125 matches
-
obiectelor./ Gîndesc că aș putea fi încolțit de cuvînt.// Mîna destinsă./ Starea lichidă./ Nici un motiv de tăcere./ Un val de căldură face/ ca imaginea paharului să tremure" ( Imaginea paharului tremură). Neliniștită, nesatisfăcută cu sine, empiria se eliberează într-o direcție cogitativă: "Ne zvîrcolim, tîrzii și candizi, iubito,/ cînd pe canapeaua aceasta de purpură,/ desfundată ca un drum de țară primăvara,/ cînd pe gheața covorului de-ub alb calm, victorian/ discutînd marile absoluturi,/ urmărind integrarea noastră ca un fluid în natură./ Ghearele bufniței
Poetul ex-centric by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15552_a_16877]
-
de critic și critica de poet. în realitate, ele poartă sarcini axiologice eterogene. Pe cînd cea dintîi (atunci cînd e aplicată corect!) este vădit expresia unei insuficiențe, a unei vocații lirice atît de firave încît se lasă copleșită de abstracțiunea cogitativă și de aerul de ,făcătură" epigonică, a doua poate fi omologată în întrariparea-i specifică, în maniera sa imaginativ-metaforizantă. Dar nu e... obligatoriu ca un poet să scrie mereu ca un poet, iar un critic să scrie mereu ca un
Un exemplu de obiectivitate by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11117_a_12442]
-
în timp și spațiu, 1987 . Hermeneutica este un domeniu în care profesorul Vlăduțescu excelează, având și lucrarea tezei de doctorat: “Mesaj și comunicare în filozofie”. “Este un câștig al gândirii aristotelice gândul că viața are puține, rare și “mărunte” părți cogitative absolut logice. În marea sa parte, viața este onticitate și ontologicitate, este trăirea pură și conștiință a viețuirii” ne spune profesorul Vlăduțescu. Din această perspectivă, textul poartă însemnele limbajuale și cogitative ale epocii producerii sale. Pe primele își întemeiază demersul
Mirela Teodorescu: Zidirea prin care se ajunge la perfecţiunea existenţei () [Corola-blog/BlogPost/339424_a_340753]
-
gândul că viața are puține, rare și “mărunte” părți cogitative absolut logice. În marea sa parte, viața este onticitate și ontologicitate, este trăirea pură și conștiință a viețuirii” ne spune profesorul Vlăduțescu. Din această perspectivă, textul poartă însemnele limbajuale și cogitative ale epocii producerii sale. Pe primele își întemeiază demersul filologia, pe celelalte filosofia și literatura. Interpretarea este calea de la comunicare către mesaj. Orice intenție este mesajuală, dar intenția nu există. Personalizarea textualității și ideea de auctorat ne obligă să inventăm
Mirela Teodorescu: Zidirea prin care se ajunge la perfecţiunea existenţei () [Corola-blog/BlogPost/339424_a_340753]
-
Prin urmare, trăim într-o lume de mesaje (Vladutescu, 2006). Orice mesaj îndrumă spre o practică. Ceea ce individualizează mesajul filosofic este că el conduce, induce, produce și realizează practici spirituale. Scopul mesajului filosofic este transformarea spirituală prin practici mentale, intelectuale, cogitative și limbajuale. Filosofia este o practică transformatoare. Mesajul filosofic constă în ideatica transformativă. Discursul filosofic este în totalitate „zicere”, „spusă”, „locuție”, căci este de neimaginat exprimarea gândirii filosofice prin mimică, gestică, kinezică, proxemică sau prin orice alt limbaj decât limba
Mirela Teodorescu: Zidirea prin care se ajunge la perfecţiunea existenţei () [Corola-blog/BlogPost/339424_a_340753]
-
câmpul este al axei. Studiind axa comunicării ontologice ca disciplină academică, profesorul Vlăduțescu a găsit mai multe incertitudini, una dintre ele fiind statusul. Referitor la aceasta incertitudine apare întrebarea: Studiul comunicării reprezintă o teorie sau o știință, este un sistem cogitativ slab sau puternic? Domnia Sa opinează: “Distingem cinci cauze care determină studiul comunicării să rămâna îzilele noastre un sistem cogitativ slab: efervescența cercetarilor teoretico-științifice și practice în domeniul cunoștințelor și promisiunilor; o mare coagulare a comunității comunicării cogitaționale; refuzul regulilor; articularea
Mirela Teodorescu: Zidirea prin care se ajunge la perfecţiunea existenţei () [Corola-blog/BlogPost/339424_a_340753]
-
