64 matches
-
de nave pe jumătate scufundate, cu cealaltă jumătate încercând într-un disperat elan să se desprindă. Cârduri de ciori vegheau pe întinsul de sloiuri. Așteptau sau urmăreau ceva, tăcute, înghețate, moarte parcă. Stropi de motorină neagră, înghețată, în imensitatea aceea colțoasă de sloiuri orbitor de albe. Pistruiata a ridicat din umeri. - Scrie-mi telefonul meu, dacă vrei. Mă mai suni poate, când te-ntorci. I-am scris numărul în carnet. Am rupt o foaie și i-am trecut numele și telefonul
Mașa by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/12431_a_13756]
-
expresie auzită aiurea.) Pe urmă chiar a început ploaia...copacii cu rădăcinile în dușumele nu se mai văitau, se liniștiseră, la subțioara crăcilor forfoteau fluturii , ciorchini de aripi, lîngă trunchiuri ciupercile își schimbau pălăriile între ele, izvoare rotunde șlefuiau prunduri colțoase... mă gîndeam că parcă aș fi în... Pădurea Albastră...nu fusesem niciodată acolo... de capul meu!...îmi promisese cineva să mă ducă... de undeva îmi abureau ochelarii un cîntec... o harfă?... melodios, încrezător, salvator... cine își înfipsese strunele lungi în
Tu trebuia să vii rîzînd by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/10842_a_12167]
-
hârșâit,/ cu sunete dintr-un alt veac,/ dintr-un alt material,/ dintr-un alt fel de a pune un picior ănaintea altuia,/ dintr-o altă mătase./ Doar uneori părea că tresare și cu dulceața/ la zbaterea an cerneluri/ și verbe colțoase a poeților singuratici./ Dumnezeiasca și vie ăncepea o clipă s-asculte/ la ămpletirea ideii-n sintaxe/ și se bucură/ la căderea faldurilor din punct după frază./ Părea atât de tânăra atunci,/ atât de copilă,/ ăncăt foșnetul ei mătăsos ne ămbrăca
Solitudinea Marianei Marin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17481_a_18806]
-
trecerile de la obsesia morții la fricțiunile erotic-conflictuale (rezolvate „înalt”, căci proiectate într-un spațiu vag religios) se fac cu naturalețe. Asta nu este viața mea redimensionează, și valoric, și stilistic, o mare parte din poezia de azi, care obișnuiește (vorba colțoasă a unui personaj) să facă în permanență caz de o tematică de împrumut. Printre numeroși simoniaci, Marta Petreu e martirul autentic.
Din nou acasă, pe Câmpia Armaghedonului by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2467_a_3792]
-
Mulțumesc! Apoi a luat casetofonul și s-a dus să-l pună la locul său. Matei spumega de furie. Văzînd că Bărzăunul nici măcar nu-l întreabă de ce l-a făcut "parșiv" și "măscărici", porni după el strigînd: Nu spui nimic, colțosule? Bărzăunul închise sertarul tacticos, puse cheia în buzunar și se întoarse spre Matei cu cea mai nevinovată figură posibilă: Dacă asta-i mulțumirea ta pentru că ți-am dat casetofonul, atunci nu mai avem ce discuta! Punct! N-o fă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
esențiale ce se pun azi în fața scriitorului și în genere a omului de artă, considerații de istorie literară, prezentări de volume semnificative, semnalări ale unor tinere talente, precum și destule critici la adresa diletantismului, a imposturii, a falsității morale a unor lupi colțoși odinioară, făcând-o acum pe mielușeii, uneori lăsând să se creadă că au fost chiar dizidenți. Dar să încerc măcar o trecere în revistă, fie și selectivă, a materiei ce s-a găsit mereu pe "prima pagină" a emisiunilor literare
Tradiția unei reviste vorbite by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8820_a_10145]
-
oraș ce i se refuză. Și exemplele ar putea continua, incluzându-l pe eroul lui Virgil Gheorghiu din Ora 25, pe cel al foarte recentului best-seller Les Bienveillantes. Călătorind, singuraticul ins descoperă insule mirifice sau deșerturi cu orizont continuu, munți colțoși - vezi înzăpezitul Killimanjaro -, descinde în vaduri amazoniene, se pătrunde de farmecul galeșei Floride și-al ostroavelor Antile. El cucerește spațiile, domină timpul, cititorul îi succede, îi rămâne dator sau îl lasă în urmă, cu și mai multă îndrăzneală. Eroul timpurilor
