574 matches
-
Constantă, a fost împușcat nepotul nostru Cosmin. Era un copil, avea patrusprezece ani, m-a apucat turbarea. Turbare și ura, loc pentru durere în sufletul meu n-am avut. Am simțit că trebuie să fac ceva. Nu știam ce. O coliva durabilă. Noroc cu omul de pe stradă, am decis să fac o carte din vorbe scrise și rostite cu sufletul la gură. Am continuat să înregistrez și am copiat de pe ziduri, între Universitate și Piața Română, fiecare cuvînt. Mă simt ispitita
Dor by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82892_a_84217]
-
la Piata Română, unde oamenii improvizaseră un imens sanctuar. Mi-aduc aminte imaginea lumânărilor care ardeau, topite unele în altele, ca niște mici făclii. Rudele celor morți împărțeau mici pomeni. Eram copil și nu înțelegeam foarte bine ce e moartea. Coliva era pentru mine un desert mai special pe care-l primeam în ocazii pe care adulții le numeau triste. La Piata Română, o femeie al carei copil fusese ucis mi-a întins un pahar cu coliva. Bocea, dar ochii ei
Requiem pentru fraieri by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83024_a_84349]
-
bine ce e moartea. Coliva era pentru mine un desert mai special pe care-l primeam în ocazii pe care adulții le numeau triste. La Piata Română, o femeie al carei copil fusese ucis mi-a întins un pahar cu coliva. Bocea, dar ochii ei priveau stins, nu mai aveau lacrimi, avea față schimonosita de ură, o ură muta, o ură care nu mai voia să priceapă nimic, o ură deznădăjduita care părea s-o hăituiască. În mintea mea de copil
Requiem pentru fraieri by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83024_a_84349]
-
ură deznădăjduita care părea s-o hăituiască. În mintea mea de copil, moartea a început să însemne ceva, am inceput sa pricep ce pierdere poate fi moartea neașteptată, moartea nedreaptă, moartea cu zile. Când am ajuns acasă, prima gură de coliva avea gust sărat, plângeam, dar nu-mi lăsăm lacrimile să curgă. Mi se părea că plânsul e pentru morții care mor la vremea lor. Să plâng mi s-a părut atunci un sacrilegiu. Când am crescut, am aflat că Revoluția
Requiem pentru fraieri by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83024_a_84349]
-
cu o mînă din reviste cîteva titluri. Băgăm cealaltă mînă în foc pentru autenticitatea lor: Cultura metaforei - cu ce șanse o dizolvăm în eul auctorial, Gh. Glodeanu între comprehensiune și sinteză, Pe marginea gravității..., La un pahar de moarte și colivă (versuri!), "Revelstein"-izare cu iz necrofagic. Imaginație, nu glumă! ARARAT, periodic al Uniunii Armenilor din România, îl evocă în nr. 17 pe Krikor Zambaccian, marele colecționar, la 40 de ani de la dispariția sa. Un nepot al său, Marcel Zambaccian, proprietarul
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14686_a_16011]
-
de atîtea traume, de obsesia procurării mîncării, de cozi... Mă înfioram că acești oameni au, totuși, puterea de a se sustrage prezentului. Mă revoltam. Acum nu mă mai mir de nimic. Nici de faptul că pe lîngă puținele rude cu colivă și pachete se mai numără doar cîțiva trecători nostalgici. Ca mine. Așteptările au fost mari, dezamăgirile și mai mari. În toți acești ani. Nu putem face abstracție însă și de lucrurile formidabile întîmplate, de libertatea de a ne exprima, de
Triunghiul roz by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14386_a_15711]
-
șleampătă prin scenă. Și iarăși minunați și convingători, într-un justificat travesti - Constantin Cojocaru și Ionel Mihăilescu, prețioasa Colette a lui Carmen Tănase, fanfara, tămîia, colacii, șopocăielile, bocetele, complicitățile, scoarțele lui Holtier, pomana la masa cea lungă, în adîncimea scenei, colivele, sifoanele... Ferentarul mîndru și frumos ca crinul/ Cînd pe mal s-arată, tremură Vidinul"...
