1,105 matches
-
necuviinței. stâna pustie - doar ceața mai umple donițele Cezar Florin Ciobîcă Poemul de față se așează în descendența acelora care apelează la stîna părăsită unde se întîmplă tot felul de evenimente paradoxale. Dacă la sălaș a rămas paznic doar un cojoc, e firesc ca stihiile să fi preluat sarcinile celor plecați și ceața să umple donițele. Doar și în sensul, mai personalizat, că e vorba, de o atribuție vocațională. Ce zmei beau ceața, rămîne de mărturisit în alt haiku. fanfara în
COMENTARII, CORNELIU TRAIAN ATANASIU, DESPRE POEMELE PREMIATE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 695 din 25 noiembrie 2012 by http://confluente.ro/Comentarii_corneliu_traian_atanasiu_de_valeria_iacob_tamas_1353840453.html [Corola-blog/BlogPost/351193_a_352522]
-
că o voce calmă, egală, revine, puțin afectată de interesul interogației, poate chiar disimulată de un rost anume. „ Băiete, zicea „moș” Dâră, acolo pe unde vei fi călcat tu cu gândul, n-ăi fi văst' acul cu care împungi chimirul, cojocul și opincile lu' unchiu'?! Neprimind un răspuns, repetă întrebarea dar pân' la jumate, pentru că Damas, mogâldeața de nepot'su de câțiva anișori se și repezi peste pragul ușii, „mătură” împrejur zăpada proaspăt căzută și peste grătarul de șters de la intrare
BASTARDUL de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 172 din 21 iunie 2011 by http://confluente.ro/Bastardul.html [Corola-blog/BlogPost/372100_a_373429]
-
Altă legendă povestește despre vremea înșelătoare că, tot cu vrajă păcălește, ascunsă în raze de soare. Și Dochia a fost vrăjită în primăvară timpurie, de vreme caldă, însorită. Ce-a transformat-o în statuie. Plecând cu oile la munte, nouă cojoace a îmbrăcat. Dar alergând după cornute, pe drum, la toate a renunțat. Prin vremuri, legendă se cerne cu Dochia prizonieră, ce vine din vremuri eterne și din polară emisferă. Iar feciorul său, Dragobete, din mit în primăveri transpare. Să își
MITUL DRAGOBETE ȘI LEGENDA DOCHIEI de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1513 din 21 februarie 2015 by http://confluente.ro/maria_filipoiu_1424513170.html [Corola-blog/BlogPost/377844_a_379173]
-
de caprifoi, grilajul, oricât îl înzorzonaseră cu bețe de fier-beton, sudate ba cruciș, ba curmeziș, oricâte arcuri și arculețe îi montaseră deasupra, n-ar fi avut niciun haz. Ca orice grilaj, de altfel. Dar caprifoiul îmbrăcase metalul, semănând cu un cojoc mițos de frunze și flori galbene, mirosind a miere. Aroma florilor, mai cu seamă vara pe înserat, se simțea de departe. Îmi aduce aminte de partea mea preferată din Jardin du Luxembourg, îi spusese nu de mult, pronunțând graseiat, un
EMIGRANTUL, HEMIPLEGICUL ŞI STATUIA de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 223 din 11 august 2011 by http://confluente.ro/Emigrantul_hemiplegicul_si_statuia.html [Corola-blog/BlogPost/348147_a_349476]
-
Înviază sufletul ucis.. . Pune viață-n inimi ofilite, Stai definitiv în veacul meu, Pune foc pe căi înzăpezite, Fă din cerul toamnei, curcubeu! Fluturii dezleagă-i să se joace, Fă din viața noastră zbor sublim, Scapă-ne de-a iernilor cojoace Și învață-ne să ne iubim! Violeta Cîmpan Referință Bibliografică: INVITAȚIE , DE VIOLETA CÎMPAN / Gheorghe Vicol : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1531, Anul V, 11 martie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Gheorghe Vicol : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