dintre ele fiind statusul. Referitor la aceasta incertitudine apare întrebarea: Studiul comunicării reprezintă o teorie sau o știință, este un sistem cogitativ slab sau puternic? Domnia Sa opinează: “Distingem cinci cauze care determină studiul comunicării să rămâna îzilele noastre un sistem cogitativ slab: efervescența cercetarilor teoretico-științifice și practice în domeniul cunoștințelor și promisiunilor; o mare coagulare a comunității comunicării cogitaționale; refuzul regulilor; articularea gândirii comunicaționale ca gândire slabă - concepție slabă și întârzierea în dezvoltarea ontologiei comunicării” (Vlăduțescu, 2013). Profesorul Vlăduțescu argumentează incertitudinile
Mirela Teodorescu: Zidirea prin care se ajunge la perfecţiunea existenţei () [Corola-blog/BlogPost/339424_a_340753]
-
unei limbi; stabilirea anumitor protocoale ale organizării cognitiv-cogitative și diacronice a universului; acreditarea anumitor modele și paradigme; distingerea anumitor cogitații sintetice precum principii, postulate, teoreme, legi, paradoxuri, etc.; integrarea comunității științifice într-o gândire reciproca în relatța cu un obiect cogitativ, către un obiect de studiu. Convicțiune, Persuasiune, Jurnalistică Omul este o fiinta influențabilă, permeabilă la persuasiune. Orice influență se produce prin intermediul comunicării. Din perspectiva influenței sociale, comunicarea are două metode: convictivă și persuasivă. Calea influenței convictive este calea demonstrației, a
Mirela Teodorescu: Zidirea prin care se ajunge la perfecţiunea existenţei () [Corola-blog/BlogPost/339424_a_340753]
-
domeniul obiectului (“objet”, “concepts” din definiția lui Riondet), este domeniul unei cunoașteri organizate conceptual; ea este tabloul de existente. Epistemologia privește subiectul cunoscător în raport cu obiectul de cunoscut, cu posibilitatea, eficiența și limitele cunoașterii. Metodologia este setul de metode ale sistemului cogitativ științific (“méthodes”, cum marchează O. Riondet). Dacă ne gândim că orice privire este în mod implicit valorizatoare, atunci putem reține “regard” din definiție că o mențiune de axiologie (valoare și evaluare). În definiție se radiografiază și “éthique”: aceasta se înscrie
PhD Ştefan Vlăduţescu, University of Craiova: Odile Riondet în orizontul comunicării. REZUMAT () [Corola-blog/BlogPost/339504_a_340833]
-
gândirii filosofice, cât și în acela al reflecției aplicate este necesară o conceptualizare a mesajului și comunicării. În acest sens, se impune regândirea rolului explicitului și implicitului în discursul prin care are loc organizarea conceptuală a experienței trăite, în structurarea cogitativă a materialului cognitiv. Tensiunea dintre implicit și explicit stă la baza a ceea ce, în perimetrul intersubiectivității limbajuale numită comunicare, acționează ca mesaj. Comunicarea se profilează ca fundal pe care pentru a deveni evident se proiectează holografic mesajul. Realitatea este comunicare
Mesajul în comunicarea filozofică, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339522_a_340851]
-
numește mesaj. Prin urmare, trăim într-o lume de mesaje. Orice mesaj îndrumă spre o practică. Ceea ce individualizează mesajul filosofic este că el conduce, induce, produce și realizează practici spirituale. Scopul mesajului filosofic este transformarea spirituală prin practici mentale, intelectuale, cogitative și limbajuale. Filosofia este o practică transformatoare. Mesajul filosofic constă în ideatica transformativă. În dinamica „reelaborării matricei categoriale a filosofiei contemporane” (Pârvu, 1985, p. 7) și trebuie să se caute răspuns implicit la o întrebare dublă: ce face ca filosofia
Mesajul în comunicarea filozofică, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339522_a_340851]
-
mod inexplicabil de rapid are loc sub presiunea unei construcții ce se situează ontologic în prealabilul ințierii unei comunicări. Propensiunea ființei umane către comunicare se este un construct cognitiv prealabil. Orice ființă umană are impregnate în fondul său cognitiv și cogitativ structuri de antamare a comunicării. Nucleele prealabile de comunicare apar ca niște conectori care fac, pasiv, legătura înainte ca “semnalul electric” să fie declanșat. Aceste “cabluri” de conectare prealabile sunt structuri cogitative potențiale. Fără a fi făcut o școală anume
Stefan Vladutescu: The communicative instance. Din cărțile profesorilor () [Corola-blog/BlogPost/339534_a_340863]
-
