19 matches
-
a caracterului corporal și a unui materialism al mântuirii necesar față de tendințele spiritualiste eretice.”[ 28] 5. Despre Asceză și Liturghie. Nominalism[29] liturgic - asceză fără Euharistie versus formalism sau magism euharistic - Euharistie fără asceză Reafirmarea sensului pascal-eshatologic al Duminicii la „colivari”[30] era strâns acompaniată de redescoperirea sensului de comuniune euharistică al Liturghiei și de apologia împărtășirii continue/frecvente [synechōs, sychna] ca realizare concretă a acestor sensuri într-un etos pascal-eshatologic-euharistic. Cele două tabere își disputau două concepții despre Tradiția: una
CA HRANA DUHOVNICEASCA A CRESTINULUI de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 86 din 27 martie 2011 by http://confluente.ro/Despre_impartasirea_continua_ca_hrana_duhovniceasca_a_crestinului.html [Corola-blog/BlogPost/350510_a_351839]
-
sensului de comuniune euharistică al Liturghiei și de apologia împărtășirii continue/frecvente [synechōs, sychna] ca realizare concretă a acestor sensuri într-un etos pascal-eshatologic-euharistic. Cele două tabere își disputau două concepții despre Tradiția: una „teoretică”, alta „pragmatică”. Grupul tradiționalist al „colivarilor” susținea respectarea strictă a „teoriei” din prescripțiile canonice scrise și vorbesc limpede despre o împărtășire continuă a credincioșilor. „Anticolivarii” pragmatici apărau legitimitatea acomodărilor și „practicilor” sacramental-liturgice create în timp și devenite „tradiții” și susțineau ca împărtășirea credincioșilor să se facă
CA HRANA DUHOVNICEASCA A CRESTINULUI de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 86 din 27 martie 2011 by http://confluente.ro/Despre_impartasirea_continua_ca_hrana_duhovniceasca_a_crestinului.html [Corola-blog/BlogPost/350510_a_351839]
-
practicilor” sacramental-liturgice create în timp și devenite „tradiții” și susțineau ca împărtășirea credincioșilor să se facă mai rar după o îndelungată pregătire ascetică individuală. [31] În fața simptomelor de îngrijorătoare decadență religioasă și afazie teologică, precum și a limitelor programului „iluminismului ortodox”, „colivarii” vor opune un program de „trezie” și „luminare” ortodoxă prin recuperarea existențială la nivelul etosului a experienței liturgico-ascetice-mistice aflate în inima Tradiției Bisericii. „Colivarii” din a doua generație - ca Mitropolitul Macarie al Corintului și Nicodim Aghioritul - vor articula un vast
CA HRANA DUHOVNICEASCA A CRESTINULUI de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 86 din 27 martie 2011 by http://confluente.ro/Despre_impartasirea_continua_ca_hrana_duhovniceasca_a_crestinului.html [Corola-blog/BlogPost/350510_a_351839]
-
31] În fața simptomelor de îngrijorătoare decadență religioasă și afazie teologică, precum și a limitelor programului „iluminismului ortodox”, „colivarii” vor opune un program de „trezie” și „luminare” ortodoxă prin recuperarea existențială la nivelul etosului a experienței liturgico-ascetice-mistice aflate în inima Tradiției Bisericii. „Colivarii” din a doua generație - ca Mitropolitul Macarie al Corintului și Nicodim Aghioritul - vor articula un vast program de recuperare enciclopedică și ancorare duhovnicească a întregii Tradiții într-un context inevitabil modern, propunându-și să cucerească pentru Ortodoxie interioritatea și subiectivitatea
