80 matches
-
speță, despre natura creativității ei e de discutat, dar nu mai trebuie demonstrat că orice ediție care-și merită numele reprezintă un patent intelectual. Meseria de editor nu va dispărea decât în formula vetustă a buchisitorului solitar, încovoiat pe file colbuite. Chiar și în era cărții virtuale vor fi necesari specialiști, mai precis echipe de specialiști care să realizeze respectivele cibertomuri. Cu leptopuri, scanere și copiatoare în loc de pixuri, cu internetul și faxul în locul deplasărilor costisitoare, cu biblioteci informatizate, în care colecțiile
Dispar editorii? by Gabriela Omăt () [Corola-journal/Journalistic/14131_a_15456]
-
în mormânt. Căci și-a dorit să fie (re)cunoscut drept compozitor, nu numai ca interpret. Se pare însă că posibilitatea lui de a opta, cu alte cuvinte, divina lui libertate este în continuare încălcată de diletantismul celor cu creierele colbuite, mândri vrăjmași ai memoriei și demnității spiritului, mulțumiți de a face ceva ce nu pot în realitate face. L-am întrebat de una, de alta. Mi-a spus că din când în când mai iese cu Chopin la o ,partita
La Paris printre muzicieni (2) by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10397_a_11722]
-
de acea quęte, nu mai puțin pasionantă care l-a acaparat și pe Proust. Și pentru că eroul amnezic este anticar, cum altfel ar putea scotoci după timpul pierdut, decât plonjând într-o lume de hârtie, sau mai concret în podul colbuit al casei bunicilor? (Nu întâmplător partea a doua - cea mai interesantă, poate - a romanului, se intitulează chiar Memoria de hârtie.) La Solara (a se remarca similitudinile fonice cu Solaris și implicit sugestia unui îndepărtat paradis), Yambo reușește să recreeze, pas
Postmodernism á l'italienne by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/12316_a_13641]
-
se eluda simțul măsurii și al limitelor. Astfel, stagiunile Orchestrei de Cameră s-au detașat de ceea ce părea a fi schimbător, relativ, contingent și s-au pliat pe un program exigent de repunere în discuție a unor partituri, fie ele colbuite ori trufandale, fie de certă notorietate. Astfel, fiecare instrumentist (cu mici excepții, altminteri retușabile) își are porția lui de creație și de execuție, într-o simbioză ce ne amintește de familiile care, dacă toți componenții lor devin conștienți de rol
O carte, un concert, o orchestră by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11503_a_12828]
-
planul bibliotecii (păstorită de o ființă blondă - excesiv -, fanată și ignară, planul atelierului de lăcătușerie în care mirosea îngrozitor a motorină, al comisiei de protecția muncii, al achiziționării de material didactic cu totul fantezist și încă altele pierdute în memoria colbuită a documentelor. În nebunia aceasta a hârțogăriei, plecarea elevilor la practică de două ori pe an avea asupra mea efectul unei partide de odihnă la Honolulu sau Miami. Mă văd și astăzi urcând în gaz-ul școlii - o șandrama rămasă
Viața la țară by Constantin Mateescu () [Corola-journal/Imaginative/13194_a_14519]
-
în disprețul Cuvântului, în pleava uitării înnoptează poeții! Cât despre Moarte, nimic în rostire și cutuma de foc. „Fedeli D’Amore” mașteaptă să vin! Cu Dante în frunte, cu Lucifer, travestita licornă! Praf și pulbere în ispitele minții, troienite poteci colbuite de Cântec! Numai ancoră Visului stă în luna pierdută, lumea necuvântătoarelor ispitind. Sclipiri de cabala se străvăd de departe, imnul trezirii nu îl aud! Limpezi dimineți samanii cunună, în totem mă ascund, mă ascund! Vezi, la poarta magiei ape primordiale
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