umană are impregnate în fondul său cognitiv și cogitativ structuri de antamare a comunicării. Nucleele prealabile de comunicare apar ca niște conectori care fac, pasiv, legătura înainte ca “semnalul electric” să fie declanșat. Aceste “cabluri” de conectare prealabile sunt structuri cogitative potențiale. Fără a fi făcut o școală anume, orice persoană are idee cum să realizeze o comunicare. Comunicarea este, în componentele sale bazale, o deprindere, precum mersul pe jos, mersul pe bicilcletă, alergatul etc. Comunicarea nu necesită școală și nici
Stefan Vladutescu: The communicative instance. Din cărțile profesorilor () [Corola-blog/BlogPost/339534_a_340863]
-
gândirii filosofice, cât și în acela al reflecției aplicate este necesară o conceptualizare a mesajului și comunicării. În acest sens, se impune regândirea rolului explicitului și implicitului în discursul prin care are loc organizarea conceptuală a experienței trăite, în structurarea cogitativă a materialului cognitiv. Tensiunea dintre implicit și explicit stă la baza a ceea ce, în perimetrul intersubiectivității limbajuale numită comunicare, acționează ca mesaj. Comunicarea se profilează ca fundal pe care pentru a deveni evident se proiectează holografic mesajul. Realitatea este comunicare
Stefan Vladutescu: Mesajul în comunicarea filozofică () [Corola-blog/BlogPost/339527_a_340856]
-
numește mesaj. Prin urmare, trăim într-o lume de mesaje. Orice mesaj îndrumă spre o practică. Ceea ce individualizează mesajul filosofic este că el conduce, induce, produce și realizează practici spirituale. Scopul mesajului filosofic este transformarea spirituală prin practici mentale, intelectuale, cogitative și limbajuale. Filosofia este o practică transformatoare. Mesajul filosofic constă în ideatica transformativă. În dinamica „reelaborării matricei categoriale a filosofiei contemporane” (Pârvu, 1985, p. 7) și trebuie să se caute răspuns implicit la o întrebare dublă: ce face ca filosofia
Stefan Vladutescu: Mesajul în comunicarea filozofică () [Corola-blog/BlogPost/339527_a_340856]
-
prin exercitarea a trei funcții: o funcție de viziune (ce reflectă raportul spiritului creator cu lumea, cu propria conștiință și cu trăirile individuale), o funcție de inscripționare-amprentare-scoatere în evidență a figurii spiritului creator și o funcție de punere în discurs (modul cum materialul cogitativ se face prezență textuală). Factorul viziune se face vizibil în special prin momentele de rugăciune ale scrierii. Este vorba de o modelare vizionar-religioasă a perspectivei literare. Figura spiritului creator se încrustează evlavios prin efortul ce se alocă pelerinajului. Călătoria transformă
CONSTANTIN PĂDUREANU: Regăsirea de sine, de Ștefan Vlăduțescu () [Corola-blog/BlogPost/339561_a_340890]
-
său și de trecutul său: „crezuse că a și izbutit să scape, să se despartă de ele pentru totdeauna” (p. 57). Odată clarificată situația, se declanșează un proces de redefinire. Fără nume, trecut și identitate profundă, Anne își constată singurătatea. Cogitativ, Ana-Cristina descoperă interculturalul ca impas identitar, ca eșec și ca ratare. Pe dimensiunea afectivă impasul se proiectează ca singurătate și incomunicare. Întrucât nu poate controla intelectual situația, eroina încearcă o rezolvare pe coordonata emoțională. Ea are reprezentarea că din singurătate
GABRIEL CHIFU: Romanul emigrării, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339568_a_340897]
-
Felicia Gherghina: Formula existențială a femeii în proza lui Mircea Eliade de Ștefan Vlăduțescu Pentru a înțelege mai bine lumea, spiritul cogitativ și creator o organizează în grupe, în serii, în scheme, în configurații, în forme. Eul cunoscător caută modelul, pattern-ul. Este un demers ontologic fundamental: ordonarea lumii în concepte și categorii. Prima formă de aducere în cadrul unei ontologii o reprezintă
FELICIA GHERGHINA: Formula existenţială a femeii în proza lui Mircea Eliade, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339618_a_340947]
-
gândirii filosofice, cât și în acela al reflecției aplicate este necesară o conceptualizare a mesajului și comunicării. În acest sens, se impune regândirea rolului explicitului și implicitului în discursul prin care are loc organizarea conceptuală a experienței trăite, în structurarea cogitativă a materialului cognitiv. Tensiunea dintre implicit și explicit stă la baza a ceea ce, în perimetrul intersubiectivității limbajuale numită comunicare, acționează ca mesaj. Comunicarea se profilează ca fundal pe care pentru a deveni evident se proiectează holografic mesajul. Realitatea este comunicare