Cuvinte și semne, bîrfe și blesteme by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14442_a_15767]
-
handicap pe care și azi îl simt românii pe pielea lor. N-a spus că sute de mii de oameni au fost exterminați prin foame sau frig, internați în azile psihiatrice, suportînd brutalitatea securiștilor și procurorilor. Ca o bomboană pe coliva regimului comunist, Mizil a venit cu ideea că era normal ca liderii comuniști să fi fost români de-ai noștri și, musai, muncitori. Din bun simț de clasă și de rasă, n-a primit I.Gh. Maurer să fie președinte: era
Propagandă comunistă by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/15035_a_16360]
-
de teatru, nu ultima, vine de la Dudard, care o zbughește pe scări spre a se alătura cirezii de rinoceri. El crede că-și va păstra luciditatea: ,,Toata luciditatea. Dacă e de criticat, atunci să criticăm dinăuntru, nu din afara“. Bomboană pe coliva o va pune însăși Daisy, care - după ce-l lașase pe Berenger să creadă că vor întemeia o familie, că vor avea copii, că vor regenera omenirea, din postura de Adam și Eva - îl părăsește vijelios, fascinată de faptul că rinocerii
Primul spectacol Robert Wilson în România: RINOCERII, după Eugen Ionescu [Corola-blog/BlogPost/94243_a_95535]
-
scălda-n praf! ca un ciur cu grăunțe-acest trup, răsturnat în cenușă cu pleavă cu tot, să-și aleagă sămânța cea bună de cea stearpă nevestele tinere. strecurătoare de viermi, cât să-și mamele grâul de făină de cel de colivă 3. o fi trupul atât de fragil, încât trebuie împachetat ca-ntr-o folie cu alveole în bule înainte să fie trimis - post-restant - de pe lumea aceasta pe-ailaltă? si acela pe numele căruia este coletul, atunci când va fi să-l primească
iov and vio by Emilian Galaicu-Păun () [Corola-journal/Imaginative/5984_a_7309]
-
că revista “își revendică o conduită cu totul ruptă de realitate, cu totul în afara utilitarismului constructivist rezolvit în arhitectură și care clatină în havuzele visurilor apele unor viziuni desfăcute de orice probleme și continuități situate dincolo de poem și de semitrezie” (Coliva lui Moș Vinea). Parcurgând în febre aceste metamorfoze care-l fac să nege adeziuni ce păruseră până nu de mult definitive și să îmbrățișeze tocmai ceea ce judecase drept inacceptabil și depășit, Voronca nu poate fi, totuși, acuzat, fără nuanțe, de
Centenar Ilarie Voronca “Miliardarul de imagini” by Ion Paul Sebastian () [Corola-journal/Journalistic/13282_a_14607]
-
asurzitoare și fără speranță. Se-ntâmplă deodată ce e de-ntâmplat, și-atunci caut cu înfrigurare între notițele vechi să aflu, într-o crâncenă singurătate iarăși, cine atoateștiutor îi așează celui adormit mâinile pe piept, cine îl spală, cine fierbe coliva, cine leagă cu ață bănuțul în batistă? Cine e de rând pentru toate acestea, să le facă și să le poarte. Căci toți s-au retras într-o umbră suspectă și toți dintr-acolo privesc în direcția mea întrebând ca
Memoria inimii by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/12336_a_13661]
-
luară la trîntă pe viață și pe moarte.. Bărbatul îi aplică o lovitură de cuțit fiarei, care într-un horcăit agonic urină și îl sufocă. Bărbat și animal căzură pe jos... oamenii aplaudară, comedianții împărțiră spectatorilor cîte o lingură de colivă pentru sufletul răposatului și cineva constată că aceea era prima moarte a căpitanului Haralmbije Opujiș. Urma a doua. Atunci, femeia frumoasă din prima scenă ieși în fața spectatorilor și zise: - Voi, oamenii, nu vă pricepeți să vă măsurați zilele. Le măsurați