figură mai favorabilă. în același an, 1996, scriitorul află că o bibliotecară a primit ordinul (neverosimil, proletcultist post festum!) de-a arde fără discernămînt toate cărțile apărute înainte de 1948: "Sînt siderat. Pierdut o zi în bibliotecă, răbduliu, cotrobăind prin rafturi colbuite, citind la întîmplare pagini, casete editoriale, mîngîind coperte și legături în pînză, socotind cam ce-aș putea salva din naufragiu. Ales vreo șaptezeci de opuri (ediții princeps în majoritate) semnate Iorga, Arghezi, Lovinescu, Blaga, Radu Gyr, Holban, Camil, Hortensia Papadat-Bengescu
Jurnalul unui incompatibil by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10557_a_11882]
-
în disprețul Cuvântului, în pleava uitării înnoptează poeții! Cât despre Moarte, nimic în rostire și cutuma de foc. „Fedeli D’Amore” mașteaptă să vin! Cu Dante în frunte, cu Lucifer, travestita licornă! Praf și pulbere în ispitele minții, troienite poteci colbuite de Cântec! Numai ancoră Visului stă în luna pierdută, lumea necuvântătoarelor ispitind. Sclipiri de cabala se străvăd de departe, imnul trezirii nu îl aud! Limpezi dimineți samanii cunună, în totem mă ascund, mă ascund! Vezi, la poarta magiei ape primordiale
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
și să-l alunge. Lupino reușise să-și păstreze mintea limpede. În schimb, fizic, se resimțea. Atîtea confruntări, atîta mers fără odihnă... Puiandrul se mai înălțase, ajungînd acum de talia unui lup tînăr. Mușchii i se conturau ostentativ sub blana colbuită. Noroc de mușchi, pentru că altfel ar fi fost doar piele și os. Înfățișarea lui nu mai păstra nici o urmă a copilului rotunjor care fusese. Probabil că dacă ar fi întîlnit vreun membru al haitei sale, ar fi durat ceva timp
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
aceasta onorat, din partea interpreților. * Nimic nu poate fi mai lămuritor, atunci când e vorba despre un fenomen ca, bunăoară, traiectul unui ansamblu instrumental, decât instituirea unui dialog socratic, scormonirea într-o ladă cu amintiri ori supunerea la interogații a celor mai colbuite senzații și sentimente, a majorității reușitelor și eșecurilor. Și pentru că a dorit să-și lămurească destinul său de interpret și pedagog într-ale percuției, un destin deosebit de dens în evenimente, Alexandru Matei a pus de o carte cu caracter, nu
Miscellanea by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9434_a_10759]
-
oțel toledan În pipotă. În fine. Înfofolitul În capă se descoperise intrând În Încăpere, așa că acum Alatriste Îi putea vedea chipul În bătaia felinarului de pe masă, care Îi lumina pe cei patru bărbați și corpurile masive ale unor vechi biblioteci colbuite și roase de șobolani: era Înalt, slab și tăcut; avea În jur de treizeci și ceva de ani, fața ciupită de vechi urme de vărsat, iar o mustață fină și tușinată milimetric Îi conferea un aer ciudat, de străin. Ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
aceeași culoare. Cât despre jupân John Smith, cel mai tânăr din ei, acesta venea călare pe un șarg. Haina lui era castanie; avea cizme de călărie din piele și o pălărie cu trei pene mici, albe. Amândoi arătau obosiți și colbuiți, ca oamenii care călăriseră câteva zile fără istov. Bagajele lor erau puține, constând din doi saci de voiaj, fiecare prins În curele de crupa calului. Ascuns În umbra unui portic, Diego Alatriste privi fanarul pe care el și colegul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
trântit la pământ și, arătându-i-l lui Diego Alatriste, strigă iar: — Cruțați-l pe camaradul meu! Căpitanul Își opri o clipă brațul, descumpănit. Tânărul acela blond cu mustață Îngrijită, cu păr lung nepieptănat din cauza călătoriei, cu elegante haine gri colbuite, nu se temea decât pentru prietenul lui, care n-avea cum să nu fie străpuns de italian. Abia În acel moment, În bătaia fanarului care continua să lumineze scena ambuscadei, Alatriste Își permise să privească mai cu atenție ochii albaștri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
