60 matches
-
uzul argoului, însă acestea nu sunt niște reproșuri ce pot fi aduse calității literare a unei cărții. Ce se poate spune despre ea este că nu cuprinde decât o proză neexersată, fără adâncime, înecându-și pasajele bune (există câteva) în colcăiala generală a personajelor abjecte, cu intenția prea evidentă de a șoca. Aceasta ar putea fi o strategie bună pentru a-și vinde ziarul, cade când vine vorba să faci roman sau nuvelă. Senzaționalul are inconvenientul major de a se perima
Viața și non-literatura by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15290_a_16615]
-
să o străbată în munca sa atentă cu actorii. O etapă dificilă, dar o probă importantă. Dacă pînă acum s-a ocupat de portrete, de data asta manevrează extraordinar și fotografiile de grup ample, care capătă o dinamică ciudată, o colcăială de șiretenie și micime, ridicate la rang de grotescă și inepuizabilă inventivitate. Felul în care ridicolul grup al notabilităților unei îndepărta-te gubernii rusești se adună și se desface, pare solidar și totuși este format atît de clar din caraghioși
Rîsul lui Gogol și mustăceala lui Goga by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15480_a_16805]
-
și vizual, în ce zonă ne aflăm, codul cărui teritoriu îl descifrăm. Mi s-a părut că partea întîi trenează, că încă ritmul interior al personajelor n-a fost prins de toți actorii, că nu s-au prins încă în colcăiala construită de regizor plecînd de la detaliul cuvintelor, că s-ar mai fi putut tăia pe ici, pe colo, că soluția pentru costume nu a fost cea mai inspirată sau cea mai nuanțată (Irina Solomon). A mai trecut o vreme și
Cuvinte și semne, bîrfe și blesteme by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14442_a_15767]
-
personaje completamente diferite în numai două ore. O probă pentru orice actor profesionist; Alge (Bernarda's House Remix) după o idee din Federico García Lorca care se împletește exploziv cu ideile și temele născute în mintea regizorului Radu Afrim față de colcăiala erotică și sexuală, de dincolo de doliu, care le băntuie pe toate femeile din Casa Bernardei Alba. Un exercițiu regizoral, cu aplomb și umor debordant, în care este implicată partea feminină și tînără a trupei teatrului "Andrei Mureșanu" din Sf. Gheorghe
Spectacole și spectacole by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14476_a_15801]
-
lângă zborul săgeții, dintr-o suflare să mi se sfărâme armura putrezind pe trup ca o frunză de leandru. și carnea mea să se desprindă de vertebre ca scoarța de copac și sub ea să se vadă cercurile trecutului și colcăiala timpului și tu să-mi îmbrățișezi oasele strălucitoare ca pomul de Crăciun în care celulele albe și roșii pâlpâie noapte de noapte spre stele. și-am să mă ridic și tu ai să mă primești în casă ca întotdeauna la
Poezii by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/3898_a_5223]
-
pentru sumele acoperitoare băuturii lui și a slujitorilor Maria, Fabian și Feste, acompaniatorii și complicii lui. Fraierul Sir Andrew este sursa distracției. Toate scornelile chefliilor, imaginația fără sfîrșit, stimulată continuu pentru obținerea băuturii și a distracției, conflictul cu închipuitul Malvolio, colcăiala stranie a personajelor aflate între trezie și beție, confuziile, încurcăturile, contrapunctul obținut prin scene de gag și film mut, amestecul între spiritul shakespearian, atmosfera rusească și ridicolul caragelian, pedepsirea lui Malvolio, “mumificarea” lui Antonio, insațietatea Oliviei, toate acestea și încă
În căutarea timpului pierdut by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12987_a_14312]
-
și la Oslo, și la Stockholm și la Reijkiavik - că aș fi cel mai important scriitor al momentului, dar că tipii nu se vor prinde decât după ce nu voi mai fi.) Adevărul e că mă simt tot mai desprins de colcăiala puturoasă a tot ce se întâmplă cu mine aici, de mâzga asta răscoaptă în care sunt obligat să înot zi de zi, târându-mi eul, M.C.-ul și emceitatea, printre fenomene pe care nu le-am dorit și nu le
În genul lui Cărtărescu - Jurnal III by Gabriel Liiceanu () [Corola-journal/Imaginative/11610_a_12935]
-
este antologic: "Preluându-i din arsenalul propagandistic o metaforă foarte dragă și de lungă carieră: comunismul a întors brazda. Ce se întâmplă când întorci pământul, fie cu plugul, fie cu cazmaua? Ies viermii, ramele, șopârlele, cârtitele și rozătoarele, iese toată colcăiala beznelor umede. Ce altceva este, mental și instinctual, comunismul? (...) Comunismul este regatul de sub pământ, beția fetidului, a întunericului, voluptatea agitației intru clandestinitatea tenebrelor." Pentru a exprima adevăruri atât de greu de exprimat, Dan C. Mihăilescu și-a creat - și continua
DAN C. MIHĂILESCU - SHOW by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17795_a_19120]
-
