54 matches
-
dintre cele mai spectaculoase și mai profunde sinteze artistice și sufletești din întreaga noastră cultură. Concepută ca o regresie paradiziacă în memorie și în copilărie, ca o fugă înapoi pe traseele inițiatice ale unor însemne ieșite de mult din planul comensurabil al realului, confesiunea Balcicăi Măciucă încearcă, prin diversitatea mijloacelor deja amintită, să înțeleagă mai întîi ea însăși, iar mai apoi să-i împărtășească și cititorului, care este sursa misterioasă a fascinației, a hipnozei adînci și ireversibile, pe care acest spațiu
Un imn pentru Balcic by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15524_a_16849]
-
un bisturiu de aer fierbinte secționează trupul/ în două jumătăți asimetrice" (bisturiul de aer). Sau: "se dezgolesc pe rînd aproape toate cifrele/ de ce/ nu răspunde nimeni" (ibidem). Într-un chip beckettian sînt înregistrate figurile stranii ale renunțării la Forma perfectă, comensurabilă cu o derizorie nostalgie: ("totuși îmi aduc aminte/ un cuvînt/ ce pîlpîia între urechile noastre/ cusute una de alta// la cîțiva centimetri deasupra/ sau dedesubtul pămîntului" - rayuela sau 27 de poeme găsite într-un tomberon) ori ca o priveliște suprarealistă
O lacrimă a lucidității by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15023_a_16348]
-
sens general, sau de un proiect filozofic în sens restrîns), altfel decît din perspectiva unor criterii care fie sînt din pornire incompatibile cu obiectul pe care îl analizează și prin urmare sortite să fie nedrepte în verdictul propus, fie sînt comensurabile cu ideile examinate, dar incapabile să producă distanță critică necesară pentru evaluare. Prima opțiune refuzată de autor e mai importantă aici, pentru că e des întîlnită și duce la un impas propriu unei abordări mai generale, de fapt o forma mentis
" Cafeaua asta intelectuală..." by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/12641_a_13966]
-
deține proprietatea laxității, a mobilității, gradele de echivoc semantic întinzându-se pe o scală de la un minim spre un maxim, aceste grade fiind în totalitatea lor probabile și relative. Dezordinea, informalul, indeterminarea gestului componistic (toate cu caracter aproximativ și, uneori, comensurabil), precum și dialectica dintre formă și deschidere, ce îmbracă multiple aspecte, au devenit frecvent scopuri explicite, manifeste în creația muzicală contemporană. Conceptul de deschidere are aici același înțeles ca la Umberto Eco: fără relief axiologic, el se referă la incapacitatea denominativă
Între claritate și echivoc by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9457_a_10782]
-
siguranță, că așa ceva nu este posibil și nu este un lucru normal și benefic să oprești gândirea, dar eu am să încerc să vă contrazic pe parcursul acestei cărți. Cert este că, creierul nostru, cu gândirea care-l reprezintă este forța comensurabilă care există în ființa umană și care face ca noi oamenii să fim diferiți. Cum spuneam și mai devreme, eu am început ușor ușor, să nu mai fac presupuneri inutile și am început să comunic mult mai limpede și clar
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
acela era Eul meu, când de fapt eu eram cu totul altceva și corpul meu încerca să-mi vorbească. Doar trebuia să mă conectez cu ființa mea (forța interioară) care era și este energia vitală unitară, eternă, mereu prezentă și comensurabilă și care m-ar fi ajutat să-mi recapăt echilibrul. Gândirea mea devenise haotică, ca un impuls permanent și repetitiv, ceea ce făcea imposibil să mă opresc din chinul în care eram. Să gândesc la mai mult și mai bine, muncind
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
toți deținem acea forță interioară, pentru că ea este energia, viața noastră, este Dumnezeu. Nici nu am exista fără acel ceva, corpul este un vehicul extraordinar de perfect în complexitatea lui, care este întreținut și ghidat de forța interioară, de energia comensurabilă, numită Dumnezeu. Noi aici am pierdut cu viața, am pierdut legătura cu forța noastră interioară, am pierdut legătura cu noi înșine. În realitate toți o folosim în mod inconștient dar la un nivel scăzut, cine folosește forța interioară la maxim
