13 matches
-
plăcută oboseală lirică. Ori, mai degrabă, ritmul rapsodiilor coșbuciene ori topîrceniene. Până și culorile amuțesc în tristă resemnare. Brodat în fulgi - anotimpul devine „Alb al albului solie, lacrimă neîntinată” (Început de iarnă). Un cântec nostalgic îngânat de clavir, un refren colbuit din nestinsele anotimpuri, acorduri line, eufonii fără cusur, lied, baladă sau doină transpuse modern, dezmierdare, alint, în versuri suave care te ating și te mângâie. Seamănă cu „vraja visului de-o noapte” - cum recunoaște autoarea, sau poate, mici „scântei de
FLOAREA TINEREŢII (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 848 din 27 aprilie 2013 by http://confluente.ro/Recenzie_carte_vera_craciun_cezarina_adamescu_1367094398.html [Corola-blog/BlogPost/366048_a_367377]
-
tot și bate prin perete nenorocul... cu seva care curge prin nervure cu ochiul care stă mereu de veghe precum kandinsky-n unghiuri pure vedem doar cuburi și călcăm în streche îngeluiți de-o toamnă infernală prin care câte-o frunză colbuiește poeții-n port-royal în naufragiu trăiesc visând împărătește miroase-a codru părul dragei și sânii-a botișori de iezi și gura are gustul fragei și ochii ei sunt titirezi a ciută are mersul drag când îmi apare seara în prag
ILUZIA UCISĂ E UN VIS de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1036 din 01 noiembrie 2013 by http://confluente.ro/Iluzia_ucisa_e_un_vis_ion_ionescu_bucovu_1383333418.html [Corola-blog/BlogPost/363106_a_364435]
-
Și Luna lumină de sus, Din liniștea gliei învie, Oștirea celor ce nu-s! Și-n urletul nopții tresare O ultimă sabie căzută, În țarina Daciei mumă, Ce plânge în tină tăcută. Așteaptă un braț s-o ridice Să scuture colbu’ ce-i pus, Pe lama ce strigă dreptate, Căci dacii nicicând n-au apus! imagine: https://ro.pinterest.com/pin/463518986626088163/ Referință Bibliografică: UMBRELE DACILOR LIBERI / Daniel Dac : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2112, Anul VI, 12 octombrie 2016
UMBRELE DACILOR LIBERI de DANIEL DAC în ediţia nr. 2112 din 12 octombrie 2016 by http://confluente.ro/daniel_dac_1476298984.html [Corola-blog/BlogPost/368721_a_370050]
-
Toate Articolele Autorului Experiență terestră... Ai umblat rotindu-ți clipa, pe tainice poteci depășite de propria existență. Ți-ai rotit apoi și visele prin multe galaxii... și aberativ, ai încercat oprirea clipei ce moare instantaneu. Te-ai reconfigurat până-n atomi colbuit de praf de stele, miruindu-ți fruntea grea de gânduri pe ramura de timp... Ți-ai spălat sufletul în baia de agheasmă și-ai înviat cu Dumnezeul din tine în slujba sfântă de Paște. Ai râs, chiar dacă ochii-ți jucau
EXPERIENŢĂ TERESTRĂ... de ECATERINA ŞERBAN în ediţia nr. 1181 din 26 martie 2014 by http://confluente.ro/Ecaterina_serban_1395830692.html [Corola-blog/BlogPost/353575_a_354904]
-
Acasa > Poeme > Pitoresc > PRETEXTUL MACHIAVELLI Autor: Costel Zăgan Publicat în: Ediția nr. 1914 din 28 martie 2016 Toate Articolele Autorului Ce primăvară zdrențuită Doamne ce primăvară Pașii timpului colbuiesc totul Un strat tot mai gros de indiferență se așează între noi și lume Râzi astăzi mâine s-ar putea să nu mai ai cu ce Cauza împinge efectul în șanț cu prima ocazie Apoi merge mai departe Doar Calea
PRETEXTUL MACHIAVELLI de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1914 din 28 martie 2016 by http://confluente.ro/costel_zagan_1459147874.html [Corola-blog/BlogPost/366102_a_367431]
-
cresc și „rădăcinile” (Clipa de lumină, pag. 50), doamna Ioana Stuparu scrie dintr-o bunătate nețărmurită față de semeni, din sinceră compasiune pentru durerile lor, din dragoste pentru Dumnezeu și din prețuire pentru adevărul pe care nu vrea să-l știe colbuit sub cenușa clipei sau deformat de amprenta resemnării. Înzestrată cu excelente calități de om și de prieten, stimându-și colegii și colaboratorii, Ioana Stuparu ne-a cucerit pe toți cu amabilitatea, blândețea și puterea ei de discernământ, cu vocea-i
LANSAREA CĂRŢII DE TEATRU MINIONA DE IOANA STUPARU (RECENZIE DE FLORICA GH. CEAPOIU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 294 din 21 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Eveniment_cultural_lansarea_cartii_de_teatru_miniona_de_ioana_stuparu_recenzie_de_florica_gh_ceapoiu_.html [Corola-blog/BlogPost/356553_a_357882]
-