INVITAŢIE , DE VIOLETA CÎMPAN de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1531 din 11 martie 2015 by http://confluente.ro/gheorghe_vicol_1426053338.html [Corola-blog/BlogPost/344116_a_345445]
-
școală - Pe drumeagul ca o coală, Prin pădurea fermecată, În zăpadă îmbrăcată. Zurgălăi în hamuri sună, Caii-s buni, și vremea-i bună! Chiciura în pomi sclipește Și în soare se topește. Iepurii, ca să se joace, Ies pe câmpuri în cojoace. Veverițele, și ele, Sar prin arbori, în flanele. Jderii trec în opincele Și-n mănuși maro, de piele. Corbii-n fracuri vechi, lucioase, Croncăne prin ramuri groase. Niculae și cu Tuța Merg încet cu săniuța, Sub lăicerele de lână, La
NICULAE ŞI CU TUŢA de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1835 din 09 ianuarie 2016 by http://confluente.ro/gheorghe_vicol_1452335935.html [Corola-blog/BlogPost/376196_a_377525]
-
făcut asta cu un scop și a vrut să mă înfrunte, nenorocita. Îți închipui? Ne-a furat țoalele și le-a descântat. Aia s-a pus pe capul nostru și ne poartă sâmbetele, să știi! Eu însă am hac de cojocul cotoroanței! Am vorbit cu Stanca a lui Gojgărel din vale, și împreună vom merge la un vrăjitor foarte cunoscut din Vâlcea, ca să ne desfacă fermecele Rădiței și să ne descânte de bine. Asta e un vrăjitor care face doar magie
VRĂJITOAREA de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2050 din 11 august 2016 by http://confluente.ro/maria_giurgiu_1470863638.html [Corola-blog/BlogPost/383894_a_385223]
-
fir-ar al dracului de nenorocit! - Bine, bine, calmează-te, te rog! Nu va știi nimic. Îți promit că mă voi ține de cuvânt. Ai mare grijă! Să-mi spui dacă te oprește vreodată pe stradă. Am eu ac de cojocul lui dacă nu te lasă-n pace! i-a promis Ramona cu toată hotărârea, simțind că-l urăște și ea în acel moment pe cel în cauză. Referință Bibliografică: URME DE DRAGOSTE - Cap.II / 5 - / Marian Malciu : Confluențe Literare, ISSN
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 388 din 23 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Urme_de_dragoste_capii_5_marian_malciu_1327334794.html [Corola-blog/BlogPost/360348_a_361677]
-
afla un bilet: <> Olimpiu i-a dat primele îngrijiri celui rănit... Pe Remus (Brâncoveanu), Olimpiu, împreună cu tânărul Vasile Bucelea și cu Gheorghe Borzea, l-a îngropat în grădinița din curte, sub candele de viță, așa cum dorise. L-au așezat în cojoc, l-au sărutat, l-au acoperit cu flori și au sădit flori deasupra. I-au citit singuri rugăciunea de înmormântare.”(ibid. p. 177) Preotul Dascălu din Arpașul de Jos i-a oficiat o slujbă religioasă, care l-a costat, ajungând
VASILE BUCELEA – EROU AL REZISTENŢEI ROMÂNE ANTICOMUNISTE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1867 din 10 februarie 2016 by http://confluente.ro/gheorghe_constantin_nistoroiu_1455074302.html [Corola-blog/BlogPost/367473_a_368802]
-
O reverență ambasadoarelor Artiste concluzionează asupra felului în care marele nostru clasic și-a creat și și-a pus personajele să-și joace rolul, menționându-se că acesta „atacă vicii; vidul de personalitate privind cu umor femeile, având ac de cojocul lor” și, totodată, aduce un binemeritat omagiu marilor actrițe din teatrul românesc care au dat viață personajelor caragialiene, lista „ambasadoarelor contemporane” cuprinzând numele celor care le „fac să trăiască perpetuu, pentru zeci de generații”. Dar, interesul și pasiunea eseistului pentru
LUMEA LUI CARAGIALE ÎN VIZIUNEA SCRIITORILOR TELEORMĂNENI de NICOLAE DINA în ediţia nr. 2352 din 09 iunie 2017 by http://confluente.ro/nicolae_dina_1497030089.html [Corola-blog/BlogPost/369455_a_370784]
