12 matches
-
E tare adevărat că, în sine, suferea. Uneori, dar atât de rar, se surprindea uitându-se în oglindă, mustrându-se cu graiul, că nu s-a străduit mai mult să-l vindece de însingurare pe omul cu care ajunsese doar colocatară... Și atunci își amintea cum nici la plimbare nu merseseră numai ei doi după ce se luaseră, doar cu fetița! Și așa, rar! Odată chiar îl întrebase de ce nu ies amândoi măcar în parc?! Doar stăteau lângă unul? Îi răspunsese, pe
CAPITOLUL 10 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1836 din 10 ianuarie 2016 by http://confluente.ro/angela_dina_1452412549.html [Corola-blog/BlogPost/375074_a_376403]
-
ce Își spuseseră În seara aceea la cină. Plătise el și ea se mirase. Sarah locuia În spatele Universității. Împărțea chiria unui apartament cu o altă fată din străinătate, pe care el Însă nu o văzuse. Făcuseră sex În tăcere, căci colocatara urmărea Maurizio Costanzo show În sufragerie. Fata era atletică, musculoasă, spontană. O făcuseră de două ori, și Își amintea cu plăcere. Rămâi să dormi? Îl Întrebase ea după aceea. El răspunsese că nu. Îmbrăcându-se să plece, o auzi pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
plouă cu întrebări, urmînd ca masa cu cele mai multe puncte bune să primească drept premiu un superb tort de ciocolată prezentat cu mîndrie de bucătarul-șef al vaporului. Făcusem echipă cu tovarășa mea de cabină, Doina, o fată veselă și bună colocatară. Excursia nu era foarte scumpă, dar, totuși, leafa mea de proiectant nu mi-ar fi permis o cabină pe punte și încă și mai puțin o single. Nici nu era nevoie. Cu condiția ca tovarășa de cabină să nu fie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
mici, erau înghesuite 7 persoane: mama Angela, Giovanni, Teresa și fiica ei Elvira, Gaetano și soția, și bătrâna Barbara Ricca. Minunați mai erau acești săraci cu inimă mare, care își depășeau până și propriile lor posibilități economice! Doamna Barbara Ricca, colocatara lor, trăia singură. A început să frecventeze familia Calabria până când a devenit parte integrantă a acestora. La nașterea lui Giovanni se oferise ca nașă de botez. Și s-a dăruit atât de mult acestei misiuni încât îl considera pe Giovanni
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
iar cel de-al doilea, un spirit simplist, liniar, tandru și loial dar abrutizat de droguri și, mai ales, profund marcat de o traumă din copilărie (fragmentul de față). între cei doi intervine o femeie cu un trecut erotic consumat, colocatara lui Jonathan, pe care acesta o iubește platonic, sincer și profund, iar Bobby o iubește trupește. în mijlocul acestui trio se naște și un copil, a cărui paternitate - spirituală pe de o parte și biologică pe de alta - și-o dispută
Michael Cunningham - O casă la capătul lumii by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/11891_a_13216]
-
bloc vechi, un etaj mai sus decât Cella Serghi. Paul, pe care l-am vizitat adesea, căci nu mai ieșea din casă, glumea de fiecare dată când intram pe ușă pe tema Pânzei de păianjen, romanul din anii 1930 al colocatarei lui, pânză în care, vezi Doamne, frumoasa altădată femeie ar fi avut obiceiul să-i prindă pe bărbați. Din păcate, a trebuit să suspendăm programul din lipsa banilor. Trag nădejde să-l reluăm anul acesta. Îi suntem îndatorați lui Ion
Cercul scriitorilor dispăruți by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/3980_a_5305]
-
opus ușii erau ferestre imense dincolo de care, de la-nălțimea noastră - creștetul ne venea sub pervaze - se vedea numai cerul. Când femeia în alb a ieșit din cameră spunîndu-ne doar " Să fiți cuminți!", toată atenția mea s-a-ndreptat spre cele două mici colocatare ale odăii mele. Cea pe care o văzusem prima, în ușă, se numea Caria. Era puțin mai mare ca mine, trebuie să fi avut deja șase ani. Pe fața ei răutatea, pură, geometrică, abstrasă complet din relele pe care le
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
înrădăcinate ca bananele pe un singur ciorchin.“ Dl profesor regretă o clipă că nu avea asupră-i Poarta neagră, spre a le reproduce ad litteram fragmentul, pe care nu-l știa pe dinafară, dragilor lui colocutoare (și, într-un fel, colocatare), pentru lărgirea educația lor, în timp ce Carmen Carpen își trăgea, pe picioarele-i rămase goale dintr-un capitol anterior, cambrându-și-le ca, pe poante, o balerină în tutu, niște ciorapi de subțirimea și griul pânzei de păianjen, dacă nu chiar din materialul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2179_a_3504]
-
le aveam în plus. Plătesc oalele și tigăile și respir ușurat când ies afară din supermarket. Când îi ofer obiectele doamnei Țuți, mă sărută pe obraji de fericire. Mai dăunezi, o bătălie am dat-o pentru un televizor. Doamna Fufi, colocatară cu mine, îmi spune că i s-a stricat televizorul, care este destul de vechi și care nu mai merită să fie reparat și ar vrea să-și cumpere unul nou, dar cu plasmă, mai ales că se apropie sărbătorile de
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
un televizor cu plasmă. La supermarket-ul ERA, când am ajuns, puzderie de amatori. Iar nu țin seama de rând, dau din coate și-mi fac loc în față. Sunt înjurat, apostrofat, jignit, dar nu răspund. Eu trebuie sămi servesc colocatara, pe drăgăstoasa doamnă Fufi, care nu e mai mare ca mine decât cu vreo doi-trei ani și e văduvă de ceva timp. Un client mai grăbit decât mine se repede să ia un televizor, dar în îngrămădeală îl scapă jos
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
soare o colecție de bluze vulgare și lenjerie ieftină. — Mă Întorc În zece minute. Ăștia au nevoie de oarece consiliere artistică... Băgă mîna În geantă și scoase valijoara cu minicamere video și produse farmaceutice. La intrarea În vilă Îl așteptau colocatarele, două femei În costume de baie. În ciuda căldurii apăsătoare, erau machiate complet, cu ruj, roșu de buze și fard de gene, parcă pregătite pentru o sesiune de filmare În lumina reflectoarelor. Îi ieșiră În cale lui Crawford cu surîsuri dezinvolte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Elemirio Nibal y Milcar, aristocrat spaniol, posesor al unui splendid hotel particular în miezul Parisului, estet îndrăgostit de Inchiziție și de Raymundus Lullus, de ouă, de culori și mai ales de nuanțele aurului, iubește și ucide opt tinere și frumoase colocatare, fotografiindu-le apoi o singură dată, pînă cînd Horus i se înfățișează sub chipul celei de a noua, Saturnine, ultima, pentru că închide spectrul culorilor curcubeului. Cînd Emeline s-a instalat aici, m-am îndrăgostit nebunește de ea. Nu cunoșteam această
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]