CA HRANA DUHOVNICEASCA A CRESTINULUI de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 86 din 27 martie 2011 by http://confluente.ro/Despre_impartasirea_continua_ca_hrana_duhovniceasca_a_crestinului.html [Corola-blog/BlogPost/350510_a_351839]
-
a început să fie adorată vizual, expusă unei venerații a privirii, unei atitudini contemplative, nu unui consum sacramental. Liturghia însăși pierzându-și caracterul de comuniune în favoarea celui de alegorie rituală a vieții lui Iisus Hristos.[43] Sensul pledoariei euharistice a „colivarilor” este sesizat în echilibrul menținut cu grijă între asceză și Liturghie, între Spovedanie și Împărtășire, între care aceștia refuză să opteze unilateral. Astfel, prima practică - tipic răsăriteană - pune accentul pe pregătirea ascetică prealabilă prin Spovedanie și post, rigorismul ascetic ducânt
CA HRANA DUHOVNICEASCA A CRESTINULUI de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 86 din 27 martie 2011 by http://confluente.ro/Despre_impartasirea_continua_ca_hrana_duhovniceasca_a_crestinului.html [Corola-blog/BlogPost/350510_a_351839]
-
al căror exces se manifestă în laxism ascetic și insolență față de sacralitatea Euharistiei. Cele două excese simetrice ale Împărtășirii rare și dese, individuale și colective, se alimentează , justifică și susțin reciproc, ambele invocă abuziv în sprijinul lor afirmații ale părinților „colivari”, fără a sesiza natura exactă a pledoariei lor de echilibru ascetico-euharistic.[44] 6. Despre Liturghia spirituală și spiritualitatea liturgică Liturgistul rus Alexander Schmemann[45] pleacă de la premisa unei opoziții principiale între spiritualitatea euharistică originară de tip comunitar-eclesiologic și eshatologic, pe
CA HRANA DUHOVNICEASCA A CRESTINULUI de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 86 din 27 martie 2011 by http://confluente.ro/Despre_impartasirea_continua_ca_hrana_duhovniceasca_a_crestinului.html [Corola-blog/BlogPost/350510_a_351839]
-
Duminicii - zi a Învierii și bucuriei. Polemicul Neofit i-a taxat pe adversari drept „Defăimători ai învierii”, iar aceștia l-au acuzat pe Neofit de recădere în iudaism, iar pe adepții și ucenicii săi îi numeau în batjocură „sâmbătari” sau „colivari”. [31] Ibidem, p. 22-23. Tradiția ideală devenea „inovație” - colivarii vor fi stigmatizați drept „conservatori” și „reacționari” anacronici, antieuropeni și filootomani, în opoziție fățișă față de europenismul, iluminismul și republicanismul modern. [32] Ibidem, p. 24-25. Atanasie a identificat, în jurul anului 1767, sursa
CA HRANA DUHOVNICEASCA A CRESTINULUI de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 86 din 27 martie 2011 by http://confluente.ro/Despre_impartasirea_continua_ca_hrana_duhovniceasca_a_crestinului.html [Corola-blog/BlogPost/350510_a_351839]
-
a taxat pe adversari drept „Defăimători ai învierii”, iar aceștia l-au acuzat pe Neofit de recădere în iudaism, iar pe adepții și ucenicii săi îi numeau în batjocură „sâmbătari” sau „colivari”. [31] Ibidem, p. 22-23. Tradiția ideală devenea „inovație” - colivarii vor fi stigmatizați drept „conservatori” și „reacționari” anacronici, antieuropeni și filootomani, în opoziție fățișă față de europenismul, iluminismul și republicanismul modern. [32] Ibidem, p. 24-25. Atanasie a identificat, în jurul anului 1767, sursa bizantină târzie a acestei teorii și a demonstrat caracterul
CA HRANA DUHOVNICEASCA A CRESTINULUI de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 86 din 27 martie 2011 by http://confluente.ro/Despre_impartasirea_continua_ca_hrana_duhovniceasca_a_crestinului.html [Corola-blog/BlogPost/350510_a_351839]
