3,820 matches
-
metaforizare ce purcede de la temă către text. Invocată cu un patetism crud, materia pare a fi cea care, ea, se alcătuiește sub forme metaforice în măsură a informa textul: ,Să vină materia, strigai în gura mare, să umple,/ să inunde coline și lunci, albii secate și rîpe./ înălțați schelele, firul cu plumb aruncați-l la pămînt,/ ademeniți-o, căprioara mea senină și roșcată,/ cu vorbe dulci, cu zîmbete, cu rugăminți aprinse,/ îmbrăcați-o cu ce are mai frumos,/ mai curat,/ mai
Lirism extravertit by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11253_a_12578]
-
străbătut cantoanele helvete, Alpii, statele pontificale, Roma, Napoli. Timp de doi ani și-a ascuns chipul la Ravello, mai sus de micul sat, într-un sălaș săpat în faleza ce domină golful Salerno. În sfîrșit, în 1643 au urmat Roma, colina Aventino, terasa acoperită, stampele nocturne, albumul scandalos din 1650, cărțile de joc erotice în care visa că iubește. Pe stampe era gravată crucea neagră de Malta, însemnul negustorului de stampe pentru care lucra și care ținea prăvălie pe Via Giulia
Pascal Quignard - Terasă la Roma by Emanoil Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14858_a_16183]
-
și moaștele Sfintei Genevieva, - o ladă imensă de bronz roșcat - se află înmormântați Descartes și Pascal, Panteonul fiind rezervat doar modernilor... Vizavi de biserică, bistroul britanic The Bombardier, iar peste drum de el, La Dame blanche și Gaudeamus. De unde, coborând colina salvatoarei Parisului, dai într-o mică piațetă de restaurantul La Méthode, cu strada Descartes, lăsând în stânga străduța Laplace. Nu lipsește nici romancierul pornit în căutarea timpului pierdut, evocat pe firma localului pe care scrie apăsat La Madeleine de Proust. Istovit
Reflexe pariziene (1) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14927_a_16252]
-
rugăciunea și-mi înfulecă tânguirea pe spinarea obositelor stele ogoarelor bogate curților întunecate cel care îmi sapă mormântul cel care mă ucide cu securea o Doamne omul iubește numai securea și nu bea cântecele ca pe sânge și moartea pe colina verde mai înaltă decât marea o Doamne vreau să văd acum ceea ce trebuie să vină moartea mea Doamne și trecerea mea în lacrimi. * * * De ce îmi tem bătrânețea moartea care mă năpădește țipătul? Mă tem o Doamne mă tem de sufletul
Thomas Bernhard by Florica Madritsch-Marin () [Corola-journal/Journalistic/14939_a_16264]
-
sunt brăzdate de plugul cântecelor vremea-i fără sfârșit și totuși plină de nevoia de-a visa care-mi refuză piatra morții. * Doamne lasă-mă să-mi uit sufletul și chinul ochilor și pumnalul buzelor obosite și focul verde de pe colinele îndepărtate fiecare gură de mocirlă uitată Doamne Dumnezeul meu ziua care-mi spintecă țipătul pe care-l scot și cârdul multor păsări ciopârțită îmi este mânia și sângele meu năvălește liber. Din volumul In hora mortis, în curs de apariție
Thomas Bernhard by Florica Madritsch-Marin () [Corola-journal/Journalistic/14939_a_16264]
-
e suedeză, trăiesc cu oamenii de aici, mănânc hrana lor și, cel mai important, așteptăm viitorul, muncind din greu împreună. Deși, undeva, tot ce stă în spatele celor treizeci de ani petrecuți în România începe să crească făcându-se ca o colină pe spinarea mea. O colină sau o cocoașă, depinde de ce sens dau eu acestui conglomerat misterios, totul depinzând, cred, de ceea ce am trăit inconștient, ceva care s-ar numi camera goală, acolo unde stă sufletul ca un spectator extatic la
Jurnal suedez by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/14879_a_16204]
-
de aici, mănânc hrana lor și, cel mai important, așteptăm viitorul, muncind din greu împreună. Deși, undeva, tot ce stă în spatele celor treizeci de ani petrecuți în România începe să crească făcându-se ca o colină pe spinarea mea. O colină sau o cocoașă, depinde de ce sens dau eu acestui conglomerat misterios, totul depinzând, cred, de ceea ce am trăit inconștient, ceva care s-ar numi camera goală, acolo unde stă sufletul ca un spectator extatic la spectacolul extravagant al spiritului care
Jurnal suedez by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/14879_a_16204]
-
Sinai Avram Ligy, Dl Rachmil Rarlich, plus alții, indescifrabili, printre care unul, Herman, cel mai bun prieten al tatei. Noul cetățean român luptase la Mărășești și avea să-mi vorbească des despre atacul din viile lui Negroponte. Cum suiau o colină printre gloanțele inamice strigând ura! Pe mine, copil fiind, țin minte că acest elan patriotic mă mira, nu știu de ce, în loc să mă exalte. Așa se explică și faptul că a primit o decorație de care era foarte mândru și pe
Livretul de completași by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15355_a_16680]
-