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
italiene, trimitea deopotrivă spre construcțiile de fantezie ce răsăreau ornamental în parcuri peisagere. Anatomistul îl putuse afișa emblematic, deoarece, de la antici, de la Vitruvius, se răspîndise ideea că edificiul trebuie să asculte, și el, de acea perfectă corespondență reglînd modular proporțiile comensurabile ale membrelor, hotărînd noima geometrică a trupului uman. De la atare conivență compozițională privind ansamblurile, de la proiecția arhitecturală căreia îi aducea omagiu titlul ales de Vessalius, trecerea la intra-celular seamănă cu disponibilitatea pentru un statut trepidant, sarcastic îmboldit de salturi
În simbolismul corpului by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/5666_a_6991]
-
face două observații. Mai întîi aceea că autorul e un disimulat moral. Din orgoliu, d-sa își ascunde nuditatea suferinței, dîndu-i glas indirect, sugerînd-o doar prin poza de sangvinar, precum un alibi. Cruzimea aceasta trufașă e un cifru al durerii comensurabile la scară normală însă care nu acceptă a se dezvălui, asemenea unei răni hidoase. În al doilea rînd, aerul decorativ, de „făcătură” stilistică al cruntei posturi confirmă condiția estetică a confesiunii deturnate, coeziunea discursului. O singură compensație își îngăduie acest
Confruntarea cu provincia by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3144_a_4469]
-
Iorga, pe care nu cred că l-a citit cineva vreodată integral, în afară, probabil, de Barbu Theodorescu, biograful și bibliograful lui. Nu vorbesc de alte exemple, mai copleșitoare, din literatura universală. Cel mai adesea, marii scriitori cu opere greu comensurabile beneficiază de eseuri interpretative limitate la anumite aspecte. Nu există, după știința mea, cazuri în care un critic să recitească integral opera unui mare scriitor dintre cei pomeniți, iar relectura să se soldeze cu o nouă carte. Dumitru Micu e
Relectură, revizuire, rescriere by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11232_a_12557]
-
a teoremei. Emoția e mai ptrofundă și agravată parcă de densitatea pe care i-o conferă o formă avară. Muzicalitatea ei devine acea arhitectonică sonoră despre care vorbea Nietzsche: contrarul vlăguitelor simfonii simboliste. Stanța devine o succesiune de intervale inteligibile, comensurabile: pure, într-un cuvânt. Cu Moréas cunoaștem, în fine, esența înaripată care încorporează uneori această lume de reminiscențe, și pe care o identifică Platon cu Poesis-ul. Deci, problema lui Poe: cercetarea adevăratului domeniu al poeziei, pe care el a rezolvat
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
universalul / cosmicul timp (timp în care Luna - de dincolo de abordarea polivalentă, „de apogeu“ romantic, a motivului - „operează“ dinspre „cosmogeneză“: Ea din noaptea amintirii o vecie-ntreagă scoate / De dureri pe care însă le simțim ca-n vis pe toate.), desigur, „comensurabil“ și „incomensurabil“, până la anticiparea teoriei relativității einsteiniene (din anul 1905), ca în arhicunoscuta meditație, La steaua, din 1 decembrie 1886: «La steaua care-a răsărit / E-o cale-atât de lungă, / Că mii de ani i-au trebuit / Luminii să
DE LA ANUL DE TREI ZILE LA MITUL COMPRIMĂRII TIMPULUI ÎN CREAŢIA LUI EMINESCU de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 2318 din 06 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380066_a_381395]
-
marile curente sentimentale), alcătuind cadrul relațiilor între comunitățile umane, determinându-le, într-o largă măsură, sensul existenței. În acest context al elementelor de înrâurire se plasează acțiunea omului de stat, care, însă, are posibilitatea să aleagă, de unde și importanța sa comensurabilă numai în corelație cu factorii de influență ai acelui context. Așadar, istoria relațiilor internaționale nu poate fi redusă la istoria diplomației, pe care nimeni n-a excomunicat-o, dar pe care „a așezat-o la locul ei” ca parte dintr-