graniță între a fi și a înțelege Înaltului trăinicia, poetul privește diamantele prelucrate vicios, pe buze cu șoapta înfioratelor treceri... Uită pasul spre dincolo de Poartă și rostirea lui "a avea". Lasă pradă luminii, ființa sa. Drumurile nu încetează din a colbui versul. Rămâne singură, metafora să-și lunece trupul de foc printre oasele cuvintelor fără vlagă. Alăturate sau nu zborului ființei, aripile definesc fărâma de speranță. Zborul rămâne zbor dincolo de cuvintele nerostite ». Această formă de exprimare îi permite autoarei să se
EPISTOLE ELEGIACE ) de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1542 din 22 martie 2015 by http://confluente.ro/anne_marie_bejliu_1427036577.html [Corola-blog/BlogPost/353379_a_354708]
-
face o ultimă încercare să-l determine să se întoarcă acolo unde „îl așteaptă veșnicia/ lângă soață și cumnate”, dar se vede nevoit să plece singur în timp ce stăpânul rămâne să rătăcească printre 8 ruinele palatului părintesc unde, într-un tron colbuit din pivniță, îl aștepta, în agonie, însăși moartea. Bucuria ei e teribilă: „Bine ai venit, copile,/ Împreună cu norocu-ți,/ Că de nu, nu aveam zile,/ Prăpădindu-mă în locu-ți”. Rocada între cei doi se produce instantaneu. Dorința muritorului de a-și
RESCRIEREA – O FORMĂ DE INTERTEXTUALITATE de ION ROŞIORU în ediţia nr. 942 din 30 iulie 2013 by http://confluente.ro/Ion_rosioru_rescrierea_ion_rosioru_1375165509.html [Corola-blog/BlogPost/364215_a_365544]
-
RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasă > Literatura > Narațiune > VARĂ LEOAICEI, FRAGMENT DIN ROMÂNUL ÎN LUCRU Autor: Melania Cuc Publicat în: Ediția nr. 214 din 02 august 2011 Toate Articolele Autorului VARĂ LEOAICEI Român Mărțina Herseni s-a încăpățânat să parcurgă tot drumul colbuit pe propriile-i picioare, după ce taxiul, cu un cauciuc spart, a lăsat-o pe marginea sântului plin cu romanița sălbatică. A luat totul, nu ca pe un pelerinaj, cum ar fi crezut unii dintre cei care trecuseră pe lângă ea în
VARA LEOAICEI, FRAGMENT DIN ROMANUL IN LUCRU de MELANIA CUC în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 by http://confluente.ro/Vara_leoaicei_fragment_din_romanul_in_lucru.html [Corola-blog/BlogPost/370852_a_372181]
-
pierit înghițită de neant. Toate s-au întâmplat din vina unui șofer la volan- beat. De atunci caut necurmat să-mi adun bucățelele lipsă din copilăria mutilată încercând să lipesc cap la cap peticele fericite. În van rătăcesc prin ani colbuiți după un lătrat vesel călcându-mi pe urme și un surâs etern de păpușă. Din cer uneori îmi străbat în vise ecouri clipele apuse în umbra fantomelor triste viața mea dinainte. Referință Bibliografică: Am avut... / Maria Giurgiu : Confluențe Literare, ISSN
AM AVUT... de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2121 din 21 octombrie 2016 by http://confluente.ro/maria_giurgiu_1477001788.html [Corola-blog/BlogPost/384337_a_385666]
-
starea de spirit din care se naște emoția.... XIX. VARA LEOAICEI, FRAGMENT DIN ROMANUL IN LUCRU, de Melania Cuc , publicat în Ediția nr. 214 din 02 august 2011. VARA LEOAICEI Roman Martina Herseni s-a încăpățânat să parcurgă tot drumul colbuit pe propriile-i picioare, după ce taxiul, cu un cauciuc spart, a lăsat-o pe marginea șanțului plin cu romaniță sălbatică. A luat totul, nu ca pe un pelerinaj, cum ar fi crezut unii dintre cei care trecuseră pe lângă ea în
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/melania_cuc/canal [Corola-blog/BlogPost/374948_a_376277]
-
ale orășelului din vecinătate, părăseau nava basilicii medievale, - un edificiu cu toate însemnele triumfului și ale decăderii de care avusese parte de-a lungul veacurile și care, ... Citește mai mult VARA LEOAICEIRomanMartina Herseni s-a încăpățânat să parcurgă tot drumul colbuit pe propriile-i picioare, după ce taxiul, cu un cauciuc spart, a lăsat-o pe marginea șanțului plin cu romaniță sălbatică.A luat totul, nu ca pe un pelerinaj, cum ar fi crezut unii dintre cei care trecuseră pe lângă ea în
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/melania_cuc/canal [Corola-blog/BlogPost/374948_a_376277]
-
poet că-l mănâncă, iar acesta îi răspunde ca vânător: „Eu îl iau la ochi prin luneta mitralierei mele / și-l sărut cu o rafală, drept între ochi, / împroșcându-i creierii de fiară / peste uscata-i baligă spiralată din drumul / colbuit pân-la genunchi și, totodată, / ștergându-i semnificantul din cortexu-mi... Doar sunt în Junglă / și n-am altceva mai bun de făcut...!“ (Doar sunt în Rai și n-am altceva mai bun de făcut...!). Poetul, având drept armă de temut mitraliera
Editura Destine Literare by Theodor Codreanu () [Corola-journal/Journalistic/97_a_205]