-
Toate Articolele Autorului ZILELE BABEI Niște babe-n primăvară Vin în martie pe-afară; Fiecare babă are Un mod propriu de purtare. Dacă-o babă e turbată, Alta este supărată; Dacă una-i delicată, Alta este îngâmfată; Una-și scutură cojocul, Alta-n sobă face focul; Una-și vede doar de treabă, Alta doarme. Iar o babă Prin ogradă rătăcită Șade după gard pitită. Întrebarea-i câte babe Și mai grase, și mai slabe, Și mai rele și mai bune, Cu
ZILELE BABEI de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1513 din 21 februarie 2015 by http://confluente.ro/gheorghe_vicol_1424500877.html [Corola-blog/BlogPost/377849_a_379178]
-
primăverii cu bucuria trezirii la viață a întregii naturi vestită de gingașii ghiocei și topirea zăpezii: „Ghiocelul”, „Veste bună”, „Se topesc zăpezile”, „E primăvară”, „Luna florilor”, „Vine primăvara”: „Baba Iarna-i bolnăvioară, / Nu mai bântuie pe-afară. / Se dezbracă de cojoace, / N-are altceva, a face. / / Din zăpada ce mustește, / Ghiocelul se ivește / Și din clopoțel vestește: / - Primăvara iar sosește!” Apoi, treptat, se instalează peste întinderi vara cu „Soare arzător”, „Secetă”, „Paparudele” „Ploaie torențială”, „Vara”: “ Vara are-n păr legate / Multe
SIMFONIA NATURII ŞI FARMECUL COPILĂRIEI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 by http://confluente.ro/ion_nalbitoru_1417630456.html [Corola-blog/BlogPost/362286_a_363615]
-
iarna”, „Omul de zăpadă”, „Fulg rătăcit” , „Ninge”: „Fulgi pufoși, de vată moale, / Se aștern pe deal, pe vale. Crește stratul de zăpadă. / Sorinel ar vrea să vadă: -Nu cumva s-au adunat / Și alți băieței din sat, / Îmbrăcați toți în cojoace, / Împreună să se joace?” În foarte multe dintre poeziile volumului „Simfonia naturii” sunt create imagini clare din natură, în funcție de sezonul la care se referă, constituind adevărate pasteluri. Autoarea Olimpia Sava ne poartă într-adevăr cu versurile poemelor sale dedicate copiilor
SIMFONIA NATURII ŞI FARMECUL COPILĂRIEI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 by http://confluente.ro/ion_nalbitoru_1417630456.html [Corola-blog/BlogPost/362286_a_363615]
-
mă ninge în fereastră să poți să-mi fii cristal de floare-albastră. Viscolul și lacrima Ana Podaru Brrr, crapă pietrele-n cărare osândite de-aspru ger, Iarna asta-i numai țurțuri atârnați de-un colț de cer, Baba-și scutură cojocul peste sate, munți și văi, Mai trosnește-un lemn în sobă în săracele odăi. Cergile miros a molii-mbălsămate-n naftalină, Caii înhămați la sănii se-opintesc fără hodină, Un țăran cu-o cușmă roasă strânge hățurile-n mâini, După sanie aleargă
SALT PESTE TIMP- SCRISOARE CĂTRE EMINESCU de ANA PODARU în ediţia nr. 2212 din 20 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/ana_podaru_1484907617.html [Corola-blog/BlogPost/382940_a_384269]
-
luat ca un rob al lui Dumnezeu, în timp ce Iisus a fost luat ca Fiul Omului; Ilie cu o căruță de foc, Iisus a fost luat de un nor, precum zice Isaia, „șade pe nor”; Ilie, la înălțarea sa, a slobozit cojocul său asupra ucenicului Elisei, în timp ce Iisus, după ce s-a înălțat la Tatăl, a făcut să pogoare asupra ucenicilor săi Duhul Sfânt și a făcut nu numai un proroc, ci mii și au fost mai mari și mai slăviți decât Elisei
CINE A FOST PROROCUL ILIE? de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1296 din 19 iulie 2014 by http://confluente.ro/Stefan_popa_1405793762.html [Corola-blog/BlogPost/349344_a_350673]