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
abilitatea politică, dar istoria le-o hărăzise, conferindu-i emblema unui genius loci, și, mai presus de toate, funcționa un fel de resort al bunului simț politic, care rămâne ceea ce este: indefectibil dacă e hrănit cu și din realități autentice, comensurabile. N-au lipsit „visătorii”, „grăbiții” și câțiva frenetici numai că, în cele din urmă, grija supravegheată a inițiativei, simțul măsurii au avut câștig de cauză, un simț și un crez ce-și trăgeau seva din lecțiile și îndemnurile suprasaturate de
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
și verbal. Ele trebuie evaluate înainte de a fi schimbate, și pentru a putea fi evaluate ele trebuie puse într-un anumit raport numeric unele față de altele. pentru a putea fi pune într-un asemenea raport numeric și a deveni astfel comensurabile, ele trebuie să capete o denumire comună. Pentru a compensa în cadrul schimbului excedentul unei valori asupra celeilalte, pentru a echilibra balanța, este necesară atât în trocul cel mai primitiv". Karl Marx, Bazele criticii economiei politice, Editura Politică, București, 1972, pp.
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu () [Corola-publishinghouse/Science/1442_a_2684]
-
în gândirea sa tardivă Platon asimilează ideile numerelor (care, pentru omul acelor vremi aveau o încărcătură mai mare decât ne permite să sesizăm formalismul matematicilor moderne). De ce? Pentru geometria epocii lui Platon problema centrală era aceea a raporturilor dintre mărimile comensurabile și mărimile incomensurabile, dintre nedeterminarea diviziunii și limita pe care o aduce măsura (paradoxurile lui Zenon sunt cel mai bun exemplu). Problema matematicii și a numerelor nu e aceea a caracterului lor abstract și atemporal, ci aceea a confruntării dintre
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
folosită pentru pânzeturi, aune, varia și În funcție de material (pentru mătase, de pildă, era mai mică decât pentru in) și de regiune, astfel că În Franța existau cel puțin șaptesprezece aune diferite. Unitățile de măsură locale erau, de asemenea, relaționale sau „comensurabile”. Practic orice Întrebare legată de o măsurătoare permite o Întreagă serie de răspunsuri, În funcție de contextul În care a fost pusă. În regiunea din Malaezia pe care o cunosc cel mai bine, dacă cineva Întreabă „Cât de departe este următorul sat
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
funcția cu adevărat originantă a imaginației (care de-abia acum Își merită atributul de productivă) este aceea de a realiza ceva nou, și anume un obiect individual impregnat de subiectivitatea autorului. Ei bine, această acțiune a imaginației nu mai este comensurabilă cu realul, pentru simplul motiv că ea nu ține de ordinul mimeticului, ci este, dimpotrivă, instituire În sensul puternic al cuvântului. Ca urmare, nu contează, pur și simplu, dacă opera de artă (căci, evident, nu putem fi, aici, decât În
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
a raportat, În cele din urmă, la doctrina maestrului său filosofic Kant. Din moment ce schemele transcendentale kantiene au fost Înlocuite de conținuturile limbilor istorice 1, e firesc ca atât determinismul specific fenomenalității, cât și gradul libertății noastre În raport cu lumea să fie comensurabile cu limbajul. Entuziasmul deloc ascuns al comentatorilor humboldtieni În privința indiscutabilului pas Înainte săvârșit odată cu răsturnarea și doctrina relativității lingvistice - În direcția eliberării noastre de concepția naiv-obiectivistă asupra realului - trebuie Însă, mai ales cât Îl gândim cu ochii timpului nostru, moderat
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
