86 matches
-
Asemeni zonelor de maximă criminalitate din marile metropole americane, aceste enclave reprezintă marea problemă a Parisului contemporan. Ele sunt doar în parte efectul „islamizării” Parisului, fiindcă nimeni nu ne poate garanta, dimpotrivă, că opțiunile religioase sau originea nord-africană ar fi coextensive cu refuzul sistemului cultural și edicațional francez, în mod tradițional generator de ascensiune socială și de meritocrație. Manifestările violente ale acestei adevărate falii culturale s-au vădit încă acum aproape un deceniu, când, în mijlocul unor mișcări contestatare ale studenților contra
Paris, oraşul frondei by Zoe Petre () [Corola-website/Journalistic/296406_a_297735]
-
construi sensuri alternative în discursul feminist. După cum susține Cameron (1985), limba codifică dar în aceeași măsură construiește reslitatea socială, ea nu reflectă în întregime, și nici nu determină în totalitate lumea noastră socială. Domeniul științelor comunicării și al studiilor mass-media coextensiv schimbărilor profesionale (feminizarea jurnalismului și relațiilor publice) și schimbărilor sociale (feminismul) a cunoscut în ultimii douăzeci de ani câteva mutații paradigmatice: Începând cu deceniul al optulea analiza reprezentărilor mass-media ca reflectare a relațiilor sociale, generate de feminismul liberal a fost
Gen (sociologie) () [Corola-website/Science/333023_a_334352]
-
o prevalența scăzută de 1,2%, însă este comună în zona rurală din sud-est, unde se presupune că 2,2 milioane de persoane sunt infestate, având o prevalență de până la 20% - 25%, în special la copii mici. Deși, în general, coextensivă în distribuția geografică cu "Ascaris lumbricoides", "Trichuris trichiura" este mai sensibil la efectele deshidratării și luminii solare directe. Adesea sunt prezente în același timp infestarea cu ascaride și tricocefali. Tricocefaloza apare endemic în colectivitățile de copii din zone cu sanitație
Tricocefaloză () [Corola-website/Science/328305_a_329634]
-
elită: ele pot anunța, mai simplu, o amplificare, prin mijloacele ostentației, a competiției pentru prestigiu sau partenere (cf. Quinlan 2008), deci o aspirație, și nu neapărat o realitate. Ambiguitatea culturii materiale în acest sens, este binecunoscută: ostentația nu este întotdeauna coextensivă autorității, ci și lipsei ei, căci puterea autentică se exprimă deseori și prin simplitatea asocierilor ei materiale (Beck Kehoe 1999). Ereditar sau nu, statutul deosebit al unora din membrii comunității iese în evidență nu atât prin bogăția inventarului funerar, cât
Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Mircea Anghelinu, Loredana Niţă () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_645]
-
unor forme efective de inegalitate, dintre care cea dintre sexe reprezintă doar o formă, și încă una târzie, ce nu precede, în opinia noastră, Holocenul. Diviziunea parțială pe sexe a activităților a reprezentat, după toate datele disponibile, o necesitate sociobiologică, coextensivă apariției genului uman, codificată simbolic târziu, ca și rudenia, odată cu apariția limbajului articulat. Ea nu a putut oferi, însă, o bază solidă pentru susținerea unei inegalități instituționalizate între sexe, sistematic descurajată de mecanismele de nivelare, alianță și împărțire a hranei
Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Mircea Anghelinu, Loredana Niţă () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_645]
-
lume, indicându-i totodată orientările fundamentale. Este un răspuns adevărat, și totuși parțial, întrucât se oprește la nivel conceptual, nu ajunge să cuprindă toate instanțele cuprinse în întrebarea apărută în cadrul mirării originare. În schimb, celelalte două forme de răspuns sunt coextensive ariei definite de interogație, întrucât se prezintă ca răspuns global, soluționare deplină a interogației. Pe primul dintre răspunsuri l-am numit răspuns ideologic, incluzând în această expresie o judecată deja avansată și în paginile capitolului precedent; este răspunsul tipic marilor
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
care nici nu le putem nega, decât dacă am cădea într-un cinism irecuperabil, și nici nu le putem admite nereflexiv, decât dacă ni s-ar fi tocit complet spiritul critic. Opțiunea mea e clară: sociologia ar trebui să fie coextensivă modernității reflexive. Totuși, nu ar reuși astăzi să fie astfel decât dacă aparatul său conceptual și teoretic s-ar înnoi în mod substanțial. De aceea, voi considera că o astfel de căutare a înnoirii ar trebui să devină opțiunea fundamentală
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
ar fi zadarnic, dacă măcar unii cititori ar căuta noi argumente sau chiar le-ar înlătura pe cele prezentate, pentru că altele ar fi mai plauzibile. Partea I. Tranziții în modernitate Tranziția și modernitatea sunt pe cât de complementare, pe atât de coextensive. Istoria demonstrează că una o presupune pe cealaltă. Astfel, dacă sintetizăm caracteristicile societăților moderne, care au început să se formeze mai ales după secolul al XVIII-lea sub influența ideilor Iluminismului și ca urmare a industrializării, vom observa că modernitatea
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