în disprețul Cuvântului, în pleava uitării înnoptează poeții! Cât despre Moarte, nimic în rostire și cutuma de foc. „Fedeli D’Amore” mașteaptă să vin! Cu Dante în frunte, cu Lucifer, travestita licornă! Praf și pulbere în ispitele minții, troienite poteci colbuite de Cântec! Numai ancoră Visului stă în luna pierdută, lumea necuvântătoarelor ispitind. Sclipiri de cabala se străvăd de departe, imnul trezirii nu îl aud! Limpezi dimineți samanii cunună, în totem mă ascund, mă ascund! Vezi, la poarta magiei ape primordiale
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
personajele beau. Șampania e rezervată aristocrației și nu se bea de plăcere, ci "ca să o simți udă în gură", cum zice soacra din Titanic Vals. "La Medeleni" boierii beau șampanie ilustră: Mumm 1906. Dar și vin de Cotnari în sticlă colbuită. Pentru "colbuite" au predilecție personajele lui Octav Dessila, tot în momente festive. În schimb la parastas se bea tescovină pînă la ebrietate, ca în finalul "Gaițelor" la care ultima replică e îndemnul soțului văduv să bea o tescovină care "unge
Alcooluri și beții de personaje by Horia Gârbea () [Corola-journal/Imaginative/10520_a_11845]
-
Șampania e rezervată aristocrației și nu se bea de plăcere, ci "ca să o simți udă în gură", cum zice soacra din Titanic Vals. "La Medeleni" boierii beau șampanie ilustră: Mumm 1906. Dar și vin de Cotnari în sticlă colbuită. Pentru "colbuite" au predilecție personajele lui Octav Dessila, tot în momente festive. În schimb la parastas se bea tescovină pînă la ebrietate, ca în finalul "Gaițelor" la care ultima replică e îndemnul soțului văduv să bea o tescovină care "unge pe beregată
Alcooluri și beții de personaje by Horia Gârbea () [Corola-journal/Imaginative/10520_a_11845]
-
noastră în cimitirul elefanților, printre oseminte ruginite degetele-mi strivesc în fărâme clipele de foc ale iubirilor noastre pe mantia însângerată a iernilor trecute se avântă hulpavi, hămesiți corbi cu ghiare și clonțuri înroșite și devorează clipele amare de vremi colbuite; bătăile inimilor îndrăgostite cândva legate-n buchet cu fierbinți jurăminte se răzvrătesc; se simt azi văduvite de sclipirile jucăușe ale ochilor îndrăgostiților scăpătate-n rotirile aștrilor martorii nopților de iubire și a sărutărilor noastre apuse. Referință Bibliografică: APUSUL IUBIRII NOASTRE
APUSUL IUBIRII NOASTRE de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1976 din 29 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/385049_a_386378]
-
se mai folosește de mult la unsul roților universului, iar tractoarele s-au dezvățat să mai asigure ordinea printre filele cărții de omagii. Mai bine alungă musca din nările Sfinxului, mai bine descoperă vreun secret al umanității printr-un pod colbuit, fiindcă zilele oricum scîrțîie ca niște viori ologite, fiindcă oricum la “Alimentara” ultimii gestionari joacă de douăzecișișase de ani cărți și încă sînt departe de a părea obosiți. A mai îmbătrînit piticul din statuie, tușeșete mai des, și lumea zice
PREZUMŢIA DE NEVINOVǍŢIE de DRAGOȘ NICULESCU în ediţia nr. 2191 din 30 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383052_a_384381]
-
mama în spatele lui, iar noi în atașul dotat cu două bănci mici asemenea nouă. Mașinile sau motocicletele arar ajungeau în satul de baștină al mamei. Văgăuna aceea era un loc uitat de lume, cu drumuri înfundate pe vreme ploioasa și colbuite, în verile secetoase. Acesta era motivul pentru care venirea noastră se transformă într-un eveniment pentru copii din sat, dar mai ales pentru câinii care răgușeau de atâta lătrat la auzul motorului. Mai apoi, patrupedele să îngrămădeau să-și lase
DIN CARTEA RAIUL IN CARE AM FOST de DORINA STOICA în ediţia nr. 1067 din 02 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362925_a_364254]
-
