22 matches
-
le-a chemat / Și toate trei s-au așezat La masă să se ospăteze. / „Lăsați pe alții să lucreze!” - Le-ndemnă ea. „Voi să mâncați, / Să beți și să Îl lăudați Pe Domnul, că eu plec nițel / Ca să aduc un cofăiel De vin, să bem mai înainte / De a mânca aste plăcinte!” Ele-au băut și au mâncat / Și le-a venit chef de cântat, Precum îi vine rusului / Cari stă-n gura gârliciului: „Soacră, soacră, poamă acră, / De te-ai
SOACRA CU TREI NURORI de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1791 din 26 noiembrie 2015 by http://confluente.ro/ioan_ciorca_1448553458.html [Corola-blog/BlogPost/383007_a_384336]
-
Merge de grabă la bordei, / Acolo unde cele trei Nurori mâncat-au și-au băut / Și-ntreaga noapte-au petrecut. Acum, adânc, toate dormeau, / Iar blide peste tot zăceau Împrăștiate la-ntâmplare. „Vai, ce ticăloșie mare!” - Baba gândi. S-ampiedicat / De cofăielul răsturant Pe jos și-atunci când l-a văzut, / Și-a zis: „Aha! Au și băut!” Furioasă, a strigat apoi: „Hei! Ce faceți aicea voi?” Nurorile s-au deșteptat. / Primele două s-au speriat, Ca varga tremurând de frică. / Atuncea, nora
SOACRA CU TREI NURORI de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1791 din 26 noiembrie 2015 by http://confluente.ro/ioan_ciorca_1448553458.html [Corola-blog/BlogPost/383007_a_384336]
-
Îndată se și pomenea Că-i vine rău, nevoie mare! / Parcă vedea puicile care Drept nadolence se vădeau / Și cari boghete mai erau, Cum din ogradă au pierit / Când fetele au chefuit. Parcă vedea și vinu-acel / Ce se aflase-n cofăiel Și cari fusese risipit. / Se și vedea cum a dormit Fiind de cuscri ei zărită / Și-apoi la lume povestită. De ciudă nici nu mai putea, / Simțind că-i crapă fierea-n ea. De-aceea, roase în nurori / Precum și cariul
SOACRA CU TREI NURORI de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1791 din 26 noiembrie 2015 by http://confluente.ro/ioan_ciorca_1448553458.html [Corola-blog/BlogPost/383007_a_384336]
-
care le mângâiem noi acum cu priviri ascunse, ca s-avem cu ce ne spovedi la popă, făceau și fapte mai de ispravă decât cele de-a amăgi drumeții cu nurii lor ațâțători sau de-a le turna vinul din cofăiele. Iată, de pildă, una din Ancuțele cele vechi a uneltit cu-n răzăș cam zălud, care-avea la inimă fata unui boier, s-o răpească chiar de-aici, de la vadu’ Moldovei, și s-o ducă în bordeiul lui de fugar. Trebuie
FAPTE DIN VREMURI DE MULT APUSE de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 674 din 04 noiembrie 2012 by http://confluente.ro/Hanu_ancutei_locul_unde_inca_se_mai_gheorghe_parlea_1352045116.html [Corola-blog/BlogPost/351264_a_352593]
-
cartea scriitorului de-i zice Sadoveanu!...Că n-o să vă pară rău diloc... Ei, cinstiți meseni, ar fi multe de spus despre vorbele de demult, răsturnate în urechile mosafirilor Ancuțelor celor vechi; vechi ...precum vinu’ în ulcele,/ din doage de cofăiele;/ dar nu-i timpu’ de pierdut/ cât îi vinu’ de băut...Că aici, la Hanu’ Ancuței, se știe bine zicala vinului: “Vinu’ îndulcește inima omului și folosește mădularelor lui”. Așa că... Zâi din cobză, măi cioroi, Cât ’oi be’ măcar un
FAPTE DIN VREMURI DE MULT APUSE de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 674 din 04 noiembrie 2012 by http://confluente.ro/Hanu_ancutei_locul_unde_inca_se_mai_gheorghe_parlea_1352045116.html [Corola-blog/BlogPost/351264_a_352593]
-
ochii bleojdiți și îndrăzneală mare, gata să sară la mîță ca s-o scarmene. Se îmbătaseră de la damf, săracii. Pe urmă oamenii au început să pună vin și prin ciubere, prin putini, putinici și putinele, prin hîrdaie, cofe și cofițe, cofăiele și cofăieșe pe care nu le mai folosiseră de ani și ani de cînd cu căldările iestea de tablă și de plastic. Să nu uit de chiupuri și ulcele, ulcioare și ulciorașe, oalele de lapte, căldărușa cu feleștiocul pentru păcură
CÂND S-O FĂCUT POAMA de RADU PĂRPĂUŢĂ în ediţia nr. 372 din 07 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Cand_s_o_facut_poama.html [Corola-blog/BlogPost/348219_a_349548]
-