puțin ¬33-35) în descrierea condiției de posibilitate a omului recent (cu excepția devastatoarei critici a „neființei” din ființa nihilismului, ¬85-¬87 și ¬127-129). Referințele en passant la adresa „spiritului subversiunii”, „sfârșitului moralei”, a „temporalității degradate” sau a „relativismului” în postmodernitate nu sunt comensurabile cu analiza modernității europene, înțeleasă ca proiect definitiv al emancipării umane. Cititorul care se așteaptă să citească o fișă clinică la zi sau un portret-robot al subiectului postmodern - după modelul unor autori anglo-saxoni precum Allan Bloom 1, Roger Kimball 2
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
a creației ex nihilo. Sf. Maxim Mărturisitorul afirma că nimicul nu este un termen opus lui Dumnezeu întrucât ființa Lui „nu are nimic contrariu”2. Totalitatea ființei create, dar și absența ei (nimicul „increat”) nu pot fi, în nici un sens, comensurabile cu Dumnezeu „cel mai presus de fire”. Convergențe teologicetc "Convergențe teologice" Aceste impasuri nu compromit meritele reale ale eseului lui Christos Yannaras. Ele pot fi puse în lumină printr-o comparație a operei sale cu gândirea teologică a lui J.
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Editura Universității „Aurel Vlaicu”, Arad, 2003. footnote> Marketingul poate opera cu bunuri a căror indicatori sunt conturați cu suficientă precizie și stabilitate, iar nivelurile calitative și de performanțe, garantate și sigure. Serviciile pe același palier al nevoilor trebuie să fie comensurabile sau cel puțin comparabile după criterii care să poată constitui o orientare pentru acceptarea lor, cu toate că subiectivismul și individualismul sunt principalele caracteristici care conduc la intuirea senzațiilor ce vor fi percepute și satisfacțiile trăite. Orientarea în înțelegerea și aprecierea serviciilor
Managementul cunoașterii in societatea informațională. In: Managementul cunoașterii în societatea informațională by Radu S. Cureteanu () [Corola-publishinghouse/Science/232_a_475]
-
din nimic, din hazard sau din Inteligența creatoare și ordonatoare? Gravă chestiune! Poate să fie cineva care să ne convingă de faptul că această atât de minunată dotată cu atâtea și atâtea excelente perfecțiuni, cupă cu atâtea admirabile relații metrice comensurabile și incomensurabile, statice și dinamice, că această ființă papiracee poate fi operă a întâmplării? Vom avea de amintit că aruncând la întâmplare literele de tipar poate ieși Iliada? Departe de noi Democrit și Leucip și d'Holbach și toți materialiștii
Însemnări pentru un tratat de cocotologie by Miguel de Unamuno () [Corola-publishinghouse/Science/1089_a_2597]
-
la intuiție, fie ea și categorială), cel ontic (fenomenologia ca descripție a „lucrurilor însele”) sau donologic („câtă reducție, atâta donație”). M. Henry crede că formele de manifestare intramundane (pentru care trupul înseamnă doar un suport al calităților sensibile) nu sunt comensurabile cu esența manifestării: viața revelată în autoafectare. Michel Henry ni se înfățișează, așadar, ca un partizan al discontinuității. În esența manifestării nu poate fi vorba decât despre autodonația patetică a Vieții divine. După faimoasa expresie paulină, „în El trăim și
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
În care acesta a acceptat o misiune de audit statutar trebuie să elimine orice fel de incompatibilități care Îi pot afecta independența și obiectivitatea. Al optulea postulat: statutul profesional al auditorului independent Îi impune acestuia o serie de obligații profesionale comensurabile. De-a lungul timpului aceste obligații i-au și adus recunoașterea publică a statutului său, marcată de independență, obiectivitate și profesionalism. În conformitate cu valorile exprimate prin aceste postulate, În 1973 Asociația Americană a Contabililor (American Accounting Associationă definea auditul financiar ca
Riscul de fraudă by Ioan-Bogdan ROBU () [Corola-publishinghouse/Science/205_a_255]