5 matches
-
mă învăluie. Izbucnesc în plâns, ca un copil bătut crunt. Gălăgia dansatorilor, muzica îmi acoperă, numai bine, isteria. “În fața tunurilor!” îmi spune dispecera de la taxi...acolo să aștept. Cele 2-3 minute mi-au fost de ajuns să o bocesc pe coloneleasă...să deplâng viața oricărei femei...și să mă lecuiesc, măcar o vreme de dorința de-“a mai sluji” vreunui bărbat. Bun loc...în fața tunurilor! Așa suntem mereu. Taxiul miroase a levănțică...taximetristul e discret...nu zice, nu întreabă nimic, nu
PULBERE DE STELE de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 394 din 29 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Pulbere_de_stele_corina_lucia_costea_1327869567.html [Corola-blog/BlogPost/360587_a_361916]
-
pe scena Teatrului Nottara din București (până în anul 1992, când, o dată cu cea de-a 250-a reprezentație a acesteia, s-a încheiat și cariera prodigioasă de șaizeci de ani a marii noastre actrițe). Ca să mă alătur cumva tonului interogativ-retoric al colonelesei dominatoare exemplar creionate dramaturgic de către Mircea Ștefănescu, personal, pot spune că da, îmi e dor, îmi e tare, tare dor de Silvia Dumitrescu-Timică. Am admirat-o ca actriță în diversele roluri create, dar am apreciat-o și ca om cu
110 ANI DE LA NAŞTERE) de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 566 din 19 iulie 2012 by http://confluente.ro/Magdalena_albu_actorul_nu_a_murit_inc_magdalena_albu_1342704657.html [Corola-blog/BlogPost/355076_a_356405]
-
existența, se lovește de zidurile absurdului. Peste ultima parte a poemului revine zâmbetul. E un mod de a conchide că invazia tragicului nu anulează esențialul: lumea merge înainte, perseverând în în-singurare și așteptare: Și m-au cuprins mâini ușoare, De colonelese și domnișoare Și unde-am fost spălat și uns Cu alifii conținând leac ascuns. Și înveșmântat fost-am în pânză scrobită Când m-a-ntrebat cu o voce vâslită Bătrânul cel uscățiv și iabraș: Ce să-ți aduc din oraș? O răgace
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
o parte, aș lua-o așa, ex abrupto, "ascultă, fă tovărășico, că doamnă nu pot să-ți spun..." Na, că m-am luat cu "organele" și iar vorbesc prostii și, dacă "'mneaei" după "levoluție" a fost reactivată și azi e coloneleasă, îmi mai trage o "mapă de verificare", volumul X! Deci de Moș Nicolae 1988 urma să intru într-o nouă fază a "Gulagului" Securității! Noroc de faptul că a venit Revoluția și am putut să fredonez și eu un vechi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
jocul de cărți, pokerul. Cum părinții mei nu aveau nici o chemare pentru atare distracție, se poate spune că, deși șederea noastră acolo a durat câțiva ani buni, noi n-am făcut parte din societatea Aiudului, al cărei tartor era o coloneleasă, Anișoara Secărescu, înaltă, osoasă, marțială, plină de nerv, cu țigara veșnic în gură, comandându-l, înainte de toate, pe moalele, durduliul și zâmbărețul ei soț. Cu atât mai semnificativă mi se pare următoarea întâmplare: ne aflam deja de vreun an pe
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]