Tel Aviv-Petah Tikva, au tot cunoscut mâncarea cu specific local. Încât, ce ne-am zis? Hai s-o mai dăm un pic și prin încăperile Hanului Ancuței, de pe Drumul Romanului, unde poveștile comisului Ioniță, împreună cu cinstiții ascultători și lucrători la cofăiele, știau ce-i viața, rostul Hanului și cum să-mbrățișezi timpul și să simți cu sufletul dulceața vieții. Să ne mai amintim un pic și de Conul Mihai, acel munte al literaturii române, Sadoveanu, care aflat o dată cu scriitorimea de la Viața
DIVINA ÎMPLINIRE – UN ÎNALT OASPETE DORIT – SCRIITORUL ROMÂN MIHAI BATOG BUJENIŢĂ de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 1959 din 12 mai 2016 by http://confluente.ro/roni_caciularu_1463013314.html [Corola-blog/BlogPost/364057_a_365386]
-
oară mîncau ceva, sumar, cînd era soarele de-o suliță, cum ar fi pe la ora nouă-nouă și ceva, zic, înainte de masă mă trimiteau să aduc apă rece, ca-n povești, dar nu cu urciorul că ăla se spărgea; aveam un cofăiel, din lemn, în care, de multe ori, adunam fragi surîde Mihai înviorat de aducerile aminte. Cu ochii ficși asupra lui, aprinși de plăcerea vorbelor, Doina ascultă, îmbătîndu-se parcă. E drept, continuă Mihai uneori mai ajutam la cărat snopi, dar foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
își făcea semnul crucii, rostea cu toată credința formula „Doamne-ajută!” și, după ce își scuipa în palmele bătătorite și crăpate, se apuca cu nădejde de treabă. Nu se îndura să întrerupă lucrul decât atunci când, răzbit de sete, sorbea apa călie din cofăielul adăpostit la umbra unei tufe. Înceta lucrul la prânzul cel mare, când soarele dogorâtor se afla deasupra capului, pentru a-și potoli foamea. După ce îmbuca în grabă bruma de merinde aduse în traistă și se închina, la sfârșit, după datină
CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
sună întâia oară un clopot la un schit. La miezul nopții, când amorțești o clipă glasul cucoșilor. Noaptea ești în primejdie, căci poate să sufle vântul cel tare. În crucile nopții iese știma alburie a lacurilor. Înainte de a bea din cofăiel, suflă asupra apei (Învățătură lui Ionuț dela Ilisafta) Arhimandritul Amfilohie e contra papei și a așa ziselor ajutoare ale papistașilor, care au făcut atâta rău creștinătății răsăritene. Meșterul: Te înșelă muierea, boală ușoară... când știi îți trece; când nu știi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
știa nici o boabă românească, ceea ce m-a obligat să învăț mai multă ucrainiană decât aș fi putut în alte condiții. Deadea Vanea era asemeni, un om de-a-ntregul, om. Cînd nu era obosit de muncă venea în cămăruța mea cu cofăielul de vin și cânta foarte frumos. De la el am învățat "To ne veter" (“Nu vântul bate”) pe care îl cântam pe două voci. Căminul cultural avea o activitate foarte frumoasă datorită harnicului învățător Munteanu Teofan. Conducea un cor care
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
struguri și mai la o parte dejul și călcătorul în care un om surd călca. Din dejul în care se scurgea, mustul era dus cu cofele în butoaiele din cramă. La treaba asta lucrau mama, mătușa Irina și, cu un cofăiel, dam și eu ajutor. Lângă crama noastră, se afla un ulm bătrân, înalt, cu coroana de frunze în formă de umbrelă și în lumina frumoasă a zilei o țarcă-și cârâia cântecul în armonia toamnei. Eu, cu ochi mai mult
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
de frunze în formă de umbrelă și în lumina frumoasă a zilei o țarcă-și cârâia cântecul în armonia toamnei. Eu, cu ochi mai mult la țarca din ulm, căutam să apuc cu mâna, aplecându-mă mult pe marginea dejului, cofăielul care plutea pe mustul ce umpluse ca pe trei sferturi dejul și tot întinzându-mă și aplecându-mă, am dat cu capul în jos și începe zvârcoleala în must. Surdul din călcător nu văzuse și nu auzise nimic, juca deasupra
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
am decis că trebuie să părăsim locul, deoarece acesta este potopul și sfârșitul lumii. Cerul începuse iar să clipească, fulgera și ploaia acum cu rafale de vânt. Abia după ce, ajutat de tovarășii mei, am așezat toate lucrurile, îndeosebi pușca și cofăielul cu branșe, în mijlocul unei căruțe cu fân, cu câte un țol pe cap și cu încetineală de flămânzi, cam pe după-amiază, am luat drumul spre Huși pășind cu fereală peste tot și pipăind cu bețele adâncimea apelor. Dacă nu am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