Un romancier al exilului by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/8819_a_10144]
-
al lui Vaughan, exprimau o clară conștientizare a adevăratului interes al acestuia față de ea. Poziția mâinilor sale pe volan și pe maneta de accelerație, degetele deformate întoarse în spate către sâni, erau elemente ale unui ritual masturbator stilizat. Fața ei colțoasă, cu planuri inegale, părea să mimeze panourile deformate ale mașinii, aproape ca și când tânăra ar fi fost perfect conștientă că acele carcase contorsionate ofereau o antologie imediat accesibilă de acte depravate, cheile unei sexualități alternative. M-am uitat țintă la fotografii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
Viața la periferie este aspră, iluziile sunt mărunte, mizele minore, iar existența se derulează monoton, într-un areal foarte redus, pe coordonate cât se poate de previzibile. Prin realismul său viguros, caracterul dur, fără urmă de sentimentalism al narațiunii, materia colțoasă din care sunt modelate personajele, primul roman al lui Radu Aldulescu poate fi privit ca un fel de variantă citadină a romanului lui Marin Preda, Moromeții. Un Moromeții fără Moromete însă, pentru că Sonata pentru acordeon are o construcție rizomică, ce
Parfum de mahala by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7974_a_9299]
-
două garduri pe drumul de acces al căruțelor și, odată ajuns la poarta curții, să bat cu un ciocan într-o șină de cale ferată, ca să vină cineva să îmi deschidă și să mă apere de câinii casei, mulți și colțoși. - Dumneata pe cine cauți? Întrebarea, rostită de un glas care tărăgăna molatec cuvintele-n falset, dar bine articulate, venise de peste zăplazul din stânga. Întorcândumi privirea într-acolo, am răspuns: - Pe maestrul Tudor Arghezi. Și, poate că am mai spus și cum
G. Pienescu: „Colaborarea cu Tudor Arghezi (...) a fost una din marile împliniri ale vieții mele“ by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/5824_a_7149]
-
un inventar de teme și soluții stilistice de neocolit pentru cei care aspiră la statutul de poeți ai ,generației 2000". La prima vedere versurile Elenei Vlădăreanu (cel puțin cele din volumul Europa. Zece cântece funerare) sunt o combinație între feminitatea colțoasă, dură, directă, agresivă, din versurile Angelei Marinescu și sictirul (anti)naționalist din poemele ,patriotice" ale lui Mihail Gălățanu. Ca mai toți congenerii săi, Elena Vlădăreanu vede condiția umană în toată precaritatea ei. Corpul omenesc este un biet mecanism alcătuit din
Viața în negru by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10734_a_12059]
-
comune, inversarea valorică. Redimensionarea virtuților acolo unde nimeni nu le cercetează sau nu le-a investit cu un alt tip de adevăr. În toate, Octavian Paler este preocupat de etica sensului. Literatura lui Octavian Paler începe acolo unde filosofia devine colțoasă și nu lasă loc niciunui corolar. Nu există întrebare fără întrebare, doar literatura poate absolutiza o formă de interogație, fără a se teme de contrarii sau recuzări, tocmai pentru că le include în chiar gestul ficțiunii. Rămâne doar să-l recitim
Savoarea observației ratate by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3879_a_5204]
-
hazardeze pe asemenea meleaguri prăpăstioase și întunecate. Acolo, unde pădurile sunt de nepătruns, acolo unde râurile cad în prăpăstii în niște hăuri nesfârșite, acolo unde doar vietățile locului mai știu cărările și rostul lucrurilor. Peste acest imens ocean de masive colțoase, care amenințau cerul, care înghețau și văzduhul imensei pustietăți, avionul nostru a trecut lin, doar în jumătate de oră. Oare câți ani i-ar fi trebuit unui om să străbată cu piciorul acele prăpăstii? Îmi și trecu un gând: dacă
HYMALAYA de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1459 din 29 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384579_a_385908]
-
