65 matches
-
n-avusese minte să-și lege de umeri două coșuri! Potop de roadă-i oferise prietena lui, marea! Și numai o lăsare în adânc făcuse... Dar, când la suprafață fu să iasă, îl izbiseră talazuri îndrăcite de furtună și stânci colțoase îl plezniseră furioase. Îl năuciseră bine sărăcindu-i urechile de bureții îmbibați cu ulei și smulgându-i cleștii din carapace de țestoasă pentru nări. Până să se dumirească bine ce grozăvie i se-ntâmplă, înghițise în neștire apă. Purtat de
UN COPIL SUSPINĂ de ANGELA DINA în ediţia nr. 2004 din 26 iunie 2016 by http://confluente.ro/angela_dina_1466918709.html [Corola-blog/BlogPost/368547_a_369876]
-
hazardeze pe asemenea meleaguri prăpăstioase și întunecate. Acolo, unde pădurile sunt de nepătruns, acolo unde râurile cad în prăpăstii în niște hăuri nesfârșite, acolo unde doar vietățile locului mai știu cărările și rostul lucrurilor. Peste acest imens ocean de masive colțoase, care amenințau cerul, care înghețau și văzduhul imensei pustietăți, avionul nostru a trecut lin, doar în jumătate de oră. Oare câți ani i-ar fi trebuit unui om să străbată cu piciorul acele prăpăstii? Îmi și trecu un gând: dacă
HYMALAYA de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1459 din 29 decembrie 2014 by http://confluente.ro/viorel_darie_1419838255.html [Corola-blog/BlogPost/384579_a_385908]
-
Acasa > Literatura > Copii > VINE IARNA! Autor: Marioara Ardelean Publicat în: Ediția nr. 2177 din 16 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului Zâna iernii-nnegurată, În cojoace îmbrăcată, Bate cu putere mare, La ale țării hotare. Vine val-vârtej, colțată, Gerul mare și-l arată Și vântoase furioase, Ce ne țin pe toți în case. Vântul când se potolește, Ca în basme fulguiește, Un covor alb și pufos Se așterne lin pe jos. Și cu toții, fericiți, Afară ieșim grăbiți, Strângem
VINE IARNA! de MARIOARA ARDELEAN în ediţia nr. 2177 din 16 decembrie 2016 by http://confluente.ro/marioara_ardelean_1481887477.html [Corola-blog/BlogPost/362489_a_363818]
-
noi vii!(din volumul "Universul copilăriei", Editura Emma, Orăștie, 2015)... XXIII. VINE IARNA!, de Marioara Ardelean, publicat în Ediția nr. 2177 din 16 decembrie 2016. Zâna iernii-nnegurată, În cojoace îmbrăcată, Bate cu putere mare, La ale țării hotare. Vine val-vârtej, colțată, Gerul mare și-l arată Și vântoase furioase, Ce ne țin pe toți în case. Vântul când se potolește, Ca în basme fulguiește, Un covor alb și pufos Se așterne lin pe jos. Și cu toții, fericiți, Afară ieșim grăbiți, Strângem
MARIOARA ARDELEAN by http://confluente.ro/articole/marioara_ardelean/canal [Corola-blog/BlogPost/375923_a_377252]
-
un om din ea. Alergăm, ne înghiontim, Și la săniuș fugim, Toată ziua ne jucăm, Nu simțim cum înghețăm. Iarna este friguroasă, ... Citește mai mult Zâna iernii-nnegurată,În cojoace îmbrăcată,Bate cu putere mare,La ale țării hotare.Vine val-vârtej, colțată,Gerul mare și-l aratăși vântoase furioase,Ce ne țin pe toți în case.Vântul când se potolește,Ca în basme fulguiește,Un covor alb și pufosSe așterne lin pe jos.Și cu toții, fericiți,Afară ieșim grăbiți,Strângem bulgări mari
MARIOARA ARDELEAN by http://confluente.ro/articole/marioara_ardelean/canal [Corola-blog/BlogPost/375923_a_377252]
-