-
Nu-s clienți ca altădată, Nu mai beau, că; NU AU BANI! In ușă la magazine, Cerșetori mai mici, mai mari, Stau cu mâinile întinse, Să adune ceva bani! Iată! Parlamentul Mare! Vin aleșii noștri dragi, În luxoase limuzine, Au cojoace îmblănite, Și căciuli din astrahani, Cu mâinile în buzunare, Ei n-au grija! EI AU BANI! Adunate de Zake din Gura Târgului Referință Bibliografică: Nu sunt bani! / Mihai Leonte : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 243, Anul I, 31 august
NU SUNT BANI! de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 243 din 31 august 2011 by http://confluente.ro/Nu_sunt_bani_.html [Corola-blog/BlogPost/356057_a_357386]
-
Venind ca lăncile din zare... Nu mai avem nici un proroc, Nici prunc de maică născătoare Și nici răgaz pân-la soroc, Nici Dumnezeu întru iertare. Nu mai avem horă și joc, Nici Țară Liberă și Mare Și nici ac lung pentru cojoc Dușmanilor de la hotare! Nici eu, Poetul, să aloc Poeme noi, nemuritoare Nu mai am aer, mă sufoc Și mor cu Țara care moare. Și-o altă țară, ca-ntr-un doc Un vas-fantomă-ntre vapoare, Nu poți să pui ca pe-
NU MAI AVEM de ROMEO TARHON în ediţia nr. 807 din 17 martie 2013 by http://confluente.ro/Nu_mai_avem_romeo_tarhon_1363533978.html [Corola-blog/BlogPost/342194_a_343523]
-
Djamal ziduri înalte - doar tăcerea-n jur pictând aripi și umbre. Locul I - Henriette Berge Satul adormit - crucea neagră sprijină cerul de iarnă Locul II- Valeria Tamaș Rafală deploaie - și deodată lustragiul nu mai prididește... Locul III - Gabriel Iordan Dorobanțu Cojocul vândut - ochii ei cer iertare manechinului Locul III - Corneliu Beldiman Lumina toamnei - după perdeaua veche ochii bunicii Locul III - Victoria Chitoveanu Noapte în codru - ca două felinare ochii lupului Locul III - Henriette Berge Nămeți cât casa - doar o stea agățată
HAIKU de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 353 din 19 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Haiku_0_1_2_3_4_5.html [Corola-blog/BlogPost/359488_a_360817]
-
le pace, să să zvinte... - Dar iau foc... - Coptile, ori nu te-o-nvațat nime că lâna nu ia foc? Să pârlește numa unie-agiunge flama pe iea. Ultima transhumanță de toamnă am făcut-o cu Unchiu Culiță, pe Dealu Nădăștiei. Dormeam în cojoace, înveliți în pelerine largi. La început de decembrie, a plouat o noapte întreagă. Spre dimineață s-a înseninat și-a înghețat. Ne-am adunat lângă foc, să ne încălzim. Beam cafea, fumam, povesteam. Din cojocul unchiului, topite de dogoare, picături
„- Când era lumea lume pe ăștia ca tine îi luam de milă, să nu moară de foame...” Un cioban îi spune ministrului Daea povestea lânii by https://republica.ro/z-cand-era-lumea-lume-pe-astia-ca-tine-ii-luam-de-mila-sa-nu-moara-de-foame-un-cioban-ii-spune-unui-ministru [Corola-blog/BlogPost/338923_a_340252]
-
pe Dealu Nădăștiei. Dormeam în cojoace, înveliți în pelerine largi. La început de decembrie, a plouat o noapte întreagă. Spre dimineață s-a înseninat și-a înghețat. Ne-am adunat lângă foc, să ne încălzim. Beam cafea, fumam, povesteam. Din cojocul unchiului, topite de dogoare, picături de apă se prelingeau pe jos. - Cum drac, băă, cogiocu tău nu-i ud? - Nu-i ud, că dorm cu grijă. Decât să stau în cojocul ud, mai bine nu dorm. - Așee, băăă, vedz, tu
„- Când era lumea lume pe ăștia ca tine îi luam de milă, să nu moară de foame...” Un cioban îi spune ministrului Daea povestea lânii by https://republica.ro/z-cand-era-lumea-lume-pe-astia-ca-tine-ii-luam-de-mila-sa-nu-moara-de-foame-un-cioban-ii-spune-unui-ministru [Corola-blog/BlogPost/338923_a_340252]