evaluează propriile riscuri și propriile construcții, care nu sunt neapărat nici lineare sau evolutive, nici ciclice sau circulare, ci pur și simplu se produc după logica unei reflexivități pe cât de critice, pe atât de constructive. Continuitatea și discontinuitatea îi sunt coextensive, evoluția sau progresul către o țintă predeterminată îi sunt străine, construcția reflexivă este opțiunea fundamentală. Perioadele modernității, astfel identificate, pot fi prinse în jocuri analitice diacronice sau sincronice, în selectări de arii spațiale, de timpuri istorice sau de manifestări și
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
facilități sau stimulente exterioare sau interioare sistemului. Odată cu comparația, este activat și un sistem de valori pentru formularea unor judecăți apreciative. Atributele de tradițional sau modern rezultă din valorile activate, care pot fi ipostaziate și legitimate de instanțe exterioare sau coextensive sistemului acțiunii de instituire. În alternativa legitimării exterioare, actorii sociali sunt pasivi, simple obiecte ale evaluării. În alternativa legitimării interioare, actorii sociali sunt propriii evaluatori. În final, cele două alternative riscă să ajungă în conflict. Ieșirea din starea conflictuală a
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
multă educație înseamnă mai multă individualizare. Învățarea continuă a fiecăruia și a tuturor, instituționalizată sau nu, a devenit condiția fundamentală a menținerii pe piața muncii și a succesului. Mobilitatea a devenit cotidiană Piața muncii și mobilitatea ocupațională sau pozițională sunt coextensive. Mobilitatea ocupațională și cea a locului de muncă împreună cu mobilitatea geografică individualizează în aceeași măsură în care facilitează o permanentă îmbogățire a portofoliului de experiențe și strategii de viață. Stabilitatea este înlocuită de căutare, rolurile funcționale provoacă o perpetuă căutare
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
pentru orice organizație a modernității reflexive. Managementul cunoașterii și bazat pe cunoaștere este opțiunea cea mai puternică a oricărei organizații actuale, învățarea continuă și a tuturor este factorul principal al productivității și al eficienței funcționale. Cunoașterea și învățarea sunt însă coextensive universității ca organizație. Analiza schimbărilor produse în universitate cu referire la aceste două instanțe poate fi astfel indicativă și pentru alte organizații ale modernității reflexive. 5.1. Premise și ipoteze De când s-a demonstrat, odată cu intrarea în perioada modernității recente
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
de consacrare disciplinară a acestei monografii este sociologia, întrucât, dintre toate științele sociale, aceasta s-a angajat de mai mult timp și în mod consecvent pe calea analizei rețelelor sociale. Analiza interacțiunilor, a structurilor și a rețelelor este, în sociologie, coextensivă cu analiza genezei acestora. Din perspectiva analizei rețelelor sociale, tot ceea ce este social nu poate fi conceput și investigat decât cu referire la proprietățile relațiilor, ale interacțiunilor și interdependențelor dintre diverse entități sau unități sociale, lăsând în umbră simplele referiri
Rețelele sociale: teorie, metodologie şi aplicații by Marian‑Gabriel Hâncean () [Corola-publishinghouse/Science/608_a_1349]
-
necesară decât Într-un singur caz, și anume atunci când se are În vedere ființa cea mai mare care poate fi concepută. Astfel, este sugerată ideea, ce o vom găsi exprimată mai târziu și la Descartes, că În Dumnezeu existența este coextensivă esenței sale. Pentru Anselm „a gândi ceva față de care altceva mai mare nu poate fi gândit” se impunea de la sine ca o regulă a gândirii, consacrând faptul că ideea pe care o avem despre Dumnezeu nu este o ficțiune născută
[Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
său realist. Pământul frământat cu apă este atunci schema fundamentală a materialității. Însăși noțiunea de materie este, credem noi, întru totul solidară cu noțiunea de pământ frământat cu apă."68 În contextul imaginarului poetic, viermele (izomorf șarpelui) devine el însuși coextensiv cu materialitatea htonică: "Bineînțeles, pentru imaginație, orice ființă care se târăște se înrudește cu șarpele. Viermele, care ar putea face obiectul unei monografii literare, este adeseori schița unei reptile."69 Coroborând informațiile oferite de opera bachelardiană, ajungem la următoarea interpretare
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
la bază conceptul des uzitat al refulării, definit de Jung ca "... un proces care se inițiază în copilăria timpurie sub presiunea morală a mediului și care persistă de-a lungul întregii vieți."287. În acest vast context al reprimării reducției coextensive mitului lui Procust, un psihanalist fervent ar fi tentat să vorbească de complexul freudian al castrării la Eminescu și la frații săi. Exceptându-l pe Matei, cel mai longeviv, nici unul nu a avut vreo tentativă de a se căsători. Imposibilitatea
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