A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Stihuri > Imaginatie > EMIL SAUCIUC - PĂMÂNT DINTR-O EXPOZIȚIE - POEME (2) Autor: Emil Sauciuc Publicat în: Ediția nr. 2084 din 14 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului OAMENI DE PĂMÂNT Tabloul unu Trei trupuri de pământ colțoase și pietrificate, se uscă-n asprul vânt de vremuri erodate. Tabloul doi Trei corpuri ce arată șase și un sfert de timp mușcă din partea lor curată, din ele însele, din anotimp. Tabloul trei Trupurile olărind se ridică modelate de iarba-pământ
POEME (2) de EMIL SAUCIUC în ediţia nr. 2084 din 14 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382483_a_383812]
-
lui s-a desființat Teatrul. Consiliul Stațiunii a hotărât asta, Magistratul a găsit doar o formă juridică adecvată. E omul Legii, nu poate fi acuzat de răfuială, așa cum tot încearcă să prezinte lucrurile, de atunci încoace, Romancierul și Filozoful, alți colțoși, care naiba știe din ce trăiesc, pentru că nu produc nimic. Slabi și răi; niște arătări, aproape că nu-i mai suportă nimeni. Nici nu prea sunt luați în seamă, mai ales în preajma Sărbătorii, care se tot apropie. În fiecare seară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
Acasa > Literatura > Copii > VINE IARNA! Autor: Marioara Ardelean Publicat în: Ediția nr. 2177 din 16 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului Zâna iernii-nnegurată, În cojoace îmbrăcată, Bate cu putere mare, La ale țării hotare. Vine val-vârtej, colțată, Gerul mare și-l arată Și vântoase furioase, Ce ne țin pe toți în case. Vântul când se potolește, Ca în basme fulguiește, Un covor alb și pufos Se așterne lin pe jos. Și cu toții, fericiți, Afară ieșim grăbiți, Strângem
VINE IARNA! de MARIOARA ARDELEAN în ediţia nr. 2177 din 16 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362489_a_363818]
-
n-avusese minte să-și lege de umeri două coșuri! Potop de roadă-i oferise prietena lui, marea! Și numai o lăsare în adânc făcuse... Dar, când la suprafață fu să iasă, îl izbiseră talazuri îndrăcite de furtună și stânci colțoase îl plezniseră furioase. Îl năuciseră bine sărăcindu-i urechile de bureții îmbibați cu ulei și smulgându-i cleștii din carapace de țestoasă pentru nări. Până să se dumirească bine ce grozăvie i se-ntâmplă, înghițise în neștire apă. Purtat de
UN COPIL SUSPINĂ de ANGELA DINA în ediţia nr. 2004 din 26 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368547_a_369876]
-
virgină, lascivă și crudă, leagăn, altar și sicriu, cu albastrul incredibil, ucigător și vital deopotrivă. Maternă și perversă, amăgitoare, eliberatoare și, totodată, sufocantă prin majestate, alinătoare prin grație. Dincolo și dincoace, munții cruciați, împăduriți cavaleri înzăuați în stânci musculoase, piatra colțoasă, aspru și bogat mușcătoare a crestelor năprasnic prăvălite în brațele mării. Țipetele nervoase ale pescărușilor, înfipte în imaginea chiparoșilor țâșnind mândru către cer, odată cu foșnetul apelor mării sub chila vaporului și cumințenia întipărită pe cer a turlelor blând aurite sub
SEMNAL EDITORIAL ŞI PUBLICISTIC, DAN C. MIHĂILESCU, OARE CHIAR M-AM ÎNTORS DE LA ATHOS?, EDITURA Editura Humanitas, BUCUREŞTI, 2012, 112 PAGINI ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1214 din 28 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347993_a_349322]
-
mi-am dat seama că Vichentie al meu era un fel de Ivan Turbinca a lui Ion Creangă. Nu știu dacă prietenul meu Vichentie a avut norocul lui Ivan Turbinca să-i spună „pașol na turbincu vidma”, când a venit colțata să-l ia și să-l ducă acolo unde împotriva voinții noastre ne duce pe toți, chiar dacă dăm din picioare, ne ascundem sub pat, sau ne proptim cu mâinile și picioarele în pervazul ușii. Vichentie, Tuzik și cu mine cutreeram
PRIETENUL MEU VICHENTIE de OVIDIU CREANGĂ în ediţia nr. 45 din 14 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351911_a_353240]
-