în vizită, își scot pălăria și beau cu măsură. bat grijulii la ușă când unul de-al nostru cade la pat." (p. 30) Aceste ființe tratate cu atâta considerație ("political correctness") ne evocă pitorescul camerelor descrise de Dumitru Crudu, unde colcăiala gândacilor și a altor gângănii este ceva natural. Amicii lui Ioan Es. Pop sunt "gentlemeni" în toată firea: "unii au deschis magazine frumoase, unde nu ești niciodată tras la cântar. au început să-și scrie propriile istorii. spun despre noi
Pantelimon Ioan Es. Pop by Dorina Bohanțov () [Corola-journal/Journalistic/17089_a_18414]
-
dezordinea. Pe de altă parte, Gelu Colceag este atras de investigarea în zona micimii umane (mărturie stau alte două montări de la Bulandra Victor sau copiii la putere și, mai ales, Tacîmuri de pui) și studiul lui se duce îndeosebi spre colcăiala primitivității, chiar și sofisticate, a personajelor lui Mrozek. Probabil că scenograful Mihai Mădescu a simțit nevoia să puncteze acest lucru, tratarea devenind excesivă. Destinele personajelor sînt împrăștiate ca lucrurile din casa lor, alcătuindu-se bizar din trecut și prezent, incert
Nunta lui Artur cu Ala by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15594_a_16919]
-
Simona Tache Tot văd pe la metrou, lipite pe ici-colo, stickere ca cel din imagine. Mi se pare foarte frumos că există și mă fac de fiecare dată să zâmbesc. În colcăiala de mesaje pline de sânge, lacrimi, spermă, puroaie și urdori, un mesaj cald și optimist ca ăsta n-are cum să nu te facă să zâmbești. Eu așa aș vrea să arate orașul/țara/lumea în care trăiesc, ziarele pe
“Sexul poate începe aici” by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19622_a_20947]
-
sprijinindu-se unele pe altele, stăpânite de-o putere magică, mai presus de voința și puterile lor. Apele Siretului, umflate de mogâldețele și monstruoasele forme ce dispăreau și-apăreau necontenit, săltând pe valurile mărunțite de briciul luminii, într-o macabră colcăială de cozi, copite și boturi ascuțite. Ochi rotunzi și fosforescenți, în care se aprindeau și se stingeau spini de foc, păreau fierți într-un clocot al morții. Toate vietățile agonizau prohodul pământului. "Refuz să cred. E îngrozitor!", își spunea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
Ťviselor sufletuluiť?" Spiritul care gîndește nu înțelege sufletul care suferă. Oricît de intensă, biografia e irelevantă. Pentru a fi filosof e nevoie de-o idee care să-ți guverneze întreaga viață, de la altitudinea căreia să poți privi meprizant lumea "cu colcăiala ei dostoievskiană": "ŤCare vă este ideea?ť Era întrebarea cu care Noica îi făcea pe discipolii săi să tremure. Pentru că fără Ťideeť ce te făceai? Rămîneai condamnat la lumea sublunară a suflețelului, ceea ce însemna a literaturii, a artelor sau, și
Pe marginea unui jurnal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9772_a_11097]
-
Plăcințica, sunt de ceva timp, nedespărțiți. S-au cunoscut la gura metroului, pe o arșiță cumplită, În iulie, când pământul fierbea și orașul părea o suspendat În aerul Înăbușitor. Chipul ei inocent și luminos i s-a părut neverosimil În colcăiala umană, fierbinte. I s-a părut de asemenea straniu că cerșea. Stătea lipită de vitrina librăriei și cerșea. El nu se mai uita la oameni de foarte mult timp. Foarte rar vedea altceva decât mâna care-i arunca banul sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
lui Muraru. Te iubesc pentru finalul piesei de la televizor spune apăsat Muraru. Eroul tău are curajul, ba chiar cinismul, să renunțe la o prietenă care, în loc să-l stimuleze, să-i fie alături, l-ar fi tras înapoi, la fund, în colcăiala spiritelor mercantile. Noroc! ciocnește paharul de-al lui Mihai. Bea-l și pe ăsta, însă mai încet, să ne tihnească. Nu de alta, dar aici mi se încheie suta. Larma unui grup ieșit din restaurant, pornit să ia cu asalt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
am venit pentru că m-ai chemat, buf! Poveștile se înșurubează în capul meu și scrise îmi ies din cap și îmi eliberează tensiunea ca și cum mi-aș tăia venele, scriu și mă scurg în ecran prin degete și odată văzute literele, colcăiala minții se șterge, încet, ca o dischetă virusată ies cu creierul plin de spații goale și plusuri și dreptunghiuri, lucruri simple, merg spre casă cu comoară salvată pe dischetă și dorm. Îmi place că plouă, de fiecare dată când plouă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
care stă în umbra lucrării dintîi. Așadar, nu perfecțiunea, imagine clară, îl interesează pe Barbu, deși pe ea pare a o căuta, ci clocotele leșiei, vorba lui Călinescu, din care se alege apa curată și, de bună seamă, fără gust. Colcăiala de melci, de alge, de viață marină din care apare, figură a matematicii și a reveriei, insula. Așa încît, nu prima parte a acestui volum în trei secvențe (Joc secund, Uvedenrode, Isarlâk) e cea mai de citit, peste anii experimentali