Rodica Bin Pe una din colinele ce înconjoară metropola suavă Stuttgart se înalță un castel baroc, în mijlocul unui parc natural ale cărui alei sfîrșesc în pădurile din jur. Traseul călătorului ce ia autobuzul de la gară pentru a ajunge, după o bună jumătate de oră de drum
Cu Nora Iuga la "Schloss Solitude" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/14469_a_15794]
-
nume ridicat pe Acropole în jur de 525 î. Chr., Parthenonul lui Pericle, agora veche, la epoca romană, apoi la cea bizantină, latină, musulmană, "până la Grecia independentă din 1832, care a făcut din Atena capitala sa". În "orașul cu șapte coline" artele înfloriseră din cele mai vechi timpuri: pe colina Colonos Agoraios, în templul doric numit Hefaisteion se stabiliseră topitorii de metale; la sud, în teatrul lui Dionysos aveau loc serbările în cinstea zeului vinului și se dădeau reprezentații cu piesele
Cartea străină by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14262_a_15587]
-
Chr., Parthenonul lui Pericle, agora veche, la epoca romană, apoi la cea bizantină, latină, musulmană, "până la Grecia independentă din 1832, care a făcut din Atena capitala sa". În "orașul cu șapte coline" artele înfloriseră din cele mai vechi timpuri: pe colina Colonos Agoraios, în templul doric numit Hefaisteion se stabiliseră topitorii de metale; la sud, în teatrul lui Dionysos aveau loc serbările în cinstea zeului vinului și se dădeau reprezentații cu piesele lui Eschil, Sofocle, Euripide și Aristofan; Odeonul lui Pericle
Cartea străină by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14262_a_15587]
-
de făcut, mi-a răspuns. A vrut vadă dacă mai sunt și alte picturi. Totul se cufundase acum în umbră, în afară de vârful stâncii care străjuia peștera. Cerul se făcuse de peruzea și o pală de vânt rece a trecut peste coline. Am rugat-o să-mi dea o mână de ajutor ca să adunăm vreascuri și am ridicat o grămadă în fața colibei. Pe urmă am ajutat-o eu pe ea să întindă cortul, să umfle cele două saltele și să desfacă sacii
José María Merino (Spania): Căutătorul de minuni by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/14985_a_16310]
-
Gheorghe Ceaușescu Cele trei coline În ultimul timp, după depunerea de către Comisia prezidată de Valéry Giscard d’ Estaing a proiectului de constituție a Europei, au loc dezbateri asupra legii funamentale conform căreia va fi organizată și guvernată uniunea țărilor aflate pe vechiul continent. Pe lângă problemele
Despre constituția europeană by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/13409_a_14734]
-
ea partea ei de contribuție, la fel islamismul și mozaismul. Dar, comparate cu rolul Greciei, Romei și al creștinismului ele sunt insignifiante. Theodor Heuss, primul președinte al Germaniei Occidentale, a spus pe drept cuvânt că Europa este așezată pe trei coline: Acropolea, Capitoliul, Golgota. Constituția europeană în mod firesc trebuie să exprime această realitate pentru a da forță spirituală și consistență unității politice a vechiului continent.
Despre constituția europeană by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/13409_a_14734]
-
fel de detașare sobră, lipsită de răutate, făcând trimitere la gestul ancestral — și de mare efect în societățile normale — al arătării obrazului cu degetul. Atunci când face apel la bunul simț popular, când așază în balanță lecția decenței deprinsă acasă, pe colinele ardelene, și aberațiile lumii în care a plonjat parcă fără voia sa, efectul textelor e devastator. Ai impresia că editorialele sale sunt scrise, în cooperare, de-un Moromete în clipele de inspirație metafizică și de-un ingenuu personaj victorian când
Dublu Dinescu și simplu Nistorescu by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13540_a_14865]
-
o obsesie în sine, ci doar o unitate de măsură pentru determinarea itinerariului. 2. Creație și angajare Hăituit de vipia lunilor de vară, artistul tradițional se trage la umbră. Un ochi de apă, un bot de pădure sau chiar o colină mai răcoroasă se substituie claustrului citadin și, măcar pentru o vreme, descarcă și absorb energiile reprimate peste an în geometria severă a atelierului. Spațiul se dilată, orizontul se lărgește și el ca în filmele rusești, ochiul adulmecă o altă scară
Mic inventar de comportamente culturale by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13554_a_14879]
-
apărut până acum, a spus bărbatul. Și atunci, ce facem? a întrebat femeia. Mergem înainte. Dar ne rătăcim. Nu văd alt drum, a spus bărbatul. Și a oprit mașina. În stânga se vedea o întindere mare de pământ, goală; în dreapta, o colină acoperită de copaci. Să urcăm în vârful colinei, a spus bărbatul. De acolo trebuie să se poată vedea toate drumurile din jur. Au urcat în vârful colinei și nu au zărit șosele, dar au zărit un om care săpa într-