-nțeleg eu însă. Ursul începu să râdă: - Ce-i așa greu de-nțeles, albeață? - Păi cum? Oi fi eu stăpân, cum spui, dar munca tot mie îmi rămâne, iar tu, în schimb, te-alegi cu hrană dulce toată iarna. - Măi, colțatule, bag de seamă că tu îl aștepți pe țepos să vină să culeagă toată mierea! se supără ursul. - Nu, Mormăilă, el are puii pădurarului. - Norocosul! nu se putu abține ursul. - Și zici că sunt stăpân acum?se alinta urecheatul. − Eu
IEPURAŞUL VESEL (POVESTE) de MARGARETA CHIURLEA în ediţia nr. 448 din 23 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/350778_a_352107]
-
Normativă. Decentă. De scandal. De bun simț. Armonioasă. Pasionantă. Pasionată. Pătimașă. De dreapta. De centru. Incomodă. Substanțială. Cu greutate. Colaj. Lipicioasă. Umanistă. Culturală. Anti-antisemită. Obiectivă. Subiectivă. Cu umor. Informată. Morală.Trăsnită. Deșteaptă. De idei. Consecventă. Realistă. Echilibrată. Autoritară. Îndârjită. Spumoasă. Colțoasă. Generoasă. Subtilă. Evreiască. Româneasacă. Justițiară. Universală. Socială. Satirică. Istorică. Intelectuală. Populară. Recuperantă. Luptătoare. Guvernantă. Literară. Colocvială. Malițioasă. Vivantă. Parfumată. Elegantă. Suplă. Are nuri. Are draci. Are ace. Are pe vino-coace! Bun! Știam eu că, de fapt, nu numai subsemnatul gândește
AL MIRODAN – UN MONUMENT de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 103 din 13 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350799_a_352128]
-
și de ”nădejde” membru de partid care cam lua peste picior vechiul sistem. ”Lasa-i mama, că e poet, mă salva adesea prof. dr. Dorin Hociota și ”tovarășul prim” de partid de la Sănătate, Iancu Purdel, cănd săream calul cu poezii colțoase". Nu publicam decât accidental, doar în ‘almanahele'(!) vremurilor, față de care cenzură era mai indulgenta... Îmi era bătrân “înger păzitor” Toma Alexandrescu, tatăl lui Horia Alexandrescu, care păstorea salonul literar-artistic ”Comentar”, un cenaclu de referință al acelor vremuri. Se făcea literatura
INTERVIU CU MAESTRUL RIMEI, ROMEO TARHON de ROMEO TARHON în ediţia nr. 877 din 26 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354935_a_356264]
-
președintele juriului, scriitor și redactor șef la Memoria slovelor. Și a sosit momentul pentru a doua surpriză pregătită în complicitate cu doamna Zenovia Zamfir de la Biblioteca Antim Ivireanul și doamna învățătoare Elena Deaconu. Patru prințese: Andreea Oprea, Timeea Țapu, Teodora Colțoși, eleve în clasa I la Liceul Sanitar Antim Ivireanul, Vâlcea și eleva Eliza Adam, clasa a IV-a de la Liceul de Artă Victor Giuleanu, Vâlcea, au recitat fiecare câte o strofă din poezia ”Trecere” a domnului Andrei Toader căștigătorul Premiului
2016 de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 2148 din 17 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370689_a_372018]
-
AL AMĂRĂCIUNII! Și al cauzelor pierdute. Oare mi-am sacrificat tinerețea pentru niște tâmpiți ?! Și individa asta din fața mea, că doamnă nu-i pot spune în niciun caz , de ce-o fi adunat toată mânia din lume în vorbele ei colțoase ? De fapt, sărăcuța-i nevinovată : biet instrument inconștient al sistemului ! O piuliță acolo și-atât! -DOMNULE PROFESOR!!! Gura-i turuie ca o meliță , strivind de-a valma totul : bucăți mai mari sau mai mici din jurul meu , din programa școlară , din
DEŞERTUL DE CATIFEA (5) de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 814 din 24 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342233_a_343562]
-
noi vii!(din volumul "Universul copilăriei", Editura Emma, Orăștie, 2015)... XXIII. VINE IARNA!, de Marioara Ardelean, publicat în Ediția nr. 2177 din 16 decembrie 2016. Zâna iernii-nnegurată, În cojoace îmbrăcată, Bate cu putere mare, La ale țării hotare. Vine val-vârtej, colțată, Gerul mare și-l arată Și vântoase furioase, Ce ne țin pe toți în case. Vântul când se potolește, Ca în basme fulguiește, Un covor alb și pufos Se așterne lin pe jos. Și cu toții, fericiți, Afară ieșim grăbiți, Strângem
MARIOARA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/375923_a_377252]