Milorad Paviș - Îndreptar de ghicit by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12862_a_14187]
-
se întoarse și-și puse la ochi binoclul. Atunci celălalt îl omorî prin binoclu. Căpitanul căzu de pe cal, iar animalul eliberat de strînsoare galopă afară în noapte... Aceea a fost a doua moarte a căpitanului Opujiș Și iarăși se împărți colivă pentru sufletul său. Atunci, fetița din prima scenă ieși în fața spectatorilor și se înclină. - Să nu mai pleci. Morții mei nu se simt prea bine în seara asta; pune-mi un deget în ureche ca să știu că ești aici cînd
Milorad Paviș - Îndreptar de ghicit by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12862_a_14187]
-
1949. Suntem, În același timp, În noiembrie 1957, când pe câmpiile din lunca Siretului se și pornise crivățul, Într-o iarnă timpurie. Suntem și În 1964, de data asta eu Împreună cu celelalte personaje ale Cărții șoaptelor, apucând cu degetele din coliva păstoasă. Și suntem În noiembrie 2005, când vremurile par să se fi schimbat, doar pentru că povara de a fi hăituit și de a vorbi În șoaptă se transformase În povara de a fi liber și de a nu ști ce
ALECART, nr. 11 by Nicoleta Munteanu () [Corola-journal/Science/91729_a_92864]
-
1949. Suntem, În același timp, În noiembrie 1957, când pe câmpiile din lunca Siretului se și pornise crivățul, Într-o iarnă timpurie. Suntem și În 1964, de data asta eu Împreună cu celelalte personaje ale Cărții șoaptelor, apucând cu degetele din coliva păstoasă. Și suntem În noiembrie 2005, când vremurile par să se fi schimbat, doar pentru că povara de a fi hăituit și de a vorbi În șoaptă se transformase În povara de a fi liber și de a nu ști ce
ALECART, nr. 11 by Nicoleta Munteanu () [Corola-journal/Science/91729_a_92308]
-
de minunile incomparabililor meșteri de la Marginea suceveană, icoanele și ouăle încondeiate, din alte pavilioane, având, de asemenea, ceva afinități (s.n.) cu cele ale pictorilor populari din sudul Bucovinei.”. Paragraful de încheiere nu este deloc cruțător, dimpotrivă, pune ...cireașa/ bomboana pe colivă: Am căutat, în acest fascinant arbore al veșniciei populare, o crenguță sau măcar o frunzuliță apropiată sufletului meu, un prosop, o trăistuță dintre cele admirate în copilărie, în casa mare a satului natal. N-am găsit nici un capăt de ață
Dan LUPESCU despre… Dulce de Suceava. Amar de Cernăuţi de Doina CERNICA amp; Maria TOACĂ [Corola-blog/BlogPost/93612_a_94904]
-
despre simultaneitate și integralism. Dar, în timp, are loc o inevitabilă perimare a idolilor și în 1930 noii insurgenți exclusiviști și elitiști de la unu semnalează eșuarea Contimporanului în "parada" unor atitudini de artă. Sub semnătura lui Sașa Pană apare pamfletul Coliva lui moș Vinea, cu delimitări acide: "Să se știe odată pentru totdeauna: CONTIMPORANUL nu are nimic comun cu entuziasmul și tinerețea noastră". "Moș Vinea" avea 35 de ani și de-abia își publica al doilea volum de proză, Paradisul suspinelor
Iulie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/12680_a_14005]
-
acel fără de noimă fir al întâmplării, să particip la această evocare a lui Minulescu în casa sa. Un cadru apropiat unei întruniri de rubedenii la pomenirea celor de mult plecați, dar cu duhurile cutreierând încă odăi, suflete. O pomenire fără colivă, fără discursuri, fără oficialități, fără diplome sau suculente onorarii. Doar cu câteva lacrimi ale doamnei Nina Stănculescu. După tipic, ar trebui să închei aceste însemnări cu câteva stihuri din Minulescu. Nu pot. Constat, cu melancolie, că ultimul volum cu versurile
