13 matches
-
aceeași afectare livrescă, mimând atitudini de „prinț poet” neînțeles, nu-și înfrânează gesticulația cabotină, nici febrilitatea elanului potatoric. În băutură e uitarea și în clinchet de pahare el își găsește bucuria de a trăi. În clipele de incitație se dedă cogitațiunii și atunci stihuirea se prăvălește într-un prozaism dezolant. Poate pentru a nu strica omogenitatea volumelor, K. a lăsat deoparte poeziile de congestionată rostire proletară. La bătrânețe, trăirea mistică îl acaparează (Crinul mistic, 1942). Zbuciumul s-a potolit și, în locul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287704_a_289033]
-
Cotnarii! ! e-n el un rost adânc ce-i spune că nu putea să săvârșească nici Dumnezeu așa minune decât în Țara Românească, pentru otrăvuri fără seamăn băute cu supramăsură ne trebuia ichorul geamăn cum geamănă iubirea ura! ! închei o cogitațiune cu încheierea, zisă coda, ca și muierea, de-i genune nu trebe să respecte moda, ci trebe să se mai încheie, nu doar să umble dezbrăcată (admit și-n petic să-și mai deie dar numai când o face lată
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
cu și de plăcere, dar și cu folos (fiind neconvențional „instructive”). Eseistul are predilecție cvasiexclusivă pentru textul scurt: cărțile lui sunt alcătuite din fragmente eseistice concentrate (pe care el însuși le desemnează drept „textúle”, „texticule”, note și „notúle”, „eseuri explodate, cogitațiuni intemperante, aluviuni moldovinești, ghiveciuri bahluvioase, anamneze desferecate”, „lucrături frontaliere” etc.), diferite prin tematică ori structură, însă izbitor de asemănătoare între ele, ca segmente ale unui continuum, ale unui solilocviu virtual infinit și atotcuprinzător. Definitorie este identitatea lor stilistică, inconfundabilă. Scriitorul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288830_a_290159]
-
la urmă, calul (apropo de cîntecul lui Mircea Vintilă, „Desșeuatule”) e cel mai important om din univers”! Emul al lui Țopescu în dragostea față de cabaline, poetul e bombastic și în acest domeniu. Spuse de altcineva - fără temperament, alb - astfel de „cogitațiuni” ar părea caraghioase și ar stîrni rîsul. Tunate de el, impresionează! *Din nou impresii contradictorii despre Eugen Barbu, pe care l-am văzut la televizor în această după-amiază (9 aprilie ’83). Puterea sa e construită pe un aplomb neobișnuit. „Somat
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
diacronice, teoretizează en passant și propune clasificări ingenioase - și surprinzătoare, dacă avem în vedere timpul scurt care s-a scurs de la apariția operelor. Analiza textelor este aproape întotdeauna precedată de preparațiuni ceremonioase, prilej de incursiuni în opera prozatorilor sau în cogitațiunile recenzenților. Astfel, înainte de a discuta cărțile a doi tineri prozatori (Bedros Horasangian și Ioan Lăcustă), cronicarul nu pregetă să facă o scurtă istorie a schiței în literatura română, reținând atât "tirania" modelului caragialesc, cât și meritul lui N. Velea și
Critica de a doua zi by Adrian Terian () [Corola-journal/Journalistic/12302_a_13627]
-
aflat în perioada rutului. Contemplând spectacolul, simțim cum ne trec fiori reci pe șira spinării. Fugar ne punem întrebarea: oare aceștia suntem noi?! Acestea sunt sentimentele ce ne animă, ideile ce ne devoră conștiința? Nu avem timp pentru prea multe cogitațiuni, căci, chiar în momentul când suntem pătrunși de ele, maestrul face o mișcare bruscă și ghemul de șerpi ia foc, transformându-se într-o foaie de hârtie, pe care artistul o mototolește și o aruncă în coșul de gunoi, nu
Mălăele, omul orchestră by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/2726_a_4051]
-
