162 matches
-
-și mai găseau locul, totul părea făcut dinadins ca să scoată din minți natura cea mai călită. Mama îndura totul neclintită pe scaunul ei, în vreme ce fetele pe bani își strîngeau recolta de carnaval în cabinele vecine, travestite în bărbați sau în codane din popor. Una dintre ele intrase și ieșise de mai multe ori, de fiecare dată cu alt client, chiar lîngă scaunul mamei. Am crezut că n-o văzuse. Dar cînd intră și ieși a patra sau a cincea oară în
Gabriel García Márquez by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/14237_a_15562]
-
Radu"care prezintă cu savoare preparate neaoșe, românești, chiar de la ciobani. Înfuleca vânjos cu Cristi Tabără mâncăruri apetisante de-ți lăsa "gura apă", acum are mereu alți parteneri de masă. O recentă rețetă a fost "mușchi împletit"ca părul unei codane. Pe lângă bucătăria autohtonă, ProTV-ul și-a mai alocat o emisiune din țările Uniunii Europene, care se numește chiar "Europa pur și simplu delicioasă"(de luni până vineri) cu rețete prezentate de bucătari renumiți din Italia, Grecia, Franța... ProTV la
Actualitatea () [Corola-journal/Journalistic/15073_a_16398]
-
cer Inima, toate, drept axă mi-o cer. Ochii cerești dintr-al nouălea turn Cată cruciși către noul Saturn, Căruia nașterea-n noapte i-o-mbină Multă-a rotirilor muzică lină. Ciulini Las flori, garoafe, dalii și crini și nălbi, codanei Cu sîni rodiți odată la timpuri optsprezece; Poeților horticoli, să-și desfăteze anii, Le las grădini exacte și sere și ghivece. Eu merg pieziș pe cîmpuri la tufa de ciuline Să-mpart cu ea mîndria de-a nu fi cercetată
Poezii by Vladimir Streinu () [Corola-journal/Imaginative/6354_a_7679]
-
domina cu autoritate, învățîndu-mă prostii. Vara, a dat examene particulare ca să absolve încă o clasă, iar eu am plîns o noapte întreagă: îmi pierdeam cel mai bun prieten. Un băiat nespus de cuminte și de simpatic, cu ochi umezi de codană, era Vasiliu Vasile. Venea uneori pe la mine acasă, să-i Ťarătť" la franceză. într-un rînd, zăcînd eu vreo trei zile de gripă, n-a omis să-mi facă o vizită și să-mi spună ce se mai predase; la
Bunul coleg by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/12674_a_13999]
-
întors în fugă ispita și-a învins-o cu o rugă dar a umplut tot satul de istorii nedumirit gândea că-i peste poate el doar mergând sfios pe cele uliți nevestele în ochi au parcă suliți chiar babe și codanele-și dau coate ... asta-i povestea, poate-o întrebare își pun cei care astăzi o aud răspuns despre flăcăul cel zălud să-și deie după poftă fiecare *** Ciclul "Dragobete" Volum "Ucenic în dragoste" © ovidiu oana-pârâu Referință Bibliografică: DRAGOBETE / Ovidiu Oana
DRAGOBETE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382732_a_384061]
-
Opinii Cum consumați toamna? Cu garnitură? Sau o serviți natur? Și cu ce se potrivește? Cu ce merge? Cum ducem toamna la gură? Eu, unul, cred că se consumă cu cineva drag alături, o fată/fetișcană/iubită/codană/soție/amantă/prietenă/tovarășă de viață. Dar și tovarășă de pastramă. Toate momentele toamnei, inclusiv cele tîrzii, au rețetele lor. Se intră ușor în toamnă, se alunecă pe strugurii de august spre septembrie, struguri de masă, apoi se sare de pe
Retete de toamna. Tarzie [Corola-blog/BlogPost/96981_a_98273]
-
Ediția nr. 1536 din 16 martie 2015 Toate Articolele Autorului O ALTĂ SOCOTEALĂ De multe tare nu m-am dezbărat, deși între ceilalți mă văd bărbat; în anii strânși în câteva decenii puțin, foarte puțin am învățat să fac mătănii. Codanele cu fiecare primăvară-ntineresc, ca florile spontane prin lan îmbobocesc; sânii s-au țuguiat ca perele de toamnă, pe care i-ar dori să-i aibă orice doamnă. Ar îndrăzni minunea. De teamă că se află, se lingușesc sălbatic și
O ALTĂ SOCOTEALĂ de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1536 din 16 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377219_a_378548]
-
mesager astral trimis să-nfrunte Întârziate pâlcuri de ninsoare. Le poartă blând spre veșnicii polare Lăsând în urmă calde alizee Să-mbrace lumea în veșmânt de fee, Pământu-n toporași, pomii în floare. Și încântat de-atâtea noi ispite, Cosițe de codane răscolește, Le flutură rochița ștrengărește, Neobrăzat alint pe coapse-albite. Și fuge-apoi; se culcușește seara Sub curcubeie desenând crepuscul. Prin iarba crudă, greierul minuscul Cri-cri-ul toarce: vine primăvara! *** Ciclul "Primăvara" Volumul "Surori metrese timpului" Referință Bibliografică: neobrăzat alint / Ovidiu Oana Pârâu