virgină, lascivă și crudă, leagăn, altar și sicriu, cu albastrul incredibil, ucigător și vital deopotrivă. Maternă și perversă, amăgitoare, eliberatoare și, totodată, sufocantă prin majestate, alinătoare prin grație. Dincolo și dincoace, munții cruciați, împăduriți cavaleri înzăuați în stânci musculoase, piatra colțoasă, aspru și bogat mușcătoare a crestelor năprasnic prăvălite în brațele mării. Țipetele nervoase ale pescărușilor, înfipte în imaginea chiparoșilor țâșnind mândru către cer, odată cu foșnetul apelor mării sub chila vaporului și cumințenia întipărită pe cer a turlelor blând aurite sub
SEMNAL EDITORIAL ŞI PUBLICISTIC, DAN C. MIHĂILESCU, OARE CHIAR M-AM ÎNTORS DE LA ATHOS?, EDITURA Editura Humanitas, BUCUREŞTI, 2012, 112 PAGINI ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1214 din 28 aprilie 2014 by http://confluente.ro/Stelian_gombos_1398681676.html [Corola-blog/BlogPost/347993_a_349322]
-
președintele juriului, scriitor și redactor șef la Memoria slovelor. Și a sosit momentul pentru a doua surpriză pregătită în complicitate cu doamna Zenovia Zamfir de la Biblioteca Antim Ivireanul și doamna învățătoare Elena Deaconu. Patru prințese: Andreea Oprea, Timeea Țapu, Teodora Colțoși, eleve în clasa I la Liceul Sanitar Antim Ivireanul, Vâlcea și eleva Eliza Adam, clasa a IV-a de la Liceul de Artă Victor Giuleanu, Vâlcea, au recitat fiecare câte o strofă din poezia ”Trecere” a domnului Andrei Toader căștigătorul Premiului
2016 de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 2148 din 17 noiembrie 2016 by http://confluente.ro/ion_nalbitoru_1479415882.html [Corola-blog/BlogPost/370689_a_372018]
-
meu! Așa sunt începuturile, indiferent de locul de muncă. Este o mică sau mai mare perioadă de acomodare. Depinde mult de temperamentul fiecărui individ, copile, dar și de cultură, de educație... Unii oameni sunt amabili și deschiși, alții sunt mai colțoși doar să-și dea importanță. Nu trebuie să iei în seamă toate nuanțele... Iar la întrebarea ta, nu uita că eu îți sunt mamă și când vei avea tu o sută de ani. Tot copilul meu ești și așa vei
UN ALT FRAGMENT DIN VIITORUL ROMAN de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 2350 din 07 iunie 2017 by http://confluente.ro/marian_malciu_1496830398.html [Corola-blog/BlogPost/376617_a_377946]
-
A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Stihuri > Imaginatie > EMIL SAUCIUC - PĂMÂNT DINTR-O EXPOZIȚIE - POEME (2) Autor: Emil Sauciuc Publicat în: Ediția nr. 2084 din 14 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului OAMENI DE PĂMÂNT Tabloul unu Trei trupuri de pământ colțoase și pietrificate, se uscă-n asprul vânt de vremuri erodate. Tabloul doi Trei corpuri ce arată șase și un sfert de timp mușcă din partea lor curată, din ele însele, din anotimp. Tabloul trei Trupurile olărind se ridică modelate de iarba-pământ
POEME (2) de EMIL SAUCIUC în ediţia nr. 2084 din 14 septembrie 2016 by http://confluente.ro/emil_sauciuc_1473834943.html [Corola-blog/BlogPost/382483_a_383812]
-
AL AMĂRĂCIUNII! Și al cauzelor pierdute. Oare mi-am sacrificat tinerețea pentru niște tâmpiți ?! Și individa asta din fața mea, că doamnă nu-i pot spune în niciun caz , de ce-o fi adunat toată mânia din lume în vorbele ei colțoase ? De fapt, sărăcuța-i nevinovată : biet instrument inconștient al sistemului ! O piuliță acolo și-atât! -DOMNULE PROFESOR!!! Gura-i turuie ca o meliță , strivind de-a valma totul : bucăți mai mari sau mai mici din jurul meu , din programa școlară , din
DEŞERTUL DE CATIFEA (5) de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 814 din 24 martie 2013 by http://confluente.ro/Desertul_de_catifea_5_costel_zagan_1364106126.html [Corola-blog/BlogPost/342233_a_343562]