A doua șansă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7095_a_8420]
-
Cosmin Ciotloș Ultimul roman al lui Ioan Lăcustă, Replace all (Colcăiala), reprezintă sensibil mai mult decât o poveste voioasă cu securiști, după cum cea mai recentă reușită narativă a lui Matei Vișniec, Sindromul de panică în Orașul Luminilor, înseamnă cu totul altceva decât o hartă turistică a Parisului de azi. (Nu improvizez
Arta programării textuale by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7122_a_8447]
-
ce sunt, revenirea lui în scris mă bucură sincer.) Și nu înțeleg de ce nici un alt comentator n-a ținut cont de traseul schițat limpede în cele câteva pagini care urmează romanului. Sunt, probabil, pricini de orgoliu. Povestea din Replace all (Colcăiala) evoluează, la propriu, pe două planuri. Avem, pe de-o parte, realitatea accesibilă a unui orășel românesc în primii ani după prăbușirea comunismului. Lumea aceasta în mic reproduce de fapt în epură determinările contextuale ale lumii mari. Pentru cei de
Arta programării textuale by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7122_a_8447]
-
absoarbe înăuntrul meu”. Tușa Aglaia, melancolică, fragilă și „foarte-foarte alunecoasă”, e un inepuizabil și ambiguu filosof al derizoriului. Când omul stă sub teroare, amestec de destin și haos, viața e, firește, ca la teatru, „ți se vând doar învelișuri, cu colcăiala din mațe, însă, te duci singursingurel acasă”; „oriunde te uiți, numai decoruri vetuste, decoruri din piese care nu se mai joacă. De fapt, numai culise. Și personaje care n-apucă să intre în scenă. Stau în culise și așteaptă, dar
(Auto)portret cu himere by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4928_a_6253]
-
două săptămîni am cunoscut tot exilul românesc de acolo. Inclusiv pe Paul Goma sau pe Leonid Arcade (Mămăligă), la al cărui cenaclu Monica Lovinescu m-a dus ca să citesc din poeziile mele. Diaspora românească era o lume fascinantă, cu toată colcăiala și grupulețele ei, cu toate bănuielile și bîrfele de atunci. În altă țară nu ați încercat să gustați exilul? În august 1988 am plecat la Londra, unde am lucrat un an și ceva la BBC. Dar în Anglia nu am
prezențe la Festivalul „Zile și nopți de literatură“, Neptun, 2011 Matei Vișniec: „La 55 de ani trebuie să furi cît mai mult timp pentru tine însuți“ by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5456_a_6781]
-
care poți suferi chiar și atunci cînd stai într-un castel. În concluzie, o carte care te dispune spre un gen de filozofare sui-generis: meditația pe marginea mahalalei și a neputinței ei de a inspira capodopere literare. Căci dintr-o colcăială pestilentă nu se poate extrage un mesaj uman decît pentru cei care fac parte din aceeași categorie. Altfel spus, lumea mahalalei nu poartă înțelesuri universal valabile, și asta tocmai din cauza lipsei unui orizont filozofic. Dar cartea Georgianei Sîrbu este peste
Literatura de cîrtiță by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6589_a_7914]
-
Noul Roman; cât despre juriul Premiului Nobel, dacă tot a ținut să onoreze acest tip de roman după ce decedase, ar fi trebuit să i-l dea ei, nu lui Claude Simon). Simplificând: ceea ce se ascunde dincolo de aparențele atrăgătoare este o colcăială repulsivă de pulsiuni. Un singur personaj pare să fie diferit: Martereau. În cele din urmă, se dovedește a fi fost și la el tot numai o aparență. Întrebarea rămâne deschisă: e posibil ca, având calitățile necesare pentru victorie, să joci
Însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/4676_a_6001]
-
întindă un flacon în care plutea, în formol, embrionul avortat al amorului lor. E o lume contorsionată și disperată, care își caută scăparea într-un amestec de elevație intelectuală și zbatere morbidă, cu biografii sacrificate sub teascul opresiunii politice, o colcăială de genii închipuite și de artiști ratați, care își trăiesc disperarea sub forma surescitată a viciilor. Paradoxul acestei boeme e că, deși meschină prin orizontul limitat, e suficient de rafinată ca să nu fie vulgară. Nici o clipă nu ai senzația că
În așteptarea pragului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4966_a_6291]
-
izbitoare a temperaturii estetice. Deși neoromanică, româna are căldura senzuală a stihiei slave, de aici însuflețirea aproape viscerală pe care o capătă sunetele cristaline, de boltă luminoasă, a vocabulelor latinești. E uimitor contrastul dintre ecoul de mausoleu al originalului și colcăiala de șerpi a românei. Noțiunea latinească își îndulcește muchiile, iar cristalul se topește și curge. „Scilicet ab aestu carnalium desideriorum refrigeratio“ devine „și anume răcorirea văpăii dorințelor carnale“ (p. 196) Între „refrigeratio“ și „răcorire“ e aceeași distanță ca între „aestas
Magistrul turingian by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3137_a_4462]