de plecare pentru cele două criticisme filosofice: cel al cunoașterii și cel al comunicării. Ontologia inițială este subțiată, diluată, dar practic extinsă de către cele două criticisme, care nu se recunosc ca și ontologii. O dată cu a treia tematizare, ceea ce există devine coextensiv cu limba, cu comunicabilul. Lumea devine propriu-zis lumea semnificațiilor. Omul trăiește în lume sau, mai precis, are o lume nu un mediu, cum este cazul animalului, numai pentru că există limba. Ceea ce înseamnă că întreaga viață a omului este nu numai
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
ideea că lumea omului există numai trecută prin limbaj, semiologii structuraliști încep prin a analiza sistemele semnificante - în primul rând literatura și miturile - și, în general, cultura ca ansamblu al sistemelor semnificante, dar concep cultura ca nediferențiată de civilizație și coextensivă societății. Până la urmă, în această perspectivă și natura este de fapt o idee culturală și întreaga lume nu este decât o lume de semne, un imens text. Un text care, conform principiului autoînchiderii referențiale și intertextualității, nu trimite decât la
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
că devine de prisos să adaug, desigur, ca, în interiorul acestui model chiliast, scenariul eshatologic emerge că o prelungire spiritualista a tendinței biblice (mai precis, neotestamentare) de a descrie realitatea în termenii unor stadii de evoluție, ale căror dimensiuni temporale sunt coextensive. Un exemplu liric de milenarism este detectabil în poezia The Little Girl Lost, inclusă în culegerea Songs of Experience, în care eul creator exalta virtuțile noului Eden, apt de a înlocui realitatea precară și dominată de rațiune a prezentului (somnul
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
anterior referitor la problema naționalismului, a universalismului naționalist, a moralității internaționale și a opiniei publice mondiale 9. Răspunsurile sunt implicite și în analiza anterioară a condițiilor necesare menținerii păcii interne. Răspunsurile sunt sortite să fie negative. Nu există nici o societate coextensivă cu presupusa extindere a statului mondial. Există doar o societate internațională de state suverane. Nu există o societate supranațională care să cuprindă toți membrii individuali ai tuturor națiunilor și care, prin urmare, să fie echivalentă cu întreaga umanitate organizată politic
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
în sclavi. Totuși, în timpul cuceririlor, mai ales în lumea grecească, cuceritorul roman s-a transformat pe sine, recreându-și propria civilizație după imaginea civilizațiilor cucerite. Prin acest proces dual de amalgamare, Roma a creat o nouă comunitate politică și morală, coextensivă cu cuceririle sale și capabilă să confere stabilitate noului stat. Acestor două transformări li se adaugă faptul că, după cucerirea lumii mediteraneene, Imperiul Roman s-a extins în spații neocupate din punct de vedere politic, locuite de barbari ale căror
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
deoarece, dincolo de suprastructura politică și militară ridicată prin forță, societățile naționale continuau să existe, fiecare cu propriile valori morale și interese politice și încercând să scape de jugul cuceritorului. Aceste state mondiale nu constituiau produsul firesc al unei comunități mondiale coextensive, ci creația unei forțe impuse în mod artificial unei multitudini de societăți naționale împotriva voinței lor. Este, desigur, adevărat că, de exemplu, statul care s-a dorit global al lui Napoleon a fost distrus de resursele inepuizabile ale Marii Britanii și
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
a cuceritorului, un potențial război civil între cuceritori și învinși va slăbi statul, chiar dacă în condițiile războiului modern nu i-ar periclita existența 12. Consecințele probabile ale cuceririlor limitate sunt de așa natură încât nu pot crea o nouă comunitate coextensivă. Astfel, se poate deduce faptul că un stat mondial creat prin cuceriri care nu se bucură de sprijinul unei comunități globale poate menține pacea în interiorul granițelor sale numai dacă este capabil să creeze și să mențină o disciplină de fier
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
al XVII-lea, chiar și războaiele secolului al XVIII-lea, în măsura în care era implicată elita, au fost purtate în cadrul unor culturi omogene. Aceste culturi împărtășeau toate trăsăturile esențiale: limbă, religie, educație, literatură, artă. Însă aceste culturi nu au creat o comunitate coextensivă, care ar fi putut să controleze tendințele distructive și să le canalizeze către manifestări pașnice. Cum putem atunci să ne așteptăm ca o asemenea comunitate să fie creată prin schimburi între culturi atât de diverse în toate privințele în care
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
este să le aplici în mod practic (cu limite și vicieri inerente) și alta să exprimi și să explicitezi ceea ce ai evaluat (când intervin anumite filtre de cenzurare sau atenuare a unor asperități valorice). De altfel, verbul a evalua este coextensiv semantic cu alte verbe, cum ar fi a aprecia, a constata, a estima, a examina, a cântări, a judeca, a măsura, a nota, a valida, a valoriza, a expertiza etc. (Vogler, 2000). Temă Reflectați la conținuturile semantice ale verbelor de
[Corola-publishinghouse/Science/2256_a_3581]