care cântăreau vreo unsprezece kilograme (Tesla B1, cu benzi de celuloid) am colindat cu sacul în spate așezările dobrogene, nesimțind nicio povară pentru că era elanul tinereții, dorința de a cunoaște și mai cu seamă dragostea pentru tradiție. Colindând prin satele colbuite ale Dobrogei am experimentat cum să culegem folclor, cum să scoatem de la interlocutor ceea ce are de transmis, fără a se emoționa și fără a ieși din autentic. Copiii sunt cei care nu lasă părinții să se desprindă de propria copilărie
ŞTEFAN VLAD, NUFĂRUL DOBROGEI. MITUL FLORII DE NUFĂR. de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 893 din 11 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363389_a_364718]
-
a vedea lumina tiparului romanul Dileme, care se află în fază de corectură. Deocamdată sufletul meu se exprimă numai în proză, deși iubesc poezia și o citesc cu multă pasiune. Dovadă cele 60 de poezii care așteaptă cuminți în sertarele colbuite ale trecutului. Referință Bibliografică: Silvia Giurgiu / Silvia Giurgiu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2285, Anul VII, 03 aprilie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Silvia Giurgiu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai
SILVIA GIURGIU de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2285 din 03 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362512_a_363841]
-
dintre acei amărâți ai satelor, chinuit și fără vlagă, îl făcea să se cutremure și-l îndemna să fugă cu teamă cât mai departe de acolo și cât încă mai era timp. Hoinărind prin amărâtele sate înșirate de-a lungul colbuitelor drumuri ce duceau spre Atalya, își dădea seama că se apropia de măreața cetate a regelui Agatos. Treburile cerșitului îi mergeau prost de o vreme, iar acum, când satele fuseseră jefuite și pârjolite de perși, cu greu mai găsea un
PARTEA I-A de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1141 din 14 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364098_a_365427]
-
obținut trofeul acelui concurs cu genericul „Mlădițe Dobrogene”. A fost surpriza ce mi-a indicat un drum nou! Împreună cu părinții mei care mi-au fost alături la fiecare suflare am început să răsfoim culegerile de folclor și să batem drumurile colbuite ale Dobrogei, în căutarea originalului, autenticului. Fiind fată de oraș era necesar pentru mine să cunosc satul, tradițiile și cultura sătească, pentru a transpune spiritul lor în cântec. Mi-am creat costume după modele vechi, mi-am alcătuit un repertoriu
CĂTĂLINA ALEXA. SUNT FATA DE LA MARE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1295 din 18 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349336_a_350665]
-
veche bate-n puls, vom fi răstigniți pe cruce într-un veșnic, trist, apus. coborâm în pietre goi, prin cenușa ce ne-apasă și sub formă de strigoi ne vom întâlni la masă. și ne vom spăla de rugi toate colbuite-n veac, răstigniți pe două cruci ca proscrisul cel pribeag. miercuri, 1 mai 2013 Referință Bibliografică: de ne rupem iar în doi / Ion Ionescu Bucovu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 852, Anul III, 01 mai 2013. Drepturi de Autor
DE NE RUPEM IAR ÎN DOI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 852 din 01 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/348041_a_349370]
-
vlagă, așa că am plecat mai departe. Nu mă încânta ce vedeam. Eu căutam Binele și tot de rău dădeam. Când voi reuși să ajung să-l întâlnesc pe acest enigmatic domn Bine? Pașii mă poartă pe un drum de țară colbuit, străjuit pe de lături de ciulinii lui Panait Istrati. Nu au dispărut nici acum din peisajul stepei românești. Ni i-a lăsat marele cărturar moștenire. Urc o colină și când ajung în vârful ei, simt cum îmi tresaltă nările de
DRUMUL CĂTRE NICĂIERI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1002 din 28 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365102_a_366431]