NEOBRĂZAT ALINT de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1528 din 08 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377260_a_378589]
-
ochi lipsiți de viață. Se spuneau multe prin sat despre fostul pădurar. Că era zgârcit din naștere și de-aia îi ziseseră oamenii Zgârci. Că-i plăcuseră femeile și odată trăsese cu arma după unul care-i făcea curte aceleiași codane cu pieptul plin și ochi adânci ca iazul din marginea satului. Nu-l nimerise, nici ăla nu depusese vreo plângere, muierea zburdalnică se măritase cu un șef de la fermă și lumea uitase întâmplarea. Moș Zgârci fusese chemat la post și
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
câte un măr i se rostogolea la picioare, roșu, roșu cu galben, roșu cu verde. Odată se întoarse cu iuțeală și privi peste gard. Era o fetișcană. Hei! Tu-mi arunci mere? Da. De ce? Așa. Avea cam 18 ani, o codană sănătoasă, cu pielea albă, îmbujorată la față, cu ochii jucăuși. Cum te cheamă? Carmen. Mulțumesc pentru mere. Când o să le am și eu pe ale mele o să mă revanșez. Numai atât? El se făcu că nu aude și-și văzu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
de sus din cer/ n-are să mă lase/ ca pe-un osândit să pier/ cu urâtu-n oase/ el mă va călăuzi/ cu a lui povață/ într-o zi ne vom privi/ față către față.// rândurile ce îți scriu/ draga mea codană/ sunt un semn că mai sunt viu/ și te pun pe rană."(Nicolina blues) Sunt câteva asemenea bijuterii de artă (aparent) naivă, pe care aș fi vrut să le citez integral, respectând dispunerea strofică, verticală și curgătoare. Totuși, n-am
Carmina Burana by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9810_a_11135]
-
pozitive. Roluri În teatrul vieții predomină rolurile secundare și de figurație. Artă Arta de a trăi, actoria vieții adică, nu se învață în Academiile de Teatru. Omenie Nu toate ființele cu chip de om poartă omenia în suflet. Pețitori La codana frumoasă și bogată dau năvală pețitorii chiar dacă are poalele și mintea la fel de scurte. Kitsch Amatorismul în creația literară este asemănător cu kitsch-ul în arta plastică. Atenție! Nu-ți clădi statuie de mare scriitor pe baza propriilor păreri și a
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
Apoi râul Tazlău, care tăia satul în două, o apă ,,limpede și frumos curgătoare ca Ozana lui Nică a Petrei." De o parte și de alta râul era străjuit de lunci bogate cu sălcii ce se despleteau ca părul unor codane în noaptea de Sânzenie, alintând plaiul și îmbălsămând locurile. În arboret își aveau sălașul mii de păsări cântătoare aflate în necontenite concerte. * Trecuseră mai mulți ani de când Simona nu mai călcase pe ulițele acestui sat care acum, când revenea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
adormi pe o melodie ce o exersa Mihăiță la vioară, în camera alăturată, de câteva zile. Cânta așa de frumos! În serile cu lună plină, copiii șatrei, de la gângurașii însoțiți de mamele lor, până la flăcăii cărora le mijea mustața sau codanele mânzoace, toți făceau cerc în jurul lui Iorgu Stănescu, starostele șatrei, și-l implorau îndelung până acesta, în cele din urmă, se îndupleca: - Bunule, mai zi-ne paramisa 1 aceea începută acum două seri despre neamul nostru de departe și de
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
din preț, au venit ca hoții noaptea și l-au furat. - Și...? întrebă avocatul... și? - Îl găsim noi, nu vă temeți, și-i vom face să plătească pentru fapta lor. Dar mai bine să vorbim de-ale noastre... Urmărind o codană care tocmai trecea prin fața cortului, unde se afla bulibașa, avocatul rămase fără replică, gânditor, dus spre anii primăverilor înflorite de patimi și dorințe, când și lui îi sticleau ochii după ocheșelele în fuste lungi și înflorate. Când bulibașa desluși în
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
cu ochii albaștri ca floarea de cicoare și care promitea a fi cu picioarele bine înstăpânite pe pământ. Vișinel era bine zidit, ca un atlet, demn de a deveni în anii ce veneau un stâlp de nădejde al șatrei. Multe codane îi cercetau mersul, gesturile, ascunzând cu grijă vorbele și scânteierile de dor ce se perindau necontenite pe sub sprâncenele frumos creionate de o natură darnică; dar nu era dreptul fetelor de a alege. Cei care le hotărau soarta erau băieții, uneori
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