-
ceea ce putea părea a fi o dispută ritualistă și sterilă pe o temă minoră și, deci, nesemnificativă, se aflau de fapt, mize spirituale esențiale pentru existența creștină. Pe de o parte, reafirmarea sensului pascal-eshatologic al Duminicii era strâns relaționată la „colivari” de redescoperirea sensului de comuniune euharistică al Liturghiei și de apologia împărtășirii permanente (frecvente) a creștinilor, ca realizare concretă a acestor sensuri într-un etos pascal-eshatologic-euharistic. Pe de altă parte, sub aspect metodologic, controversele puneau în joc necesitatea restabilirii adevăratului
RECENZIE: „ÎMPĂRTĂŞIREA CONTINUĂ CU SFINTELE TAINE”- DOSARUL UNEI CONTROVERSE, MĂRTURIILE TRADIŢIEI. STUDIU INTRODUCTIV ŞI TRADUCERE DE DIAC. IOAN I. ICĂ JR., EDITURA DEISIS, SIBIU 2006, 532 PAGINI. d by http://confluente.ro/Impartasirea_continua_cu_sfintele_taine.html [Corola-blog/BlogPost/372268_a_373597]
-
inacceptabil de efortul ascetic și filocalic, de post și rugăciune. Cele două excese simetrice ale Împărtășirii rare și dese, individuale și colective, se alimentează, justifică și susțin reciproc, și ambele invocă abuziv în sprijinul lor afirmații și poziții ale părinților „colivari”, fără a sesiza nici natura exactă a pledoariei lor, nici echilibrul menținut cu grijă între asceză și Liturghie, între Spovedanie și Împărtășire, între care aceștia refuză să opteze unilateral”... Foarte interesant este și un capitol în care distinsul teolog prezintă
RECENZIE: „ÎMPĂRTĂŞIREA CONTINUĂ CU SFINTELE TAINE”- DOSARUL UNEI CONTROVERSE, MĂRTURIILE TRADIŢIEI. STUDIU INTRODUCTIV ŞI TRADUCERE DE DIAC. IOAN I. ICĂ JR., EDITURA DEISIS, SIBIU 2006, 532 PAGINI. d by http://confluente.ro/Impartasirea_continua_cu_sfintele_taine.html [Corola-blog/BlogPost/372268_a_373597]
-
Scriptură, rugăciuni și cântări, și euharistic - scacramental, care însă devin eficiente numai pe fondul unui susținut efort ascetic și filocalic de purificare și pregătire duhovnicească neîncetată. Nici rara, nici deasa împărtășire nu sunt metode cu eficiență magică, iar invocarea pledoariei „colivarilor” pentru împărtășirea continuă în contextul Liturghiei, nu este lipsită de echivocuri în absența unei restituiri complete a textelor și a unei prezentări istorico-critice avizate, atente la contexte și nuanțe. Împărtășirea „sacramental” euharistică de Hristos nu trebuie izolată de împărtășirea „mentală
RECENZIE: „ÎMPĂRTĂŞIREA CONTINUĂ CU SFINTELE TAINE”- DOSARUL UNEI CONTROVERSE, MĂRTURIILE TRADIŢIEI. STUDIU INTRODUCTIV ŞI TRADUCERE DE DIAC. IOAN I. ICĂ JR., EDITURA DEISIS, SIBIU 2006, 532 PAGINI. d by http://confluente.ro/Impartasirea_continua_cu_sfintele_taine.html [Corola-blog/BlogPost/372268_a_373597]
-
nr. 132) un articol de protest, din care se conturează următoarea concluzie: "„Turnul Colțea avea rădăcini istorice și estetice în capitala noastră. Aceste probleme au fost lămurite și este atât de adevărat, încât nu putea fi la primărie decât un colivar ordinar ca să nu simtă și să nu înțeleagă acest adevăr"". Sub carosabilul actualului bulevard se mai găsesc încă fundațiile Turnului Colței. Pentru o perioadă, în fața Palatului Șuțu, pe carosabilul bd. 1848 (actual Brătianu), pe sensul de mers spre Piața Unirii
Turnul Colței () [Corola-website/Science/321241_a_322570]
-