ŞTEFAN VLĂDUŢESCU: Mesajul în comunicarea filozofică /The message in the philosophical communication () [Corola-blog/BlogPost/339584_a_340913]
-
numește mesaj. Prin urmare, trăim într-o lume de mesaje. Orice mesaj îndrumă spre o practică. Ceea ce individualizează mesajul filosofic este că el conduce, induce, produce și realizează practici spirituale. Scopul mesajului filosofic este transformarea spirituală prin practici mentale, intelectuale, cogitative și limbajuale. Filosofia este o practică transformatoare. Mesajul filosofic constă în ideatica transformativă. În dinamica „reelaborării matricei categoriale a filosofiei contemporane” (Pârvu, 1985, p. 7) și trebuie să se caute răspuns implicit la o întrebare dublă: ce face ca filosofia
ŞTEFAN VLĂDUŢESCU: Mesajul în comunicarea filozofică /The message in the philosophical communication () [Corola-blog/BlogPost/339584_a_340913]
-
se desfășoară pe termen lung. Prin durată, activitatea se dovedește a fi costisitoare, obositoare și decepționantă. Procesul jurnalistic comportă: selecția actelor și faptelor, verificarea lor, punerea în intrigă și etalarea informației. “Discursul jurnalistic are indici, indicii și indicatorii limbajuali și cogitativi care îl fac recognoscibil. Ca discurs al unei puteri, prima dintre caracteristicile sale o reprezintă autonomia. Jurnalismul autentic este independent, discursul său transformă independența, “neatârnarea” in autotelism și autonomie. Jurnalismul nu are, în autenticitate, nici o conexiune supraordonată. Discursul său se
Book Review: ŞTEFAN VLĂDUŢESCU: Compendiu de „Comunicare jurnalistică negativă”, de Mirela Teodorescu () [Corola-blog/BlogPost/339580_a_340909]
-
său și de trecutul său: „crezuse că a și izbutit să scape, să se despartă de ele pentru totdeauna” (p. 57). Odată clarificată situația, se declanșează un proces de redefinire. Fără nume, trecut și identitate profundă, Anne își constată singurătatea. Cogitativ, Ana-Cristina descoperă interculturalul ca impas identitar, ca eșec și ca ratare. Pe dimensiunea afectivă impasul se proiectează ca singurătate și incomunicare. Întrucât nu poate controla intelectual situația, eroina încearcă o rezolvare pe coordonata emoțională. Ea are reprezentarea că din singurătate
GABRIEL CHIFU: Un roman al emigrării, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339644_a_340973]
-
însa sunt rare și nu afectează în ansamblu, mesajul său atât de generos dăriut din inimă cu afecțiune cat și calitatea volumului. În partea adoua a cărții, Constanța Abălașei-Donosă încearcă și reușește să treacă de la exprimarea simplă, directă la genul cogitativ de expresie, reușind texte care îi legitimează pe deplin statutul de poet. Poemul „ Spațiu în oglindă „ este foarte elocvent în acest sens; „Multă vreme am gândit / Că dublul ochiului tău buimac / Este singurul martor / Al tablourilor mele. / Prizonieră înfrântă / Cuvintelor
POEZIE de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 408 din 12 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346758_a_348087]
-
de gesticulația neoanacreontică (lacrimi și suspine, „delirul de amor”, durerea despărțirii), au accente meditative care par să vină din elegiile lui Lamartine. A debutat în proză cu un eseu intitulat Moarte („Albina românească”, 1841), poate o traducere, în care dispoziția cogitativă e străbătută de reflexe romantice (despre nestatornicia soartei, despre oameni - „năluci trecătoare”). Într-un alt eseu, în forma unei povestiri cu tâlc, Nici o faptă fără plată sau Filosofia unui nefilosof, idealismul mistic (credința în providența care repară orice strâmbătate) se
ISTRATI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287635_a_288964]
-
contemplativul descoperă peisajul cu o sensibilitate proaspătă, simțindu-se atras de tot ce i se pare ascuns, misterios. În jurnalul de surghiun, Sovéja, journal d’un exilé politique en 1846, se manifestă, într-o variată gamă de tonuri afective, dispoziția cogitativă, pigmentată de un umor ce glisează de la gluma aparent nevinovată la sarcasm. R. e întotdeauna mare amator să asculte și câte o istorie palpitantă cu haiduci și bandiți. Ar fi scris el însuși un fel de reportaj, Groază, ultimul haiduc
RUSSO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289406_a_290735]