ieșeau pe la porți, îi chemau în curțile lor, le ofereau mai întâi hrană și băutură, ca apoi să le solicite meșterirea unor obiecte de trebuință imediată. Nu se îndoiau de măiestria meșteșugarilor. În urma lor, veneau țigăncile care, întâlnind câte o codană, nu o lăsau până nu-i ghiceau: Vino la baba să-ți ghicească nărocu’ frumușațo!, ziceau ele cu glasul muiat în mierea unor vorbe cusute cu șiretlicuri abile. Și fetele veneau, puneau bani buni în mâna ghicitoarelor sau luau ultimele
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
făcea un singur lucru, inutil și inexplicabil. Clipea. Și asta nici măcar nu se Întâmpla la intervale regulate. Nu. Uneori puteau trece și câteva zile pînă să-și coboare pleoapele, alteori flutura din ele de nu se mai oprea, ca o codană ieșită la primul bal. Nu prezenta nici un semn vital, și totuși, conform legilor statului, era viu. În același timp, nici mort nu puteai spune că era. Medicina a Încercat să rezolve problema existenței/nonexistenței sale prin metode moderne: un eminent
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
-n cărți, să-ntoarcă norocu’... hai să-ți ghicesc, să-ți dau cu ghiocu’, să-ți spună baba ce ai... - Am pe dracu’! Ba am mai mulți, o cireadă... Vrei? Îi dau ieftin! - E cineva la inima ta, frumosule... o codană de verde, dar mai e și una de roșu care-ți poartă ciudă, ți s-arată drum, da’ îs farmece pe capu’ tău, ți-au legat cununiile... pune-un ban în mână la baba, nu te zgârci... să-ți dau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
și mută discuția spre om. Dar, vedeți voi, îmi place mai mult o femeie pisicuță decît un om cîine. Cei prezenți rămîn uimiți de acest atît de banal adevăr, rostit de șef. Oare de ce, șefu'? Nu știu. Dar cînd o codană se pisicește pe lîngă tine... Chiar, șefu'. Doina, asta de la noi, ce fain se pisicește... La tine, băi boule? Doina se cam pisicea la toți, dar Donciu avea altă părere și anume că doar la el se pisicește cu adevărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
ferm. Ce sperioasă ești! Îmi apăr singura mea avuție, ai înțeles? Înțeleg. Dacă vrei, eu te pot lua. Poți să stai la mine, am închiriat o garsonieră. Vedem noi. Fata pleacă mulțumind, iar Romeo comentează tăcut: Nu-mi scapi tu, codano. Satul era în fierbere, lumea petrecea și cei mai deștepți făceau politică. De abia acum știau cum să voteze. În unanimitate, adică deștepții satului toți s-au prins că au fost duși cu preșul. Dar nu le va mai merge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
conferi valențe mai afective. Repetițiile mele au atras atenția bunicii, care a și ascuns oglinda și i-a spus, tot șoșotind, bunicului, că dau semne de ușoară țicneală. Singura ființă din sat care nu scotea limba la mine era o codană blondă cu ochi verzi, bucățică bună, cum ar fi zis ninetistele, o dulceață de fată puțin mai tinerică decât mine, care, ori de câte ori ne întâlneam, mă privea drept în ochi și-mi zicea ca un înger: "Depravatule!" Făcea însă parte dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
Prin târgul ce dormea pustiu, / Părea că pomii toți sunt plini / De flori, de cântec și lumini" gata, era clar, nu mai eram eu vedeta serii. Unchiul, ca orice mare actor, își priponise ochii, ca reper estetic probabil, pe o codană venită la petrecere cu una dintre ninetiste. Ninetista-mamă, sesizând marea emoție artistică a fetei, a luat-o iute de mână și a scos-o din casă, ca nu cumva... S-a lăsat apoi o liniște grea, după ce unchiul vitreg se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
Simona Vasilache Cam așa se chema lectura pentru elevi din care țin minte atît: o fetiță se desparte de mica ei cameră cu păpuși în ziua cînd intră la școală. Pe fată (sau pe codana ei din celuloid, uite că nu mai știu bine...) o strigau Luki (poate Luchi, totuși). Pe fata-femeia din romanul Celei Varlam, Să nu-mi luați temnița, apărut recent la Albatros, Lukiana. Între ele, eroine a două lumi care și-au
A murit Luki... by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11136_a_12461]
-
ani, înțeleaptă ca sfânta Duminică și blândă ca o poveste. Pe la cinci jumătate, deja se lăsa seara; așa e iarna, se întunecă repede. Mergeam și noi băieții, veniți și de prin alte sate, să furăm câte un sărut, de la vreo codană, ce clipea sfioasă din genele-i arcuite, stând pitulată după celelalte, în colțul sobei de teracotă crăpată, torcând din furcă lâna moale, sau cosându-și zestrea; altele, țeseau cu rândul la războiul din lemn de stejar, parcă mai bătrân ca
AMINTIRI DIN IERNI DE MULT TRECUTE de ARON SANDRU în ediţia nr. 2151 din 20 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385173_a_386502]