Minulesciană by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/12870_a_14195]
-
dormitor încă o doamnă. În timpul ăsta, pe alt post, are loc o înmormîntare. Rămîi cu gura căscată, fiindcă mortul e viu. Sau moarta, mă rog. Înconjurată de dansatoare din buric, prințesa Brianna Caradja stă într-un coșciug, își mănîncă propria colivă și face conversație cu invitații la propriul parastas. Pui mîna pe telefon să-ți anunți un prieten că Brianna tocmai se înmormîntează la televizor, deși n-a murit. Cu această ocazie, afli că, mai deunăzi, pe același post și în
Chiloții lui Prigoană vs. lipsa de chiloți by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21197_a_22522]
-
unde oamenii improvizaseră un imens sanctuar: Foto: Paul Agarici Mi-aduc aminte imaginea lumânărilor care ardeau, topite unele în altele, ca niște mici făclii. Rudele celor morți împărțeau mici pomeni. Eram copil și nu înțelegeam foarte bine ce e moartea. Coliva era pentru mine un desert mai special pe care-l primeam în ocazii pe care adulții le numeau triste. La Piata Română, o femeie al carei copil fusese ucis mi-a întins un pahar cu coliva. Bocea, dar ochii ei
Requiem pentru fraieri by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82371_a_83696]
-
bine ce e moartea. Coliva era pentru mine un desert mai special pe care-l primeam în ocazii pe care adulții le numeau triste. La Piata Română, o femeie al carei copil fusese ucis mi-a întins un pahar cu coliva. Bocea, dar ochii ei priveau stins, nu mai aveau lacrimi, avea față schimonosita de ură, o ură muta, o ură care nu mai voia să priceapă nimic, o ură deznădăjduita care părea s-o hăituie. În mintea mea de copil
Requiem pentru fraieri by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82371_a_83696]
-
ură deznădăjduita care părea s-o hăituie. În mintea mea de copil moartea a început să însemne ceva, am inceput sa pricep ce pierdere poate fi moartea neașteptată, moartea nedreaptă, moartea cu zile. Când am ajuns acasă, prima gură de coliva avea gust sărat, plângeam, dar nu-mi lăsăm lacrimile să curgă. Mi se părea că plânsul e pentru morții care mor la vremea lor. Să plâng mi s-a părut atunci un sacrilegiu. Pe 22 decembrie șmecherii depun coroane de
Requiem pentru fraieri by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82371_a_83696]
-
la Piata Română, unde oamenii improvizaseră un imens sanctuar. Mi-aduc aminte imaginea lumânărilor care ardeau, topite unele în altele, ca niște mici făclii. Rudele celor morți împărțeau mici pomeni. Eram copil și nu înțelegeam foarte bine ce e moartea. Coliva era pentru mine un desert mai special pe care-l primeam în ocazii pe care adulții le numeau triste. La Piata Română, o femeie al carei copil fusese ucis mi-a întins un pahar cu coliva. Bocea, dar ochii ei
Mulţumesc by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82664_a_83989]
-
bine ce e moartea. Coliva era pentru mine un desert mai special pe care-l primeam în ocazii pe care adulții le numeau triste. La Piata Română, o femeie al carei copil fusese ucis mi-a întins un pahar cu coliva. Bocea, dar ochii ei priveau stins, nu mai aveau lacrimi, avea față schimonosita de ură, o ură muta, o ură care nu mai voia să priceapă nimic, o ură deznădăjduita care părea s-o hăituie. În mintea mea de copil
Mulţumesc by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82664_a_83989]