plan al scrumului încă fierbinte, inca inocent, deci tinzînd spre imuabil, a ceea ce a fost: Cînd parcă de nimic/ nu-mi mai pasă/ cartea se strînge între coperți/ cu cerul gurii închis// pereții devin ape îmbătrînite/ lampă aruncă spre mine/ cocoloașe de aur// vietăți triste/ sînt lucrurile/ de nume proprii lipsite// neputința clipei/ mă strînge la piept" (Numitorul comun). Factorii materiei comunica parcă într-o deruta ce intervine imediat după pierderea stării de grație, buimăcite între candoarea primordială, la care nu
Tigara care arde cum o candelă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17946_a_19271]
-
din Liban. Nu știu de ce păstram pergamentul. Crezusem că e o bucățică din Vechiul Testament, dar era contractul de arendare a unei stâne. Tata nici măcar nu se obosise să împăturească fața de masă, și, când m-am uitat la țesătura adunată cocoloș lateral, "O să iasă cu scandal", m-am gândit și mi-am anunțat intenția de a mă duce la Armata Salvării pentru o lecție de tamburină. Bietul tata, niciodată nu s-a priceput să facă lucrurile cum trebuie. În seara aceea
Portocalele nu-s singurele fructe by Vali Florescu () [Corola-journal/Journalistic/8020_a_9345]
-
nu cerea că era conștient că nu avea de unde să-i dea, mai având încă doi frați și două surori mai mici de cât el. Fiind voinic, s-a întovărășit cu alt flăcău de seama lui, tot orfan, adică cu Cocoloș, un bărbat scurt și gros, iar la față negricios. Și unde știau că oamenii au agoniseală mai din belșug, mergeau amândoi în miez de noapte și îi mai ușura de câte ceva. Așa au mers într-o noapte la Ion Burdun
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
descuiat o ladă mare cam de doi metri lungime, de un metru lățime și un metru înălțime, care era afară lângă fereastră, sub streașina casei, la fereastra unde Ion Burdun își avea patul. Înainte de a ajunge lângă lada cu pricina, Cocoloș a călcat peste câinele omului, că avea un câine mare ciobănesc cât un vițel, dar câinele nu a zis nici mâr. Avea Cocoloș un dar de nu-l mâncau câinii ... sau mai bine zis nu-l lătrau. Lada era plină
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
streașina casei, la fereastra unde Ion Burdun își avea patul. Înainte de a ajunge lângă lada cu pricina, Cocoloș a călcat peste câinele omului, că avea un câine mare ciobănesc cât un vițel, dar câinele nu a zis nici mâr. Avea Cocoloș un dar de nu-l mâncau câinii ... sau mai bine zis nu-l lătrau. Lada era plină cu pelicele de miel pentru căciuli, că Burdun în fiecare vară îngrijea de stână, căci avea oi multe și l-au ușurat Lucache
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
de nu-l mâncau câinii ... sau mai bine zis nu-l lătrau. Lada era plină cu pelicele de miel pentru căciuli, că Burdun în fiecare vară îngrijea de stână, căci avea oi multe și l-au ușurat Lucache și cu Cocoloș de atâtea pelicele de miel, câte au putut duce ei în spate. Tot așa l-au ușurat pe Gheorghe Busuioc de vin, că doar și de vin aveau nevoie cei doi ușuratici. Gheorghe Busuioc era în cotul lor și cunoșteau
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
rupând lacătul. La Busuioc a funcționat șperaclul de minune, au deschis ușa bordeiului unde Busuioc își ținea vinul, iar Lucache asigura paza, blocând ușa cu statura lui impunătoare și cu o furcă cu patru coarne în mână. Așa a umplut Cocoloș mai multe vase de diferite mărimi cu vin, pe care, după obicei, le-au împărțit în părți egale. Și cum vase mici nu mai aveau, au mers acasă și au luat un drug și o frânghie și au legat un
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
cârnați de la Crăciun le țineau oameniI în pod la fum, casele fiind acoperite cu paie, iar soba era prevăzută cu hoarnă și mai rar cu horn. Între timp ce gazda era ocupată cu urătorii, în casă Lucache îl lua pe Cocoloș în brațe și-l arunca în podul omului, iar de aici Cocoloș lua 63 cârnații în timp ce Lucache bloca ușa, iar Cocoloș lucra în siguranță. Când colindau sau după ce spuneau urătura la fereastră, intrau în casa omului, apoi nu plecau până când
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
acoperite cu paie, iar soba era prevăzută cu hoarnă și mai rar cu horn. Între timp ce gazda era ocupată cu urătorii, în casă Lucache îl lua pe Cocoloș în brațe și-l arunca în podul omului, iar de aici Cocoloș lua 63 cârnații în timp ce Lucache bloca ușa, iar Cocoloș lucra în siguranță. Când colindau sau după ce spuneau urătura la fereastră, intrau în casa omului, apoi nu plecau până când gazda nu le dădea și un gologan, iar despre colaci, dacă nu
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]