-
-nțeleg eu însă. Ursul începu să râdă: - Ce-i așa greu de-nțeles, albeață? - Păi cum? Oi fi eu stăpân, cum spui, dar munca tot mie îmi rămâne, iar tu, în schimb, te-alegi cu hrană dulce toată iarna. - Măi, colțatule, bag de seamă că tu îl aștepți pe țepos să vină să culeagă toată mierea! se supără ursul. - Nu, Mormăilă, el are puii pădurarului. - Norocosul! nu se putu abține ursul. - Și zici că sunt stăpân acum?se alinta urecheatul. − Eu
IEPURAŞUL VESEL (POVESTE) de MARGARETA CHIURLEA în ediţia nr. 448 din 23 martie 2012 by http://confluente.ro/Margareta_chiurlea_iepurasul_vesel_p_margareta_chiurlea_1332486843.html [Corola-blog/BlogPost/350778_a_352107]
-
mi-am dat seama că Vichentie al meu era un fel de Ivan Turbinca a lui Ion Creangă. Nu știu dacă prietenul meu Vichentie a avut norocul lui Ivan Turbinca să-i spună „pașol na turbincu vidma”, când a venit colțata să-l ia și să-l ducă acolo unde împotriva voinții noastre ne duce pe toți, chiar dacă dăm din picioare, ne ascundem sub pat, sau ne proptim cu mâinile și picioarele în pervazul ușii. Vichentie, Tuzik și cu mine cutreeram
PRIETENUL MEU VICHENTIE de OVIDIU CREANGĂ în ediţia nr. 45 din 14 februarie 2011 by http://confluente.ro/Prietenul_meu_vichentie.html [Corola-blog/BlogPost/351911_a_353240]
-
Normativă. Decentă. De scandal. De bun simț. Armonioasă. Pasionantă. Pasionată. Pătimașă. De dreapta. De centru. Incomodă. Substanțială. Cu greutate. Colaj. Lipicioasă. Umanistă. Culturală. Anti-antisemită. Obiectivă. Subiectivă. Cu umor. Informată. Morală.Trăsnită. Deșteaptă. De idei. Consecventă. Realistă. Echilibrată. Autoritară. Îndârjită. Spumoasă. Colțoasă. Generoasă. Subtilă. Evreiască. Româneasacă. Justițiară. Universală. Socială. Satirică. Istorică. Intelectuală. Populară. Recuperantă. Luptătoare. Guvernantă. Literară. Colocvială. Malițioasă. Vivantă. Parfumată. Elegantă. Suplă. Are nuri. Are draci. Are ace. Are pe vino-coace! Bun! Știam eu că, de fapt, nu numai subsemnatul gândește
AL MIRODAN – UN MONUMENT de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 103 din 13 aprilie 2011 by http://confluente.ro/Al_mirodan_un_monument.html [Corola-blog/BlogPost/350799_a_352128]
-
și de ”nădejde” membru de partid care cam lua peste picior vechiul sistem. ”Lasa-i mama, că e poet, mă salva adesea prof. dr. Dorin Hociota și ”tovarășul prim” de partid de la Sănătate, Iancu Purdel, cănd săream calul cu poezii colțoase". Nu publicam decât accidental, doar în ‘almanahele'(!) vremurilor, față de care cenzură era mai indulgenta... Îmi era bătrân “înger păzitor” Toma Alexandrescu, tatăl lui Horia Alexandrescu, care păstorea salonul literar-artistic ”Comentar”, un cenaclu de referință al acelor vremuri. Se făcea literatura
INTERVIU CU MAESTRUL RIMEI, ROMEO TARHON de ROMEO TARHON în ediţia nr. 877 din 26 mai 2013 by http://confluente.ro/Interviu_cu_maestrul_rimei_ro_romeo_tarhon_1369557226.html [Corola-blog/BlogPost/354935_a_356264]
-
trecerile de la obsesia morții la fricțiunile erotic-conflictuale (rezolvate „înalt”, căci proiectate într-un spațiu vag religios) se fac cu naturalețe. Asta nu este viața mea redimensionează, și valoric, și stilistic, o mare parte din poezia de azi, care obișnuiește (vorba colțoasă a unui personaj) să facă în permanență caz de o tematică de împrumut. Printre numeroși simoniaci, Marta Petreu e martirul autentic.