ceva. Simt nevoia să fac ceva. E ucigător lucru să trăiești fără să poți face ceva. A viețui, a face. Ah! Ce cugetător mare sunt! Trebuie să faci ceva, amice." Cu precădere interiorizat într-o primă fază, junele Arșavir emite cogitațiuni solemne despre absolut, moarte, misterul feminității, rostindu-se uneori simili-aforistic, fără a depăși aria locului comun: "Dorești și chemi moartea în momentele grele, așa cum tânjești după viață în clipele când îți fuge de sub picioare." Din fericire, autoironia și luciditatea scapără
Arșavir, omul lui Dumnezeu by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/8193_a_9518]
-
la ghidul turistic, să hălăduim prin muzee europene, prin catedrale, provincii și cartiere pitorești, de-a lungul Senei și Vltavei, pe Tejo, Main și Arno (Tania și pe Tamisa), colecționând cu excitație juvenilă informații năstrușnice, imagini hipnotice, senzații nebănuite, alături de cogitațiuni savante, fie și la botul calului. Și - Doamne! - ce bine mi-a prins pe patul de spital derularea obsesivă, anesteziantă și vindecătoare cât cuprinde a stop-cadrelor herborizate cu grijă benedictină la cutiu ța cu nostalgii! Muzeul jucăriilor din Praga și
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
ca gelozia să fie precum umbra, Însoțitoare permanentă sub soarele copleșitor al pasiunii, dispărând doar odată cu Învăpăierea atât de fertilă a amorului trupesc și spiritual... Nu are nici o importanță că În final mi-am contrazis rândurile de la Început!!! VERBA WOLANd Cogitațiuni (II). Despre sfătoșenia cărților Ruxandra CESEREANU A fi neutru În eseu poate fi un gest aristocratic și ultrapoliticos, dar, cu siguranță, este un gest nesărat (poate chiar și nepipărat) și nu În ultimul rând inautentic. A scrie despre ceilalți vorbind
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2197_a_3522]
-
mama, am auzit-o tot o dată înjurând o cloșcă ce-o ciupea de câte ori se nimerea pe lângă cuibar: „Futu-ți ouăle tale să-ți fut!“, a izbucnit antologic, exasperată, cu mâna însângerată de clonțul dement... Copilărise pe malurile Nistrului... VERBA WOLANd Cogitațiuni (I). Arta cu zdruncinături Ruxandra CESEREANU Orice cărturar este preferabil să aibă umor, dar și mai bine este ca istețimea lui să fie util înșurubată în echilibrul cel atât de dorit pe lumea aceasta. Căci și să parodiezi mereu și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2196_a_3521]
-
emoție - măcar estetică, dacă nu de altfel. Cum cititorul nu este înger, și nici producătorul de literatură nu este așa ceva, nu rămâne decât fie ca amândoi să se manifeste ca relativ diavoli, fie măcar unul din ei. Orice fel de cogitațiune își are riscul ei, chiar și atunci când este de bun-simț și întru totul dorită de auditoriu. În general, receptorul așteaptă să fie uimit și înminunat, dar se șifonează dacă este prea tare zdruncinat. Eu cred însă doar în arta cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2196_a_3521]
-
uimit și înminunat, dar se șifonează dacă este prea tare zdruncinat. Eu cred însă doar în arta cu zdruncinături, în arta care atinge epidermic (iar epiderma aceasta nu este doar piele sută la sută, ci și epidermă cerebrală, sufletească etc.). Cogitațiunile au întotdeauna (și e bine că lucrurile stau astfel) un măcar vag substrat autobiografic: prin ele ne exprimăm îngrijorările existențiale și reprimările emoționale (camuflate sau nu) ori, dimpotrivă, exaltările și încântările. Cenzura există, firește, ea nu are cum să dispară
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2196_a_3521]
-
faptul că fiecare din noi, indiferent dacă producem literatură (bună) sau nu, avem inhibiții și bariere și delimitări față de ceilalți și față de noi înșine. Ce vreau să spun este că devine de-a dreptul o fatalitate ca orice fel de cogitațiune să conțină și un grăunte narcisiac. Sinceritatea își are perfidia ei emoțională, dar ea este, până la un punct, necesară pentru oglinzile în care ne reflectăm în scris și în vorbe. Vai de cei care nu posedă astfel de oglinzi ori
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2196_a_3521]