știa nici o boabă românească, ceea ce m-a obligat să învăț mai multă ucrainiană decât aș fi putut în alte condiții. Deadea Vanea era asemeni, un om de-a-ntregul, om. Cînd nu era obosit de muncă venea în cămăruța mea cu cofăielul de vin și cânta foarte frumos. De la el am învățat "To ne veter" (“Nu vântul bate”) pe care îl cântam pe două voci. Căminul cultural avea o activitate foarte frumoasă datorită harnicului învățător Munteanu Teofan. Conducea un cor care era
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
și ciobanii și baciul habar n-aveau de asta, numai se întorceau pe ceea parte în țipetele mele și horăiau mereu. Iară eu mă târâiam cum puteam până la fântână în dosul stânei, și pe nimică pe ceas beam câte un cofăiel întreg de apă. Pot zice că, în noaptea aceea, la fântână mi-a fost masul și n-am închis ochii nici cât ai scăpăra din amnar. Abia despre ziuă s-a îndurat Vasile Bordeianu, strungarul nostru, de s-a dus
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
al junimiștilor”, cu „două mese lungi făcute dintr-un stejar bătrân, crescut în vestita cetate a Neamțului, lucrate de Torcălău, un prieten de copilărie al lui Creangă. Scaunele erau făcute dintr-un nuc dăruit de Rivalet, din grădina lui,... Două cofăiele au fost dăruite de Caragiani, aduse de el din Macedonia, având încrustate desene naționale, iar cercurile și coada cofăielului erau lucrate din lemn de trandafir. Stacanele, în număr de 12, după cei 12 apostoli, au fost aduse de Maiorescu din
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
Torcălău, un prieten de copilărie al lui Creangă. Scaunele erau făcute dintr-un nuc dăruit de Rivalet, din grădina lui,... Două cofăiele au fost dăruite de Caragiani, aduse de el din Macedonia, având încrustate desene naționale, iar cercurile și coada cofăielului erau lucrate din lemn de trandafir. Stacanele, în număr de 12, după cei 12 apostoli, au fost aduse de Maiorescu din Italia, ca surpriză pentru banchetul Junimii”. Îl urmăresc pe ieșean, care vorbește cu însuflețire. Si parcă prin farmec a
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
demonstrează că sunt oameni cu îndeletniciri specifice muntelui: sunt vremuri în care se practică încă schimbul de produse: “Avere aveau cât le trebuia, poclozi în casa, piei de miel în pod, oi în munte. Aveau și parale stranse într-un cofăiel cu cenușa. Fiindu-le lehamite de lapte, branza și carne de oi sfârtecate de lup, aduceau de la câmpie legume. Tot de la câmpii largi cu soare mult aduceau faina de papusoi.” Romanul lui Sadoveanu are un caracter miticbaladesc, zugrăvind o civilizație
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
austrieci. Se pare, totuși, că restricțiile medicale nu erau luate în considerare de pacientul Creangă, mai ales în ceea ce privește alimentația rațională: „cerea câte o oală de sarmale, câte un pui bine mujdeiat, câte-o tochitură bine afumată și sărată, câte un cofăiel de vin și apoi se punea pe mâncare și pe băutură, fiindcă numai cu atâta rămăsese, după părerea lui.” (42, p. 111) Dacă ar fi să-i dăm crezare lui Paracelsus și să admitem că „baza medicinei este dragostea”, găsim
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
anecdote, în sine foarte indiferente. Esențială este starea de fericire materială înfăptuită de oaspeți. Ei trăiesc la modul Canaanului, ospătând numai cu carne friptă și bând vin, însă după o rânduială care cere inițiere. Vinul e adus de Ancuța în cofăiel plin, cu ulcică mereu nouă. Înainte ca povestitorul să-și înceapă istoria, toți vâră ulcelele în cofăiel și lăutarii cântă. Din când în când Ancuța aduce de la foc pui fripți în țiglă. O altfel de existență această lume naivă nu
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
modul Canaanului, ospătând numai cu carne friptă și bând vin, însă după o rânduială care cere inițiere. Vinul e adus de Ancuța în cofăiel plin, cu ulcică mereu nouă. Înainte ca povestitorul să-și înceapă istoria, toți vâră ulcelele în cofăiel și lăutarii cântă. Din când în când Ancuța aduce de la foc pui fripți în țiglă. O altfel de existență această lume naivă nu poate gândi și știrile despre mâncările sărace din civilizație îi umple pe toți de turburare. Zodia Cancerului
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]