Din nou acasă, pe Câmpia Armaghedonului by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2467_a_3792]
-
oraș ce i se refuză. Și exemplele ar putea continua, incluzându-l pe eroul lui Virgil Gheorghiu din Ora 25, pe cel al foarte recentului best-seller Les Bienveillantes. Călătorind, singuraticul ins descoperă insule mirifice sau deșerturi cu orizont continuu, munți colțoși - vezi înzăpezitul Killimanjaro -, descinde în vaduri amazoniene, se pătrunde de farmecul galeșei Floride și-al ostroavelor Antile. El cucerește spațiile, domină timpul, cititorul îi succede, îi rămâne dator sau îl lasă în urmă, cu și mai multă îndrăzneală. Eroul timpurilor
Un romancier al exilului by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/8819_a_10144]
-
rest, furau de la CAP în înțelegere cu șefii). În schimb, țăranii îți dădeau carne de la porcul lor pe care îl creșteau la înțelegere amiabilă cu miliția din comună. Se stătea la rând pentru orice, cozi uriașe la cartofi (cei maronii, colțoși, și cei rozalii, mult râvniți), la pește, la ouă, la fructe și legume, la rație (rațiile de ulei, făină, zahăr, mălai nu depășeau 1,5 kg de persoană), la coniac albanez și rom „Havana Club”. Cozile din cofetăriile sărăcăcioase, de
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
-l fi primit înlăuntrul ei atunci, la treisprezece ani, când se tot jucau ei doi de-a... nici ea nu știa bine ce. Până la procesul lui Rică habar n-avusese ce-i ăla un viol, și-o întrebase tot pe colțoasa enciclopedică de Chira, care-i răspunsese sibilinic: El vrea, ea nu vrea". El vrea și ea nu vrea, bun; dar ce anume era de vrut, până la coadă? Marieta își amintea în cele mai mărunte detalii cum Rică o prinsese singură
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
și de puținii săteni știutori de carte, dar mai adesea de învățători. La școală învățătorii citeau elevilor din aceste cărți povești despre o vulpe care a păcălit un urs pofticios sau despre o fată urâtă și leneșă a unei babe colțoase și despre o fată frumoasă și harnică a unui moșneag bun la suflet. Cuminți, cu mâinile la spate sau la piept, elevii stăteau smirnă și ascultau glasul domnului care citea cu o voce dulce și liniștită o istorioară sau o
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
purecii sub căpiță, cîine alb în pîcle băltește soarele corb auriu Bănulescu, fără el turbărie, șoimul Mureș fără val, fără mal, fuior de abur troița la calea ferată, Ditrău mută buștenii, doi la vagonul de rumeguș, biserica catolică turle gemene colțate de săgeți, barză singură și pe anul ăsta, pe trifoi, Lăzarea are picioare urîte, face semn cu paleta, mi se prinde fetița de mînă, inima României este secuiască, prea puțin geografică, km 151 crucea de piatră peste linie, Gheorgheni cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
el, dar concurentul meu canin e În al 9-lea cer și mușcă din el cu poftă. Aici e aici. Mie esența vieții, adică negentropia, un fel de matriță pe care se așează energia Întreținătoare a vieții Îmi prisosește, dar colțatului celuia Îi mai trebuie. Vasăzică, omătul ar fi un fel de aliment din această privință. Hm Noroc că am răscolit prin hârtiile lui Cristi, unde se refugiase șoarecele pe care-l vânam; șoarecele s’a dus, dar am aflat că
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
enzima care permite folosirea ca hrană a amidonului. Eu n’am așa ceva, mai precis am prea puțină ca să-mi țin zilele cu pâine goală ca voi. De aceea nici nu mă dau În vânt după ea ori după mămăligă, precum colțatul cu care obișnuiți să mă comparați, vorbindu-mă de rău: cică aș fi năzuros. Dar acela produce amilază, c’așa l’a lăsat mama Natură. Pe legea mea, personal mă dau În vânt după balmuș, mulțumită amilazei de la vrăbii. Deci
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
casa cu tot soiul de gâzgănii cu 6 picioare, care fug ca dracu’ de tămâie de pisica al cărei biocâmp Îl simt de departe și-l confundă cu cel al unui Întreg roi care a ocupat deja locul. Concurentul nostru colțat nu e În stare de așa ceva, dar nu e vina lui: are biocâmpul la antipod, iar gâzgăniile asta așteaptă. Chiar și puricii... Cum supraviețuiește cățelul aflat În situația pisoiului? După feleșagul predecesorilor lui hoitari: lupul, șacalul... scurmând În gunoaie. Și
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
niște căpăcioaie ;/ o piele așa de groasă, de parc-ar fi curea de harapnice ;/ o codoaie așa de stufoasă, cât cogea fuiorul ;/ o căpățână cât piua de mare ;/ urechioarele, cât frunza de brusture ;/ ochii mari, cât niște cepoaie ;/ niște dinți colțați, cât teslele de mari ;/ testiculele, cât niște ulcioare ;/ penisul gros, cât un drug ;/ posteriorul, cât hornul casei !” <endnote id="(184, p. 49)"/>. Există o voluptate a sperierii evreului fie cu apariția lupului (de exemplu, Moș Nichifor Coțcariul - personaj din nuvela
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
cunoscute și alte 5 necunoscute. Până atunci asta făcusem, ascultasem oameni pentru a da de o limbă comună. Scrisesem pe la ziare câteva reportăjele obscure, de o expresivitate promițătoare, dar care azi îmi apare destul de jenantă, plus câteva pamflete acre și colțoase. Corozive. Foarte mulți dintre cei care mă citeau, cât și colegii mei de la facultate trăiau cu senzația că scriu pentru a mă răzbuna. Pentru că nu dădeam randament în luptele corp la corp, pentru că eram considerat cumva bizar, ciudat, mă refugiam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]