-
foc, să ne încălzim. Beam cafea, fumam, povesteam. Din cojocul unchiului, topite de dogoare, picături de apă se prelingeau pe jos. - Cum drac, băă, cogiocu tău nu-i ud? - Nu-i ud, că dorm cu grijă. Decât să stau în cojocul ud, mai bine nu dorm. - Așee, băăă, vedz, tu iești cioban bun! M-am umflat în pene. - Măi diemult, ierea în Slăvei poienari, unu de-ai lu Dobrei. Ave oi multe șî pe toamnă, la o nedeie, o dat sfoară
„- Când era lumea lume pe ăștia ca tine îi luam de milă, să nu moară de foame...” Un cioban îi spune ministrului Daea povestea lânii by https://republica.ro/z-cand-era-lumea-lume-pe-astia-ca-tine-ii-luam-de-mila-sa-nu-moara-de-foame-un-cioban-ii-spune-unui-ministru [Corola-blog/BlogPost/338923_a_340252]
-
să-i descânt și să-i dezmierd În seve, rătăcirea...și să-mi pierd Prin verdele tăcut, toți pașii muți Și tu să mă primești, să mă asculți Cum muguri albi se-ntorc să te îmbrace În primăveri desculțe...și cojoace; Să le-aruncăm de dincolo de iarnă Și peste noi, ploi de iubiri să cearnă... Tu să m-ascunzi sub aripi de lumină Când primăveri, pe sub cireși se-nchină... Referință Bibliografică: Când primăveri pe sub cireși se-nchină / Violetta Petre : Confluențe Literare
CÂND PRIMĂVERI PE SUB CIREŞI SE-NCHINĂ de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 809 din 19 martie 2013 by http://confluente.ro/Cand_primaveri_pe_sub_cires_violetta_petre_1363716259.html [Corola-blog/BlogPost/345334_a_346663]
-
doi. Grapă s-a dus să doarmă în ,,cățelul stânei” cum îi plăcea să-i zică unei căsuțe din scânduri care era un fel de rezervă pentru dormit, îndeplinind și rolul de gheretă de pază. În stână erau mai multe cojoace vechi și alte pături, din care a luat și el ceva de învelit pentru a se acoperi, căci în gheretă erau multe paie de ovăz și fiind vara era destul de cald. L-a învelit pe Beldie cu grijă frățească și
BELDIE FRATE DE CRUCE CU GRAPĂ de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 382 din 17 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Beldie_frate_de_cruce_cu_grapa_mihai_leonte_1326820409.html [Corola-blog/BlogPost/361270_a_362599]
-
Toate Articolele Autorului Ați văzut ce rău e când Un bărbat nu vine-acas' Și-l găsiți la crâșmă bând Înspre ziuă plin de fas?! Și de mai ai și noroc De-ăl mai bun din ăi mai răi, Dimineața, pe cojoc, Te scoli și cu vânătăi ... Dar să fie și curvar, Câte-o lună să nu-l vezi, Ți se pare chiar bizar Măritată să te crezi, Nu mai zic de bani, halal! Cât ți-ar fi soțul de drag, Și
NECAZURI FAMILIARE de VALERIU CERCEL în ediţia nr. 1110 din 14 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Necazuri_familiare_valeriu_cercel_1389710857.html [Corola-blog/BlogPost/341913_a_343242]
-
ducea veacul lui tânăr Un fecior ce-avea o stână, Toată pline de mioare Și de capre și ieduți Ce zburdau cu neastâmpăr Peste pietre, sus, prin munți. Era tânărul acela Om destoinic și frumos, Și avea ca-mbrăcăminte Un cojoc lung și mițos Și când termina cu munca Hăt, târziu de asfințit Își spunea o rugăciune Și-n somn se-adâncea tihnit. Și trăia în bună pace Sus pe munte ori pe vale, Păstrând bun-orânduială Întru toate ale sale. Însă-ncornorații
POVESTE DE SÂNTILIE de LEONID IACOB în ediţia nr. 933 din 21 iulie 2013 by http://confluente.ro/Poveste_de_santilie_leonid_iacob_1374423875.html [Corola-blog/BlogPost/365259_a_366588]