dreptate! se minunează și Poetul. Cum era chestia? Cei de la remorcă, vor fi cei dintâi! He, he...! Scuipă-l, bre, să nu se deoache! A văzut luminița! Atâta onoare și importanță pe creierașul lui, ce nu s-a mai pomenit. Colivarii să trăiască, să se coțăiască! Atențiune, lume, atențiune: Alteța sa serenissimă, Marco van Vierme, chevalier sans peur et sans reproche! Hai, prrrr...! Șefu'! se spârcâie Bossul pe nas, iar te iei de mine? Ești rău! Ce ți-am făcut io? Ho
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
ocupație, așa zis “ziarist” și două fete abrașe foc. Noi aveam o scroafă. Într-o zi de sărbătoare a ieșit scroafa pe poarta uitată deschisă de oarecine și, nu știu ce i-a venit, a intrat taman în biserică, la colivar. Iertare părinte, spun eu după consumarea episodului. De ce să te iert, domnule învățător? Săraca ființă a lui Dumnezeu a simțit că nu prea ai timp de venit la slujbă și a încercat să te înlocuiască. Mi s-au îmbolnăvit copiii
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
să mai plec din Bichigi până n-o să-i pun tocul în mână fetiței sale. Deși era ardelean get-beget, pare-mi-se din Bod, de lângă Brașov, avea o constituție fizică fragilă. Nu pretindea bani de la enoriași, nu lua de la colivar, din ofrandele aduse. Se mulțumea cu puțin încercând, la rândul său, să fie de firesc sprijin atâtor și atâtor necăjiți. Sărac dar bogat în dra189 gostea și respectul celor din jur. De câteva zile nu mai putea mânca iar ce
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
fac bine Dar ei vor să mă termine I-am primit, la drum de seară Și-au vrut să mă dea afară Chiar din propria mea casă Lua-i-ar mumia cu coasă... Ai fost un simplu primar Diliman și colivar De mine te-ai milogit Ca ultimul prăpădit M-a cuprins un fel de silă Nu știam că ești reptilă De la pensie te-am luat Te-am spălat, te-am pieptănat Și-apoi te-am despăduchiat Eu te-am curățat
CV Tudor, atac furibund. Cine e ”Cancer pe două picioare” by Cristina Alexandrescu () [Corola-journal/Journalistic/30921_a_32246]
-
băiat fără ocupație, așa zis “ziarist” și două fete abrașe foc. Noi aveam o scroafă. Într-o zi de sărbătoare a ieșit scroafa pe poarta uitată deschisă de oarecine și, nu știu ce i-a venit, a intrat taman în biserică, la colivar. Iertare părinte, spun eu după consumarea episodului. De ce să te iert, domnule învățător? Săraca ființă a lui Dumnezeu a simțit că nu prea ai timp de venit la slujbă și a încercat să te înlocuiască. Mi s-au îmbolnăvit copiii
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
lasă să mai plec din Bichigi până n-o să-i pun tocul în mână fetiței sale. Deși era ardelean get-beget, pare-mi-se din Bod, de lângă Brașov, avea o constituție fizică fragilă. Nu pretindea bani de la enoriași, nu lua de la colivar, din ofrandele aduse. Se mulțumea cu puțin încercând, la rândul său, să fie de firesc sprijin atâtor și atâtor necăjiți. Sărac dar bogat în dragostea și respectul celor din jur. De câteva zile nu mai putea mânca iar ce mânca
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
Îi plăcea mult coliva. Mă trimitea (lunea, sâmbetele) nu mai știu când și luam castronul de colivă de la popă. Împreună cu alte două-trei învățătoare mâncau coliva în clasă în recreația mare. Uneori îmi dădeau și mie câteva linguri. Colegii mă porecliseră „colivarul“. D.D., în virtutea nu știu cărui gând frumos, recunoscător (i-am răspuns, cândva, la o scrisoare, prin care-i confirmam că suntem vecini cu satele), îmi aduce o copie pe hârtie pergamentoasă a Declarației de Independență. Și cu traducerea românească („Eu și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]