Sophia de Mello Breyner Andresen by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/13722_a_15047]
-
ce facem? a întrebat femeia. Mergem înainte. Dar ne rătăcim. Nu văd alt drum, a spus bărbatul. Și a oprit mașina. În stânga se vedea o întindere mare de pământ, goală; în dreapta, o colină acoperită de copaci. Să urcăm în vârful colinei, a spus bărbatul. De acolo trebuie să se poată vedea toate drumurile din jur. Au urcat în vârful colinei și nu au zărit șosele, dar au zărit un om care săpa într-o grădină de zarzavat. S-au dus la
Sophia de Mello Breyner Andresen by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/13722_a_15047]
-
oprit mașina. În stânga se vedea o întindere mare de pământ, goală; în dreapta, o colină acoperită de copaci. Să urcăm în vârful colinei, a spus bărbatul. De acolo trebuie să se poată vedea toate drumurile din jur. Au urcat în vârful colinei și nu au zărit șosele, dar au zărit un om care săpa într-o grădină de zarzavat. S-au dus la el și l-au întrebat dacă știe drumul spre intersecție. Îl știu, a spus omul, e în direcția aceea
Sophia de Mello Breyner Andresen by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/13722_a_15047]
-
să mintă. Poate că n-a putut să aștepte. Sau poate că a uitat de noi. Și acum? a întrebat femeia. Ne întoarcem la mașină și mergem în direcția pe care ne-a indicat-o el. Au urcat și coborât colina către locul unde lăsaseră automobilul, dar când au ajuns la sosea, aceasta dispăruse. Cred că am greșit drumul; cred că am ajuns în altă parte. Sau ne-a furat cineva mașina. Să ne întoarcem la izvor; sigur că omul s-
Sophia de Mello Breyner Andresen by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/13722_a_15047]
-
ajuns la sosea, aceasta dispăruse. Cred că am greșit drumul; cred că am ajuns în altă parte. Sau ne-a furat cineva mașina. Să ne întoarcem la izvor; sigur că omul s-a dus acolo. Au urcat și au coborât colina; au traversat grădina de zarzavat. Mirosea a mentă și a pământ reavăn. Dar dincolo de stânci n-au găsit izvorul. Nu era aici, a spus bărbatul. Aici era, a spus femeia. Aici era. Mi-e frică. Să ne întoarcem repede la
Sophia de Mello Breyner Andresen by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/13722_a_15047]
-
popular." Cred că e din Petru Dumitriu. ( Adaug în 1990 sau Frontul salvării naționale, plus ca change plus c’est la même chose)... Die Gedanken sind frei... Ideile sunt libere. Evreii din lagăre aruncând această provocare amărâtă, deși grandioasă. Buchenwaldt. Colinele ușoare, imperceptibil arcuite ale acestui loc de supliciu, unde odinioară Goethe se plimba cu Eckermann meditând, convorbind între ei... Cuiul care iese din rând cheamă ciocanul, proverb japonez. Că veni vorba... Azi, 17 septembrie 1983, văzându-l singur pe stradă
Rugăciune pe o carapace de broască țestoasă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13770_a_15095]
-
Ce încă-i atîrnau prin creci.// Și stăpînit de gînduri albe/ S-a spînzurat fără-ndoială/ De prima pasăre-ntîlnită/ În zborul ei de gală.// Eu îl știam încă de cînd/ Înțelesesem că nu poate fi/ Pasăre și ne-ntîlneam/ Jos pe coline sidefii" ( Copacul păsărelnic). Constatăm așadar un teren de manifestare a ironiei, hibridizării, carnavalizării, note prin care, între altele, Ihab Hassan definea postmodernismul sau care, mai rezonabil, ar putea defini un modernism "copt", luînd sceptice distanțe față de propria-i substanță. Oscilînd
"Sclavă și regină” by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13768_a_15093]
-
roată mare, neagră, de lemn, apa se scurgea apoi și pierea într-o latură a tabloului, printre sălcii. În spatele morii, un drum mai lat făcea ocolișuri în sus spre un sat cu gospodării rânduite frumos, în șir, jur împrejurul unei coline pe care se înălța biserica cu turla ascuțită purtând în vârf un glob strălucitor. Cărarea din fața morii ducea spre pădurea ce se întindea până departe, pe dealuri tot mai înalte până când deveneau adevărați munți. Aș fi vrut să ajung până
Moartea în tablou german by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/13904_a_15229]
-
continuau să cânte, furișându-se prin întunecimile parcului și, dintr-odată, înălțându-se în aer, luându-și zborul, deasupra tufișurilor, ba chiar și a ulmilor, a apelor bazinului ce licăreau în noapte, și iată-i călcând liniștit deasupra brazilor de pe colina învecinată. Le vedeam lucind alămurile...Odată ajunși acolo, deasupra pâlcului negru de brazi, se lăsau lin în jos și, deodată, auzeai limpede, auzeam atât de limpede, cu inima toată deschisă, în așteptare, melodia dulce, visătoare, a cornului. O auzeau și
Moartea în tablou german by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/13904_a_15229]